Obligaţie de a face. Sentința nr. 1526/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1526/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 4251/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1526
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta B. M. și pe pârâta ., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 17.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 24.04.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.04.2012 sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanții B. M. și B. M. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să evacueze pentru lipsă de titlu locativ, terenul proprietatea reclamantei, situat în ., cu numărul cadastral 30/5, înscris în C.F. cu numărul 231/17.09.2004, pe care îl ocupă în mod abuziv; să demoleze construcțiile edificate pe teren și, în caz de refuz, să fie autorizați reclamanții să le demoleze pe cheltuiala pârâtei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, au arătat că pentru exploatarea bălții de pe râul Mostiștea vecină pe latura de sud a proprietății reclamanților pe o latură de 36,62 mp, . a încheiat un contract de asociere în participațiune cu S.C. PISCICOLA ILFOV, actualmente în lichidare și ca bază de lucru a edificat pe terenul reclamanților o . barăci, o platformă pietruită, un puț forat și un bazin semiîngropat din beton, fără nicio aprobare și fără autorizație de construcție.
Față de aceste aspecte, au solicitat instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O.
În dovedirea cererii, au depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 784/ 10.04.2001, încheierea nr._/17.09.2006, schiță, adresa nr. 362 din 5.01.2012 emisă de Primăria Comunei Petrăchioaia.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 16 lei și timbrul judiciar de 0,60 lei.
Pârâta . a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu a edificat pe terenul proprietatea reclamanților nicio construcție din cele reclamate, prin amplasarea celor două containere metalice de șantier nu a intrat pe proprietatea nimănui.
În susținere, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză topo.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.civ.
A depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 14.07.2006, anexa 1 la contract, Aviz nr. 310/15.12.2008, Autorizație de funcționare în siguranță nr. 281/15.12.2008.
La termenul de judecată din data de 20.12.2012 instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de către societatea pârâtă prin întâmpinare.
Prin încheierea de la data de 25.02.2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. M. și a dispus scoaterea din citativ a acestuia.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei, precum și proba cu expertiză specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de către domnul expert A. V., aflat la filele 117 – 131 din dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Având în vedere că prin încheierea de ședință de la data de 25.02.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța va respinge cererea formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În fapt, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 784/10.04.2001(f. 3), reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului format din teren în suprafață de 4.032,40 mp și o casă de cărămidă compusă din 3 camere, în suprafață de 76,56 mp, imobil situat în ., cu număr cadastral 30/5, având următoarele vecinătăți: la nord- cimitir, lat. 26,20 ml; la sud-râul Mostiștea, lat 36,62 ml; la est-drum 329-lat. 125,28 ml; la vest-.-lat. 141,23 ml.
Prin încheierea nr._/17.09.2006(f. 4), emisă de Biroul de Carte Funciară s-a admis cererea de intabulare cu privire la imobilul menționat, în favoarea reclamantei.
La data de 14.07.2006, s-a încheiat între pârâtă și . contractul de asociere în participațiune nr. 216(f. 39-43).
Conform art. 3 din contract, obiectul contractului este reprezentat de asocierea pentru exploatarea eficientă a activelor I. Surlari III, Surlari IV împreună cu mijloacele fixe din anexa 1 pe suprafețele de teren de 7 ha, respectiv 12 ha situată pe teritoriul administrativ al comunei Petrăchioaia, județ Ilfov. Suprafața de teren aferentă activului urmează a fi luată în arendă de către Asociatul Secund de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol sau . după încheierea contractului. Iazurile Surlari III, Surlari IV vor fi exploatate pentru activități piscicole, activități conexe și complementare acestora, activități de turism și agrement, precum și orice alte activități corespunzătoare unui management modern și eficient.
La data de 15.12.2008 s-a emis de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor Administrația Națională Apele Române, Comisia Teritorială Vest Muntenia de Avizare a Documentațiilor de Evaluare a Sării de Siguranță în Exploatare a Barajelor avizul nr. 310 din (f. 44-45) privind documentația de evaluare a stării de siguranță a barajelor Surlari III, Surlari IV, a construcțiilor și instalațiilor de apă aferente, cu recomandarea emiterii Autorizației de funcționare în siguranță a barajelor, cu restricții în exploatare, pentru o perioadă de 2 ani, cu condiția realizării lucrărilor prevăzute de expert.
