Plângere contravenţională. Sentința nr. 4499/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4499/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 5166/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4499
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. G. și pe intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- BIROUL A3, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentului C. G., acesta fiind identificat cu C.I. . nr._.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
În temeiul art. 255 și art. 258 Noul Cod.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, iar pentru petentă proba cu înregistrarea video, apreciind că probele sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța respinge proba cu martori propusă de petent, având în vedere dispozițiile art. 121 (1) din H.G. 1391/2006, respectiv nerespectarea regimului de viteză se constată de polițiștii rutieri cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul învederează că a circulat cu viteză, însă nu are certitudinea că pe porțiunea de drum pe care a circulat era restricție de viteză.
Petentul solicită instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2013 sub nr._, petentul C. G. în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - BIROUL A3, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 03.04.2013, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal, ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.04.2013 a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 675 lei și reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile, întrucât la data de 03.04.2013 a circulat în afara localității pe A3 cu depășirea vitezei legale, respectiv cu 153 km/h, fapta fiind sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
În esență, petentul a arătat că fapta reținută în procesul-verbal nu corespunde realității întrucât pe porțiunea de drum pe care s-a deplasat nu exista limitare de viteză, șoferii putând circula pe acel tronson cu până la 130 km/h.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată
În dovedirea cererii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. 195/2002, O.G. 2/2001.
Petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, actul de identitate, procesul-verbal contestat, dovada de circulație.
Intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - BIROUL A3 a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul, conducând autoturismul înmatriculat sub nr._, a fost sancționat întrucât la data de 03.04.2013 a fost înregistrat cu aparatul radar marca Autovision ROM 347, cu viteza de 153 km/h.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/3.04.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1 și cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrare video, sens în care a depus la dosarul cauzei: planșe foto, C.D., buletin de verificare metrologică, Certificare aprobare de model, filă din registrul radar din data de 3.04.2013, proces-verbal de predare-primire nr._/18.07.2012 și minuta din 06.06.2013 întocmite de comisia de preluare a obiectivului, adrese emise de Biroul de Metrologie Legală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/03.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 675 de lei, precum și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului pentru o perioadă de 90 de zile pentru că în data de 03.04.2013, ora 15:19, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe A3, Km 25, cu viteza de 153 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision . 347 montat pe autoturismul pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, pe un sector de drum unde exista limitarea de viteză de 100 km/h, contravenție prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține susținerile petentului legate de faptul că au fost încălcate prevederile art. 16 pct. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece nu i s-au consemnat obiecțiunile, întrucât instanța reține faptul că la rubrica obiecțiuni este menționat faptul că petentul nu sunt mențiuni și a semnat doar pentru primirea procesului-verbal, iar oricum, petentul a avut posibilitatea de a face obiecțiuni cu privire la procesul-verbal și de a arăta în fața instanței toate împrejurările legate de săvârșirea faptei contravenționale.
De asemenea, instanța respinge ca neîntemeiat și motivul de nulitate invocat de către petent cu privire la faptul că agentul constatator nu a completat înștiințarea de plată, întrucât acest aspect ar putea atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai în măsura în care s-ar produce o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel. Având în vedere că petentul a luat la cunoștință despre cuantumul amenzii aplicate, despere faptul că are posibilitatea de a achita în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de contravenție jumătate din minimul amenzii, se constată faptul că nu a avut loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
Instanța va înlătura și motivul de nelegalitate referitor la faptul că agentul constatator a încadrat în mod greșit fapta, deoarece art. 121 din OUG nr. 195/2002 a fost abrogat, întrucât:
Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, instanța constatată că agentul constatator a consemnat ca temei de drept pentru încadrarea făcută contravenției art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002 și ca text care sancționează contravenția art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006(RAOUG nr. 195/2002), conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, contravenția enunțată se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, iar potrivit art. 111 alin. 1 lit. c se dispune și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Astfel, agentul constatator a reținut în mod corect încadrarea juridică pentru fapta contravențională.
Instanța nu poate reține susținerile petentului potrivit cărora procesul-verbal de contravenție ar trebui anulat pentru că a fost încheiat în absența unui martor asistent, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar potrivit alin. 3, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Întrucât petentul a fost de față la încheierea procesului-verbal, primind exemplarul nr. 2 al procesului-verbal de contravenție, nu era necesară prezența unui martor asistent, rolul acestuia fiind de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal, asigurându-se astfel un plus de protecție a drepturilor contravenientului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip Autovision, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 347. Din buletinul de verificare metrologică (fila 34) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din planșele foto de la filele 30-32, precum și din înregistrarea video de la fila 33, se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 153 km/h avută de acesta în data de 03.04.2013, la ora 15:13:53.
Susținerile petentului legate de faptul că viteza înregistrată de aparatul radar nu este cea reală având în vedere că au fost mai multe autoturisme care circulau în același timp cu autoturismul condus de acesta nu pot fi apreciate de instanță ca întemeiate, atât timp cât din planșele foto și din înregistrarea video de la dosarul cauzei reiese faptul că autoturismul condus de petent cu numărul de înmatriculare_ la data de 03.04.2013, la ora 15:13:53, este evidențiat în prim plan, numărul de înmatriculare fiind vizibil. Astfel, instanța va reține că în cauză nu există un dubiu care să îi profite petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Instanța nu poate reține nici apărarea petentului referitoare la faptul că la măsurarea vitezei nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate prevăzute de art. 3.1.1 din Ordinul nr. 301/2005 privind Normele de Metrologie Legală NML 021-05, întrucât potrivit art. 1.2 din Ordinul nr. 301/2005 privind Normele de Metrologie Legală NML 021-05, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal". Aplicabilitatea cerințelor din normele mai sus menționate rezultă din tabelul 1.
În consecință, aceste erori tolerate se au în vedere doar în cadrul procedurii administrative de evaluare a cinemometrului.
Totodată, procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu planșele foto, de unde instanța reține că autoturismul era condus de contestator pe A3, Km 25, drum public pentru care exista limitarea de viteză la 100 km/h, conform procesului-verbal de predare-primire nr._/18.07.2012 privind obiectivul de investiții Autostrada București-B. și conform minutei din data de 06.06.2013.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum aflat pe A3, Km 25, cu peste 50 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind justificată de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Față de atitudinea contestatorului, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.
Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. În cauza de față, față de complexitatea cauzei și actele comunicate de către intimată pentru realizarea apărării, instanța stabilește cheltuielile judiciare la 100 lei, care vor fi achitate de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. G., cu domiciliul în sector 4, București, ., nr. 16, ., ., în contradictoriu cu intimata I. G. al Poliției Române - Biroul A3, Snagov, cu sediul în ., J. Ilfov, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.04.2013 ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din O.G. 2/2001 obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./04.05.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3478/2014. Judecătoria BUFTEA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1392/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
