Plângere contravenţională. Sentința nr. 5210/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5210/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 6618/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR.5210
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 OCTOMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, B. N. și pe intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 14.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.05.2013 sub nr._ petentul, B. N. în contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 09.05.2013; in subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petentul arata că la data de 09.05.2013 petentul se afla pe DN7 venind de la Călărași dorind să ajungă la Targoviște. La km 127,500, la o intersectie a fost oprit de un agent de politie pe motiv ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare.
Petentul nu se considera vinovat de savarsirea faptei retinuta in sarcina sa.
Arata ca descrierea faptelor nu corespunde cu realitatea, pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton.
Petentul nu si-a întemeiat cererea în drept
In susținerea plângerii s-a depus în copie, procesul verbal contestat . nr._ din data de 09.05.2013, carte de identitate.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15, lit. i din Legea 146/1997.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca legal și temeinic întocmit.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 alin2 C. și urm Cp.c.
La termenul de judecata din data de 14.10.2014 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri si proba video și a respins proba cu martori ca neutilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 09.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 3 lit. b din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
În fapt, s-a reținut că la data de 09.05.2013, în Chitila, pe DN7 km 12+500m, în timp ce conducea auto cu nr. de înmatriculate CC 3026PB, când a ajuns la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător.
Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art 16 si art 17 din OG nr. 2/2001 care reglementeaza incheierea sa valabila.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de petent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neacordarea priorității de trecere pietonilor reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate.
De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din CEDO.
Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Susținerile petentului cu privire la împrejurarea că nu a fost angajat in traversare niciun pieton nu sunt în măsură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal ce a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului de poliție, nefiind susținute de nicio probă în acest sens.
Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea sa inițială.
Mai mult, din proba video depusă de intimată, rezultă că petentul nu a cedat trecerea pietonului angajat în traversare. (f. 20)
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin. 3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că textul de lege nu oferă criterii de individualizare a sumei stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, instanța apreciază că se impune obligarea petentului la plata sumei de 50 de lei, reprezentând o evaluare proporțională a cheltuielilor efectuate cu procedura prealabilă și judecarea cauzei la un singur termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, B. N., CNP_, dom. în R., J. Călărași, în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, Cod poștal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciar către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
P., GREFIER,
Red. IEM/thn.E.A. /4 ex/17.11.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6695/2014. Judecătoria... → |
|---|
