Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3108/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3108/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 1386/94/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
JUDEȚUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3108
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 15.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. C. R.
GREFIER - M. C. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în București, .. 10A, sector 2, in contradictoriu cu pârâtul S. D., cu domiciliul în
La apelul nominal, făcut în Camera de Consiliu, au lipsit reclamanta E. K. ROMANIA SRL și pârâtul S. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei - conform ordinului de plată nr._/12.12.2014, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în temeiul art.1027 alin.1 Cod procedură civilă și teritorial în temeiul art.1025, art.1027 alin.2 raportat la art.107 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 258 Noul C.proc.civ., încuviințează reclamantei - proba cu înscrisurile existente la dosar, în dovedirea cuantumului pretențiilor, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, avand in vedere ca reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei B. - Sectia Civila, sub nr._ la data de 11.02.2015, reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul S. D., emiterea unei cereri de valoare redusa cu privire la suma de 513,19 lei – contravaloare servicii, respectiv 513,19 lei - penalitati de întarziere, 179,03 lei – dobanzi legale, 3829,36 lei – taxa de reziliere, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea a arătat că în fapt, între Orange Romania S.A. (fosta .) si debitor, s-au încheiat contractul de servicii de telecomunicatii integrate (telefonie mobila si trafic de date de tip GPRS), nr._/30.01.2012. Orange Romania S.A. a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emitand facturile fiscale atasate la dosarul cauzei, facturi care insa nu au fost achitate de catre debitor. In acest sens, s-au calculat penalitati de intarziere, conform contractului, pana la concurenta cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobanzi legale, conform O.G. nr.9/2000 si ulterior, conform O.G. nr.13/2011. Desi a incercat rezolvarea pe cale amiabila a litigiului intervenit cu clientul sau, prin notificari si apeluri telefonice adresate debitorului, acestea au ramas fara rezultat. In aceste conditii, reclamanta s-a adresat instantei de judecata, considerand indeplinite conditiile prevazute de art.1025 C.proc.civ.
In drept, creditoarea a invocat dispozițiile art.1025 si urm. C.proc.civ., art.969 si urm., art.1073, art.1084 din C.civil, Titlul VI-cap.I privind cesiunea de creanta din Noul C.civil.
Cererea a fost timbrata cu suma de 200 lei - taxa judiciara de timbru (fila 3).
In temeiul art.411 alin 1 pct.2 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa (fila 11).
In dovedirea actiunii, reclamanta a precizat că întelege să se folosească de proba cu înscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (filele 13-64).
Paratul, desi legal citat cu mentiunile de la art.1029 alin.4 C.proc.civ., nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat, în fața instanței de judecata, pentru a face dovada achitarii debitului sau pentru a-si face aparari .
La termenul de judecata din data de 15.05.2015, instanța, în temeiul art.258 C.proc.civ., a încuviințat pentru reclamanta - proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, în dovedirea cuantumului pretențiilor, proba considerata pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, Orange Romania S.A. și S. D. au încheiat contractul .>_ din data de 30.01.2012 (fila 29), având ca obiect prestarea de catre Orange de servicii de telefonie mobila (pentru numerele de telefon_).
Conform clauzelor contractuale de baza, acceptate de catre debitor, „plata trebuie efectuata in maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii” (art.5).
In baza contractelor încheiate între parti, Orange Romania SA a emis mai multe facturi fiscale, respectiv cele aflate la filele 17-28, facturi neachitate de către debitor. Astfel, din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar, instanța reține că valoarea totală a serviciilor de telefonie mobile și internet prestate de către Orange Romania SA în beneficiul debitorului este de 513,19 lei.
Prin contractul de cesiune de creante din data de 09.05.2013 (fila 64), . a vândut cesionarului S.C. E. K. ROMANIA SRL creanțele pe care le avea împotriva debitorilor săi, născute din contractele încheiate cu clientii sai, printre care și creanta împotriva debitorului S. D..
Analizand cererea formulată de către reclamanta în raport cu dispozițiile art.1025-1.032 C.proc.civ., instanța apreciază că procedura speciala privind cererile de valoare redusa este aplicabila în cauza de față (în ceea ce priveste capatul principal de cerere), deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1.025 alin.1 C.proc.civ., respectiv valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Astfel, se pretinde executarea de catre parat a unor creante constand in plata unor sume de bani, creante care îsi au izvorul in temeiul unor facturi fiscale, respectiv a unui contract, care poarta semnatura paratului.
