Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1633/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1633/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1633/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1633
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
JUDECĂTOR-A. L. B.
GREFIER – R. U.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă având ca obiect „cerere în anulare” formulată de reclamanții-debitori M. P. C. și M. E., în contradictoriu cu pârâta-creditoare FUNDAȚIA “ T. M. TWAIN INTERNAȚIONAL SCHOOL”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 12.03.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, hotarand urmatoarele.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 21.01.2015, reclamanții-debitori M. P. C. și M. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta-creditoare FUNDAȚIA “ T. M. TWAIN INTERNAȚIONAL SCHOOL”, în principal, admiterea excepției de necompetență a Judecătoriei B., în subsidiar, anularea ordonanței de plată.
In motivarea cererii, reclamanții-debitori au arătat ca prin Sentinta nr._ pronunțată la data de 21.01.2015 a fost admisa cererea si a dispus obligarea sa la plata suma de 9.684,86 EUR reprezentând taxe de școlarizare, la plata sumei de 3.483,10 EUR reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi calculate la debitul principal de la data de 01.08.2013 până la 01.12.2013., precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În drept au invocat 1023 alin.6 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară în sumă 200 lei (fila 17).
Pârâta-debitoare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii în anulare și obligarea debitorilor la plata sumelor reținute în hotărârea a cărei anulare se solicită.
La termenul de judecata din data de 12.03.2015, instanța, în temeiul art.258 C.proc.civ., a încuviințat pentru reclamanți și pentru pârâtă - proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, proba considerata pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 4707/08.10.2014 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._, instanta a admis cererea formulata de creditoarea FUNDAȚIA “ T. M. TWAIN INTERNAȚIONAL SCHOOL” și a obligat pârâții să achite creditoarei suma de 9.684,86 euro reprezentând taxe de școlarizare, respectiv suma de 3.483,10 euro penalități de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicare.
In motivarea hotararii instanta a apreciat ca societatea creditoare beneficiaza de o creanta certa, lichida si exigibila.
In sprijinul caracterului cert a retinut ca existența și lichiditatea creanței rezultă din contractele încheiate, iar exigibilitatea rezultă din Anexele la contract, unde părțile au stabilit de comun acord scadența fiecărei rate. În ceea ce privește penalitățile de întârziere a reținut că acestea sunt prevăzute la art.5 pct.2.3 din contractul părților.
Impotriva acestei sentinte debitorii au formulat cerere in anulare prin care au invocat urmatoarele motive care, in opinia acestora, ar justifica anularea acesteia:
- necompetența teritorială a Judecătoriei B.;
- excepția de neexecutare a contractului de către creditoare.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de către reclamanții debitori, instanța apreciază că necompetența invocată nu se referă la instanța investită cu soluționarea cererii în anulare, întrucât potrivit art. 1023 Cod procedură civilă cererea în anulare se soluționează de către instanța care a pronunțat ordonanța de plată, iar în speță ordonanța de plată ce face obiectul prezentei cereri în anulare a fost pronunțată de către Judecătoria B., astfel încât tot Judecătoria B. este competentă să soluționeze și cererea în anularea ordonanței de plată.
Așa fiind, instanța apreciază că necompetența teritorială invocată de către debitori vizează instanța care a soluționat ordonanța de plată prin sentința civilă nr. 4707/08.10.2014, astfel încât califică excepția ca fiind o apărare de fond, iar nu veritabilă excepție procesuală asupra căreia să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.248 alin.1 C.proc.civ.
Potrivit art. 1015 Cod procedură civilă, decă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1014 alin.1, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Din aceste dispoziții legale se desprinde regula conform căreia competența generală, materială și teritorială se stabilește după regulile de drept comun aplicabile diferendului.
În speță, litigiul vizează executarea contractului de școlarizare nr.114H încheiat între părți, competența de soluționare fiind una alternativă, respectiv fie instanța de la domiciliul pârâtului potrivit art. 107 Cod procedură civilă, fie instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, potrivit art. 113 alin.1 pct.3 din Codul de procedură civilă.
Creditoarea, având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit art. 116 Cod procedură civilă, a introdus acțiunea în emiterea ordonanței de plată la instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, respectiv la Judecătoria B. în circumscripția căreia se află sediul creditoarei unde se desfășoară activitatea de școlarizare ce face obiectul contractului de școlarizare.
Potrivit art. 129 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu pot înlătura. În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
Instanța reține că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului. După ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, iar pârâtul nu poate cere declinarea competenței deoarece instanța sesizată este competentă să soluționeze pricina. Singura situație în care pârâtul poate invoca necompetența teritorială relativă este atunci când reclamantul a ales să introducă acțiunea sa la o altă instanță decât intanțele competente potrivit legii.
