Plângere contravenţională. Sentința nr. 4198/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4198/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 4986/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4198
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul N. G. A. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 18.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 25.09.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2013 sub nr._, petentul N. G. A. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.04.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, iar în subsidiar admiterea în parte a plângerii și înlăturarea sancțiunii reținerii permisului de conducere.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.04.2013 a fost sancționat contravențional întrucât la data de 12.04.2013 a circulat cu depășirea vitezei legale, respectiv cu 116 km/h, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei și cu reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile.
Petentul a mai arătat că nu este de acord cu măsura luată deoarece rula cu viteză mică, iar aparatul radar marca PYTHON are o marjă de eroare cuprinsă între 10 și 20 km/h, marjă acceptată de metodologica de folosire a acestui tip de aparat.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a solicitat instanței să i se pună în vedere intimatului să depună la dosarul cauzei: buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, atestatul de calificare al agentului constatator, ordinul de serviciu al agentului constatator, graficul de lucru al paratului radar, proba video.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002, H.G. 1391/2006.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de circulație, cartea de identitate, practică judiciară.
Deși legal citat, intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 12.04.2013, petentul a fost amendat cu amendă contravențională în cuantum de 675 de lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru că în data de 12.04.2013, ora 10:14, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în localitate și a fost filmat și înregistrat de aparatul radar marca Python, montat pe autospeciala MAI_, circulând cu viteza de 116 km/h, contravenție prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În privința temeiniciei actului atacat, instanța reține că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare conduc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice în materie penală
Potrivit OG nr. 2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art. 6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I. P. c. României)
Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N. G. c. României)
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravenției se face prin intermediul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale, constatarea faptei nu se întemeiază pe o constatare personală a agentului constatator, și în lipsa unor dovezi tehnice, respectiv înregistrarea video sau planșe foto cu privire la viteza de circulație a autoturismului nu se poate reține forța probantă a actului constatator al contravenției, în defavoarea petentului.
Având în vedere că intimata nu a făcut dovada săvârșirii contravenției prin depunerea înregistrării video sau prin depunerea de planșe foto, instanța în temeiul art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 va admite plângerea, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din 19.03.2013 și va exonera petentul de sancțiunile aplicate prin procesul-verbal . nr._ din 12.04.2013.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul N. G.-A., cu domiciliul în sector 1, București, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 12.04.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.04.2013 ca netemeinic întocmit.
Exonerează petentul de la sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./ 4 ex./11.03.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2227/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5748/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
