Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5124/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5124/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 5124/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5124
CAMERA DE CONSILIU DE LA DATA DE 27.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect pretenții (cerere cu valoare redusa) formulată de reclamanta, . SA, în contradictoriu cu pârâta, A. L..
Dezbaterile au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 19.08.2015 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 27.08.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.01.2014 sub nr._ reclamanta S.C. A.-Tiriac Asigurări S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de
- 6.306,54 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate de către reclamant in temeiul asigurarii CASCO;
- penalități de întârziere calculate de la data de 21.12.2012 si pana la achitarea integrală a debitului;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 28.04.2005, pârâtul, conducând autospeciala cu nr. de înmatriculare_, a produs din culpa sa un accident de circulație, in care a avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă, polița nr._.
În baza poliței CASCO, reclamanta a plătit despăgubirea în cuantum de 9.066,54 lei.
Prin plata despăgubirii reclamantul, se subrogă în drepturile asiguratului său CASCO, fiind îndreptățită sa recupereze suma achitată de la pârât, deoarece autospeciala condusă de acesta nu era asigurată pentru daune produse terților.
In acest sens, a fost notificat pârâtul, care s-a prezentat la sediul reclamantei, a recunoscut debitul și a solicitat eșalonarea menționând că nu are serviciu și nici posibilitatea să achite integral debitul.
In baza angajamentului, pârâtul a achitat 11 rate însumând 2.760,00 lei, cu ultima rată in data de 20.12.2012. Deși a mai fost notificat in mai multe rânduri, pârâtul nu a mai efectuat nicio plată.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 22 din Legea 136/1995, art. 998-999 C.civ., art.223 N.C.P.C.
La cerere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 6-25).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, fila 5.
La data de 15.04.2015 reclamanta a depus la dosar notă de depunere înscrisuri, prin care precizează faptul că pârâtul a mai achitat opt rate, însumând 800 lei.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 19.08.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 28.04.2005, pârâtul A. L., conducând autospeciala cu nr. de înmatriculare_, a avariat, din culpa sa exclusivă, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat Casco la societatea reclamantă.
La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat facultativ la societatea reclamantă, astfel cum rezultă din polița nr._(f. 17).
Conform procesului-verbal . nr._/28.04.2005(f. 19), încheiat de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pârâtul este vinovat în mod exclusiv de producerea accidentului.
La cererea asiguratului său, reclamanta a deschis dosarul de daună nr._/AAR, în cadrul căruia a aprobat despăgubirea de 9.066,54 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul cu număr de înmatriculare nr._, despăgubire care a fost achitată către societatea reclamantă, la data de 05.09.2005, astfel cum rezultă din ordinul de plată(f. 9). Valoarea despăgubirilor calculată de reclamantă rezultă din înscrisurile depuse.
În drept, în ceea ce privește legea civilă aplicabilă instanța consideră că izvorul raportului obligațional în prezenta cauză este fapta juridică extracontractuală săvârșită de către intervenient. Prin urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanța consideră că sunt incidente dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor ori după caz, săvârșirii lor. Având în vedere că fapta extracontractuală dedusă judecății a fost săvârșită pe data de 28.04.2005, în cauză sunt aplicabile numai dispozițiile Codului civil din 1864 precum și cele ale Codului Comercial.
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995 reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta a comunicat pârâtului cererea de despăgubire, cuantumul, pârâtul achitând doar parțial suma solicitată.
La data de 15.04.2015, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că pârâtul a semnat un nou angajament de plată, iar până la data de 10.04.2015, pârâtul a achitat opt rate, în cuantum de 800 lei.
În aceste condiții, instanța având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 precum și faptul că în cauza sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită constând în încălcarea de către pârât a regulilor de circulație prevăzute de OUG 195/2002, prejudiciul constând în avariile produse autoturismului aparținând asiguratului CASCO, culpa exclusivă a pârâtului în producerea accidentului a fost stabilită prin procesului-verbal . nr._/28.04.2005, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu), în temeiul art. 998-999 cod civil va admite cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, si va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.506,54 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri.
Cât privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța îl apreciază, de asemenea, ca întemeiat, având în vedere că în materie delictuală operează punerea de drept în întârziere, potrivit art. 1079 C. Civ., astfel încât dobânda legală curge de drept de la data săvârșirii faptei, fără vreo altă formalitate. Aceeași soluție urmează a fi dată și în ipoteza în care se ține seama de natura comercială a litigiului de față, dată fiind decizia în interesul legii nr. 23/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, găsindu-și incidența prevederile art. 43 C. . care dobânda legală curge de drept din momentul ajungerii la scadență, în cazul obligațiilor comerciale. Întrucât societatea de asigurare reclamantă a solicitat plata dobânzii legale de la data de 21.12.2012, iar nu de la momentul plății, instanța urmează să țină seama de voința părții, în acord cu principiul disponibilității procesului civil, nefiind necesar să se probeze în mod distinct suportarea unui prejudiciu ca urmare a lipsei de folosință a sumei de bani cuvenite, o asemenea pagubă fiind prezumată de legiuitor. Evident, pârâtul este ținut să achite dobânda legală, calculată conform OG nr. 13/2011, până la achitarea integrală a debitului principal datorat.
Pentru aceste considerente, instanța va admite capătul de cerere accesoriu și va obliga pârâtul la plata dobânzii legale calculată conform OG nr. 13/2011, aferente debitului în cuantum de 6.306,54 lei de la data de 21.12.2012 până la data de 10.04.2015, precum și la plata dobânzii legale calculată conform OG nr. 13/2011, aferente debitului în cuantum de 5.506,54 lei de la data de 11.04.2015 până la data achitării integrale a debitului.
Față de cererea reclamantei, și întrucât pârâtul a căzut în pretenții, în raport cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă instanța va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă, a sumei în cuantum de 200 lei, constând în taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, având ca obiect pretenții - cerere cu valoare redusă, formulată de către reclamanta S.C. A. Ț. Asigurări S.A., cu sediul în sector 1, București, .. 80-84, în contradictoriu cu pârâtul A. L., cu domiciliul în Voluntari, .. 57, J. ILFOV, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.506,54 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, la plata dobânzii legale calculată conform OG nr. 13/2011, aferente debitului în cuantum de 6.306,54 lei de la data de 21.12.2012 până la data de 10.04.2015, precum și la plata dobânzii legale calculată conform OG nr. 13/2011, aferente debitului în cuantum de 5.506,54 lei de la data de 11.04.2015 până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 200 lei, constând în taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.08.2015.
Președinte, Grefier,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./16.12.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4991/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