În speță, însă reclamantul a introdus acțiunea la o instanța competentă teritorial (instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației) astfel încât excepția de necompetență teritorială relativă invocată de către debitori apare ca fiind neîntemeiată. Împrejurarea că debitorii au domiciliul în București și nu în orasul Voluntari, judetul Ilfov, nu prezintă relevanță din perspectiva competenței teritoriale, de vreme ce nu este vorba de o competență teritorială exclusivă pentru ca cererea să fie introdusă, în mod obligatoriu, la domiciliul pârâtului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că în mod corect s-a respins excepția necompetenței teritoriale de către instanța investită cu soluționarea ordonanței de plată, Judecătoria B. fiind competentă potrivit art. 1015 raportat la art. 113 alin.1 pct.3 și art. 116 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de anulare invocat de către debitori, referitor la neexecutarea contractului de către creditoare, instanța reține următoarele:
Creanta invocata de creditoare rezulta din contractele de școlarizare pentru anul de învățământ 2011-2012 nr. 114H și pentru anul de învățământ 2012-2013 nr. 36D, încheiate între parti, contracte insusite de parti prin semnare si parafare. Taxele de școlarizare sunt detaliate în Anexa cu situația plăților și în tabelul cu plăti.
Debitorii au invocat excepția de neexecutare a contractului arătând că reclamanta s-a obligat prin contractele încheiate să asigurae desfășurarea procesului intructiv educativ în concordanță cu curriculumul școlar stabilit pentru fiecare an școlar, din planul de învățământ. Obligație pe care, susțin debitorii, aceasta nu și-a îndepliniti-o, în sensul că la mai multe discipline studiate în ultimii doi ani de liceu materia a fost tratată deficitar și superficial, fapt care a cauzat consecințe deosebite pentru fiica debitorilor, M. A. C., la sesiunea din vara anului 2013.
Instanța apreciază că aspectele invocate de către debitori, respectiv parcurgerea sau dimpotrivă neparcurgerea materiei prevăzute în curriculum școlar din planul de învățământ pot fi în mod convingător verificate în cadrul procedurii ordonanței de plată, prin prezentarea de înscrisuri, chiar copii de pe notițele luate de elevii instituției, respectiv prin administrarea probei cu interogatoriu, probe admisibile potrivit art. 1020 alin.1 Cod procedură civilă. Simpla invocare a unor apărări de fond nu poate conduce la respingerea automată a cererii de emitere a ordonanței de plată, respectiv a unei cereri în anularea ordonanței de plată, atâta vreme cât pentru verificarea acestora nu este necesară administrarea de probe incompatibile cu procedura specială. Este adevărat că, aparent, debitorii sunt puși în situația de a dovedi un fapt negativ nedefinit, însă în realitate aceștia puteau face proba prin dovedirea faptelor negative determinate. Astfel, puteau dovedi că subiectele primite la examenul de bacalaureat nu au fost studiate în instituția de învățământ, probă pe care aceștia nu au făcut-o.
Instanța mai reține că, pe de o parte, debitorii nu au făcut dovada că au invocat această excepție pe parcursul derulării contractului, anterior chemării în judecată, iar pe de altă parte, executarea contractului este dovedită de către creditoare. Astfel, creditoarea a făcut dovada că fiica debitorilor a susținut teste pe parcursul anilor de studiu la Limba și Literatura Română din materia cerută la examenul de bacalaureat.
Așa fiind, instanța apreciază că, creanța care face obiectul litigiului îndeplinește condițiile prevăzute de art.1013 alin.1 și art. 662 Cod procedură civilă, fiind o creanță certă-asumată prin contractul de școlarizare (art.4 din contract), contract semnat de către debitori, lichidă-fiind determinată prin acest contract și exigibilă- plata fiind stabilită prin Anexa I la contract însușită, de asemenea prin semnatură, prin care se prevede că plata se face în 10 rate egale, fiind indicată data până la care se achită fiecare rată, nefiind condiționată de emiterea unei facturi.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța în temeiul art. 1023 alin.8 Cod procedură civilă, va respinge cererea în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de M. P. C. și M. E., în contradictoriu cu pârâta-creditoare FUNDAȚIA “ T. M. TWAIN INTERNAȚIONAL SCHOOL”, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în sedinta publica, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
L. C. R. A. L. B.
GREFIER,
R. U.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1631/2015. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1670/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