Desi facturile fiscale atasate la dosarul cauzei, nu poarta semnatura paratului, totusi acestea au fost emise in baza contractului încheiat între parti, semnat de parat.
Pe de alta parte, conform art.277 alin.2 C.proc.civ., „inscrisul nesemnat, dar utilizat in mod obisnuit in exercitiul activitatii unei intreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului sau..”
Prin urmare, raportat la aceste dispozitii legale, aceste facturi fiscale fac dovada cuprinsului lor.
Mai mult decat atat, conform art.10.2 din conditiile generale aferente contractelor, paratul avea posibilitatea de a face reclamantii in ceea ce priveste facturile, respectiv costurile convorbirilor, in termenul maxim de 30 de zile calendaristice de la data facturii in cauza. In caz contrar, la expirarea acestei perioade, suma facturata se considera irevocabil acceptata la plata, reclamantia nu exonereaza clientul de obligatiile sale de plata.
Or, în speta, desi legal citat, cu copie actiune si înscrisurile anexate, paratul nu a formulat niciun fel de răspuns, nu a făcut dovada refuzului plății facturilor fiscale (pe care îsi întemeiaza prezenta actiune, reclamanta).
Totodata, creantele sunt certe si lichide, conform art.662 alin.2 si 3 C.proc.civ., în sensul că existența si întinderea lor rezultă din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, si exigibile, deoarece data scadenței fiecărei facturi fiscale s-a împlinit.
Mai mult decat atat, paratul si-a însusit contractul încheiat cu reclamanta, prin semnatură, neaducand însă nicio dovadă a plății debitului restant si necontestand cuantumul acestuia.
De asemenea, desi paratului i s-a comunicat acțiunea si facturile fiscale anexate, aceasta nu a raspuns în termenul prevazut de art.1029 alin.4 C.proc.civ., astfel ca instanța apreciază acest fapt ca fiind o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Potrivit articolului 1270 C.civ. alineat 1, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Articolul 1170 C.civ. statuează: „părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cît și pe tot timpul executării sale. ”, iar articolul 1516 din același cod prevede: „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligație”. Din aceste texte legale reiese că pârâtul avea obligația, în temeiul contractelor de prestări servicii, să achite contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă și penalitățile de întârziere aferente.
Odată reținută situația de fapt de mai sus, instanța, observând și prevederile art. 249 C.pr.civ., potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, consideră că acțiunea reclamantei este întemeiată.
In consecinta, prin probele administrate în cursul judecatii, creditoarea a facut dovada pretențiilor sale în ceea ce privește debitul restant, în cuantum de 513,19 lei, reprezentand contravaloare servicii furnizate si neachitate de catre parat, servicii raportate la postul telefonic_ .
In ceea ce priveste penalitatile conventionale solicitate de catre creditoarea-reclamanta, instanta retine că potrivit art.5 din clauzele contractuale de baza (fila 30), „neplata la termen a unei facturi atrage dreptul Orange Romania de a solicita Clientului penalitati de intarziere de 0,50 % pe zi calendaristica, calculate asupra contravalorii facturii, pana la data achitarii integrale a debitului”.
Având în vedere dispozițiile contractuale menționate mai sus, faptul că scadența fiecărei facturi fiscale s-a împlinit, instanța constată caracterul întemeiat al capătului de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 513,19 lei , aferente servicilor pentru postul telefonic_.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitorului și la plata dobânzilor legale, instanța retine ca in contractele incheiate intre parti nu s-a stipulat aceasta prevedere.
Astfel, instanta consideră că, daca în contract, partile au prevăzut o clauză penala prin care s-a evaluat anticipat prejudiciul cauzat de debitor prin întârzierea în executare sau prin neexecutare ori executarea necorespunzatoare a obligațiilor, penalitatile nu se pot cumula cu dobanzile, având în vedere că dobanzile reprezinta, de fapt, daune pentru intarzierea in executare. In aceasta situatie, penalitatile se pot cumula doar cu despagubirile stabilite pe baza unei expertize, în masura în care din penalitati nu se acoperă integral prejudiciul. Or, acest fapt nu a fost dovedit de catre reclamanta. Prin urmare, instanta urmează să respingă acest capat de cerere ca neîntemeiat.