La data de 15.12.2008 s-a emis autorizația de funcționare(f. 46) în condiții de siguranță a barajului Surlari IV de pe teritoriul ., încadrat în categoria de importanță C, fără restricții de funcționare, pentru o perioadă de 2 ani, respectiv, până la data de 15.12.2010.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de domnul expert A. V.(f. 117-129), pe terenul proprietatea reclamantei sunt amplasate următoarele construcții realizate sau amplasate de către pârâtă: puțul forat în totalitate, platformă betonată în totalitate, container metalic(adăpost pază) în totalitate, din adăpostul de stuf este ocupată suprafața de 4,70 mp, din containerul metalic(adăpost hrană) este ocupată suprafața de 5,80 mp, din bazin semiîngropat este ocupată suprafața de 2,90 mp.
În drept, în ce privește primul capăt de cerere, respectiv acțiunea în evacuare, o parte din imobilul reclamantei este ocupat în prezent de pârâtă, care nu dispune de vreun titlu care să justifice stăpânirea bunului în litigiu.
Însă, de vreme ce între părțile din proces nu s-a încheiat niciodată un contract de închiriere cu privire la bunul imobil, reclamanta nu este îndreptățită să solicite evacuarea paratei din imobil. Daca s-ar împărtăși opiniile exprimate de reclamantă s-ar ajunge sa se confunde două instituții juridice diferite, acțiunea în revendicare imobiliară și acțiunea in evacuare.
În esență, revendicarea este o acțiune reală, imprescriptibilă și care se timbrează în raport de valoarea bunului in litigiu. Evacuarea este o acțiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție și supusa unei taxe fixe de timbru.
Revendicarea este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva celui ce îi ocupă imobilul fără drept. Evacuarea este acțiunea ce apără dreptul de creanța, fiind o acțiune personală, corelativ obligației de predare a bunului închiriat. Această acțiune se afla doar la îndemâna celui ce a închiriat (a locatorului) și poate fi folosită când chiriașul refuză predarea bunului. Deci evacuarea presupune întotdeauna existența unor raporturi locative, decurgând dintr-un contract de închiriere sau atunci când s-a creat aparența existenței unui asemenea raport, situație ce nu se regăsește în speță.
În situația în care locatorul este și proprietar, acesta poate utiliza și acțiunea în revendicare, dar și acțiunea in evacuare, însă, în cazul in care între părți nu s-a încheiat contract de închiriere, proprietarul are la îndemână doar revendicarea pentru a reintra in stăpânirea bunului deținut fără drept de o alta persoana .
Având în vedere aceste considerente, dat fiind că între părți nu a existat un raport juridic prin care s-a transmis folosința imobilului, care a încetat, precum nici situația folosinței îndelungate când s-a creat aparența unui asemenea raport juridic, instanța va respinge acțiunea în evacuare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că pârâta a ridicat ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare 784/10.04.2001(f. 3), pe terenul proprietatea reclamantei, următoarele construcții realizate de către pârâtă: puțul forat în totalitate, platformă betonată în totalitate, container metalic(adăpost pază) în totalitate, din adăpostul de stuf este ocupată suprafața de 4,70 mp, din containerul metalic(adăpost hrană) este ocupată suprafața de 5,80 mp, din bazin semiîngropat este ocupată suprafața de 2,90 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de domnul expert A. V.(f. 117-129).
Faptul propriu-zis al edificării construcțiilor de către pârâtă este un fapt necontestat, pe care pârâta l-a recunoscut prin precizarea depusă prin serviciul registratură la data de 18.02.2014. Prin această precizare, pârâta a menționat că în perioada 10-13.10.2013 a efectuat lucrări specializate prin intermediul unei firme autorizate pentru desființarea construcțiilor aflate pe terenul proprietatea reclamantei, iar pe cale de consecință, a solicitat instanței respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Deși pârâta a depus la dosarul cauzei contractul de prestări servicii nr. 12/01.10.2013, încheiat cu o firmă prestatoare de servicii în vederea desființării construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea reclamantei, instanța nu va reține această apărare, întrucât nu reiese din nici un mijloc de probă că acest contract de prestări servicii s-a executat, iar pârât și-a îndeplinit obligația.
