Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5014/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5014/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 5014/2015
Dosar nr._
JUDECATORIA B. –JUDETUL ILFOV
Sentința civilă nr.5014 Ședința publică de la 29.07.2015
Instanța compusă din:
Președinte: TĂȘCAN A.
Grefier: D. F.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe, creditoarea . SA, în contradictoriu cu debitorul A. M. D., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința din data de 22.07.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 29.07.2015, având nevoie de timp pentru a delibera când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.06.2014, sub nr._, reclamanta . SA a chemat în judecată pe pârâtul A. M. D. solicitând, în procedura prevăzută de art. 1013 și urm. Cod procedură civilă, obligarea acestuia la plata sumei de_,09 lei reprezentând contravaloarea obligației principale - serviciilor de furnizare energie electrica in cuantum de_,36 lei si a penalităților de întârziere in cuantum de 2800,05 lei și 200 lei cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, in baza unor raporturi contractuale cu pârâtul, i-a furnizat acestuia energie electrica, iar pentru perioada 6.12.2010-6.11.2012 s-au emis facturi a căror contravaloare nu a fost achitata la termen.
A mai arătat reclamanta că prin cererea de eșalonare a debitului din data de 02.06.2011 si convenția de eșalonare a datoriilor din data de 23.06.2011 paratul s-a obligat sa achite debitul rezultat din neachitarea facturilor pentru locul de consum din Voluntari, ., jud. Ilfov, in patru transe, obligație pe care nu si-a îndeplinit-o, contractual de furnizare fiind reziliat la data de 6.11.2012.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1013 si urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în cadrul probei cu înscrisuri, în copie: contract, certificate de moștenitor, calcul debit, facturi fiscale, convenție eșalonare.
Debitorul nu a formulat întâmpinare în termenul legal.
La termenul de judecata din data de 22.07.2015 debitorul s-a prezentat in fata instanței si a precizat ca este de acord cu admiterea cererii, dat fiind faptul ca nu a avut posibilitatea de a achita debitul.
Analizând materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata serviciilor livrate instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.1013 alin.(1) NCPC, procedura ordonanței de plată se aplică numai creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În privința exigibilității creanței, o creanță este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condițiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține următoarea stare de fapt:
În cadrul raporturilor juridice obligaționale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv.
Odată făcută această probă, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și în apărare să facă dovada fie a ineficienței raportului juridic obligațional în baza căruia creditorul își întemeiază dreptul său de creanță, fie a executării obligației invocată de către creditor.
Art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevede că este certă creanța "a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu".
Instanța constată că, în cauză, creanța a cărei valorificare se urmărește rezultă din probatoriul administrat, existența creanței fiind certă.
Astfel, reclamanta a depus la dosar contractul cadru pentru furnizarea energiei electrice (f.94), certificate de moștenitor (f.88), facturi fiscale si convenție de eșalonare a datoriilor, care fac dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile in cuantum de_,36 lei.
Instanța reține totodată că atitudinea pârâtului este una de recunoaștere explicită a pretențiilor reclamantei.
Obligarea pârâtului la plata contravalorii serviciilor prestate corespunde principiului obligativității actelor juridice legal încheiate și principiul dreptului creditorului la executarea întocmai a obligației de către debitor.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata penalităților, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1531 cod civil creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Potrivit art. 1535 Cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul cuvenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Potrivit art. 11 din contract, scadenta obligației de plata a facturilor a fost convenita la 15 zile de la data emiterii acestora, iar pentru neachitarea in termen de 30 zile a sumelor datorate s-au convenit penalități egale cu “nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare”.
Pentru aceste motive, cererea reclamantei de obligare a paratei la plata penalităților de întârziere va fi admisa, parata urmând a achita penalități aferente debitului restant, in cuantum de 2800,05 lei.
În privința cheltuielilor de judecată instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1031 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata. La baza obligației de restituire stă culpa procesuala a părții care a căzut în pretenții.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței.
Având în vedere culpa procesulă a pârâtului și faptul că reclamanta a dovedit cheltuielile judiciare efectuate, instanța urmează a admite capătul de cerere și a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind ordonanța de plată, privind pe creditoarea . SA,cu sediul în București, .. 41-43, corp A, Sectorul 1, în contradictoriu cu debitorul A. M. D., domiciliat în orașul Voluntari, ., Județul Ilfov.
Obligă debitorul A. M. D. să achite creditoarei . SA suma de_,09 lei reprezentând contravaloare energie electrică.
Obligă debitorul la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor, în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.07.2015.
Președinte, Grefier,
Red.TA/DF/4 ex./23.09.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 5314/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