In ceea ce priveste contravaloarea taxei de reziliere solicitata de catre societatea creditoare, instanța constată că, societatea creditoarea a invocat dispozițiile art.1.16 din termenii și condițiile generale din contract. Instanta constata ca aceste conditii generale nu au fost însușite prin semnatură, de catre parat. Pe de alta parte, văzând calcul efectuat de către reclamantă, în privința taxei de reziliere, instanța constată că aceasta a cuantificat taxa de reziliere la suma de 3829,36 lei, calculată prin însumarea valoarii abonamentelor rămase de plătit până la termenul de 24 de luni stabilit de părți ca durată a contractului.
Instanța reține că potrivit art.4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.
Potrivit literei i din anexa, este considerata abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari în cazul neîndeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza îndeplinita în cauza.
Astfel o tază de reziliere calculata de reclamantă ca fiind în cuantum de 3829,36 lei, reprezintă o sumă distroporționat de mare raportat la valoarea abonamentului în sumă de 9 euro/lună, astfel cum s-a prevăzut în contract (raportat chiar la 24 de luni ).
Așa fiind, se observa ca taxa de reziliere impusa de creditoare se afla într-o disproportie evidenta cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus.
Aceasta disproportie creeaza dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si în detrimentul consumatorului.
Desi contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral fiind supus legii comerciale, specifice raporturilor juridice a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art.4 din Legea nr.193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pâna la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila în raport cu prejudiciul cauzat.
Având în vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr.93/13, privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, în raporturile înterindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure o eficacitate reala a interdictiei stipularii unor clauze abuzive în contracte încheiate între comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, si anume acela de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumator, în cuprinsul unor „conditii generale” impuse acestora.
În acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr.93/13, presupune ca instanta nationala sa poata verifica, din oficiu, daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero,C-240/98). Curtea a statuat ca „o instanta investita cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant si un consumator, poate verifica, din oficiu, în ce masura clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv”.
Se observa astfel ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punct de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a o negocia, într-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora.
În ceea ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu înlatura în nici un fel realitatea ca, în masura în care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de câtiva operatori, în esenta, conditii generale similare, trebuie sa accepte, în . acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
De aceea ,”acordul debitorului”, în sensul ca a înteles si a acceptat „conditiile generale” ale prestatorului de servicii, nu înlatura aplicabilitatea art.4 din Legea nr.193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, pentru motivele expuse mai sus.
Pentru de aceste considerente, instanta apreciaza ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la taxa de reziliere, urmând a-l respinge ca atare.
Față de cele mentionate, având în vedere dispozitiile art.1270 si art.1516 C.civil, respectiv art.1.025-1032 C.proc.civ., instanța va admite în parte actiunea având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. în contradictoriu cu paratul S. D.. In acest sens, instanta va obliga paratul sa achite reclamantei, suma de 513,19 lei - reprezentand contravaloare servicii, respectiv 513,19 lei –cu titlu de penalități de întarziere.
In temeiul art.1031 C.proc.civ., instanta va obliga paratul sa achite reclamantei suma de 50,00 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata, conform art.6 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013.
Conform art.1030 alin.3 C.proc.civ., prezenta hotarare este executorie de drept.
Potrivit art.1032 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotarare este supusa numai apelului la Tribunalul Ilfov, în termen de 30 de zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în București, .. 10A, sector 2, in contradictoriu cu pârâtul S. D., cu domiciliul
Obligă paratul sa achite reclamantei, suma de 513,19 lei - reprezentand contravaloare servicii și suma de 513,19 lei –cu titlu de penalități de întarziere.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paratului, la plata dobanzilor legale, ca neintemeiat.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paratului, la plata taxei de reziliere, ca neintemeiat.
Obliga paratul să plateasca reclamantei suma de 50 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, la Tribunalul Ilfov.
Data în Camera de Consiliu si pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. M. C. P.
Red. L.C.R.
Tehnored. M.P.
4 ex./24.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3097/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Hotărâre din 15-05-2015, Judecătoria BUFTEA → |
|---|