Potrivit art. 480 C.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 1 al Protocolului nr. 1 conține trei norme distincte: prima, care este exprimată în prima frază a primului alineat și are un caracter general, enunță principiul respectării proprietății; a doua, figurând în a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; în privința celei de-a treia, consemnată în al doilea alineat, ea recunoaște statelor puterea, între altele, de a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general (a se vedea cauza James și alții c. Regatului Unit al Marii Britanii, cauza Sporrong și Lönnroth c. Suediei).
În acest spirit, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, avându-se a se pronunța cu precădere asupra unor măsuri privative de proprietate, precum sunt confiscarea sau distrugerea, în baza unor reglementări penale, fiscale sau civile, (cauzele Saliba v. Malta, Hamer c. Belgia pentru bunuri imobile), (cauzele Paeffgen GmbH c. Germaniei, Handyside c. Marii Britanii, AGOSI c. Marii Britanii, Air Canada c. Marii Britanii de pildă, pentru bunuri mobile sau incorporale) a arătat că acestea intră sub conceptul de exercitare a folosinței bunurilor în conformitate cu interesul general, așa cum acesta este instituit în paragraful al doilea din art. 1 al Protocolului I al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, Curtea a învederat, că judecătorul este chemat să exercite un control asupra proporționalității care trebuie să existe între măsura confiscării sau distrugerii și interesul de ordin general avut în vedere de stat, control ce adeseori, în lipsa unor criterii obiective comune tuturor statelor, se raportează la atitudinea subiectivă a proprietarului bunului confiscat sau distrus, în particular gradul de vinovăție al acestuia în nerespectarea unor standarde abstracte de chibzuință sau prudență. În plus, arată Curtea, aceasta cercetează și măsura în care petentul a avut posibilitatea de a apela la o procedură contradictorie, în cadrul căreia să poată administra probe în sensul deculpabilizării sale, în vederea eliminării pe această cale a măsurilor pur arbitrare și abuzive din partea autorităților naționale.
În esență, judecătorul este chemat să asigure un just echilibru între interesele proprietarului terenului și interesele proprietarului construcției.
Astfel, în prezenta cauză pârâta trebuia să se abțină de la ridicarea construcțiilor pe terenul proprietatea reclamantei. Mai mult, pârâta erau obligată să oprească orice fel de lucrări suplimentare de construcție, din momentul în care a avut cunoștință de existența unei situații potențial litigioase între ea și reclamantă.
Având în vedere că pârâta nu a respectat dreptul de proprietate al reclamantei prin edificarea unor construcții pe terenul acesteia, instanța va admite capătul de cerere și va obligă pârâta să demoleze construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei, identificate conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de domnul expert A. V., iar în caz de refuz, va autoriza reclamanta să procedeze la demolarea construcțiilor pe cheltuiala pârâtei.
Sub aspectul cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă, instanța arată că potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedura civila partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Întrucât culpa procesuală a pârâtei a fost stabilită, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 16,6 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul B. M., cu domiciliul în sector 3, București, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Voluntari, Șoseaua Centurii, nr. 8A, J. ILFOV, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. M., cu domiciliul în sector 3, București, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Voluntari, Șoseaua Centurii, nr. 8A, J. ILFOV.
Respinge capătul de cerere privind evacuarea pârâtei ca neîntemeiat.
Obligă pârâta să demoleze construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei, identificate conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de domnul expert A. V., iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să procedeze la demolarea construcțiilor pe cheltuiala pârâtei.
Obligă pârâta la plata sumei de 16,6 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Pentru grefierul aflat în concediu
de odihnă, semnează Grefier Șef,
Secție civilă,
Red./Tehnored. B.A.L./4 ex./16.07.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1964/2014.... | Actiune in regres. Sentința nr. 1981/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
