Plângere contravenţională. Sentința nr. 1710/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1710/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 10542/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1710
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19 MARTIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța, în baza art. 255 și art. 258 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2013 sub nr._, petenta, ., în contradictoriu cu intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 11.08.2013, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal și exonerarea petentei de măsurile dispuse.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost sancționată contravențional întrucât la data de 11.08.2013 în incinta restaurantului se asculta muzică la o intensitate foarte ridicată de natură a deranja liniștea locuitorilor din zonă.
Petenta a mai arătat că la data constatării presupusei contravenții a organizat o petrecere cu caracter privat la care într-adevăr a fost utilizată aparatură muzicală de intensitate, dar care a fost folosită cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare privind nivelul de zgomot admis de lege. Încă de la data înființării societatea a respectat normele legale privind nivelul de zgomot admis în zona în care sunt organizate evenimentele; a efectuat toate demersurile necesare privind izolarea fonică a spațiului în care se organizează evenimente; s-a efectuat raport de expertiză acustică urbană nr. 256 pentru perioada 10 – 11 august 2013, având ca obiectiv măsurarea nivelului de zgomot la exterior în spațiul situat în județul Ilfov, Otopeni, .-29. Concluziile raportului de expertiză au fost că . se încadrează în fondul acustic al zonelor învecinate, valorile prelevate înscriindu-se în parametrii legali și respectând normativul STAS_/88.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză acustică efectuat pentru perioada 10-11 august 2013, petenta a mai menționat că agentul constatator a procedat la sancționarea sa fără vreun temei legal, atât timp cât există un raport de expertiză care atestă faptul că la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, petenta nu a depășit limita legală admisă a nivelului de zgomot generat.
Față de aspectele învederate, petenta a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal și exonerarea sa de măsurile dispuse.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 din Legea 61/1991.
Petenta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._/11.08.2013, contractul de prestări servicii nr. 270/7.08.2013, raportul de expertiză acustică nr. 270/12.08.2013, solicitând instanței încuviințarea probei cu acte.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.08.2013, ca legal și temeinic întocmit.
În susținere, intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus: punctul de vedere al agentului constatator și fișa de intervenție la eveniment 112.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 11.08.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 500 de lei, pentru că în data de 11.08.2013, ora 01:20, petenta a organizat o petrecere cu caracter privat și a utilizat aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, contravenție prevăzută de art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Conform art. 3 pct. 27 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social, în mediul urban.
În cauza de față, instanța reține că fata contravențională a fost constatată prin propriile simțuri de către agent ceea ce conferă procesului –verbal o importantă prezumție de temeinicie.
Potrivit fișei de intervenție la eveniment(f. 35), și punctului de vedere, agentul constatator a constatat că la data de 11.08.2013, la sediul petentei, cu ocazia unui eveniment, volumul muzicii era destul de mare, ceea ce a determinat încheierea procesului-verbal de contravenție.
Chiar petenta a recunoscut în cuprinsul plângerii contravenționale faptul că la data constatării faptei, aceasta a organizat o petrecere cu caracter privat la care a fost utilizată aparatură muzicală de intensitate.
Instanța nu va reține apărările petentei legate de faptul că a respectat normele legale în vigoare privind nivelul de zgomot admis de lege, efectuând toate demersurile necesare privind izolarea fonică a spațiului în care se organizează evenimente, pentru următoarele considerente:
Petenta a depus la dosarul cauzei contractul de prestări servicii nr. 270/07.08.2013(f. 8), având ca obiect măsurători ale nivelului de zgomot și eliberarea unui raport de încercări cu rezultatele acestora.
Conform raportului de încercări de acustică urbană nr. 270/12.08.2013(f. 12-17), nivelul de zgomot exterior produs de sursele de zgomot proprii ale petentei se încadrează în fondul acustic al zonelor învecinate, valorile prevalate înscriindu-se în parametrii legali și respectând normativul STAS_/88 care prevede valoarea maximă 65dB(A) la limita de proprietate, valabil atunci când valorile M din interiorul salonului de evenimente sunt de aproximativ 89 dB.
Instanța constată că aceste concluzii ale raportului depus de către petentă au relevanță cu privire la eventuala săvârșire a unor contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2005, act normativ ce are ca obiect de reglementare protecția mediului, iar nu cu privire la o contravenție constatată în mod direct de către agentul constatator cu privire la încălcarea unor norme de conviețuire socială, a ordinii și a liniștii publice.
Mai mult, chiar din raportul de încercări de acustică urbană nr. 270/12.08.2013(f. 12-17), reiese faptul că este posibil ca valorile măsurate să depășească limitele legale, întrucât evenimentele ocazionale la sediul petentei sunt organizate de către particulari, având propria sonorizare, iar petenta nu are nicio implicare în nivelul sunetului pe timpul evenimentului.
Tot din raport reiese faptul că în situația în care petenta mărește parametrii de zgomot necesari desfășurării activității în locația respectivă, trebuie să solicite reluarea măsurătorilor de sunet, iar în cazul în care valorile măsurate depășesc limitele legale, aceasta se obligă să asigure o izolare fonică corespunzătoare, în cel mai scurt timp.
În ceea ce privește susținerile petentei, că agentul constatator nu a avut un aparat de măsură a nivelului de zgomot, instanța subliniază că nu era necesară existența unui astfel de aparat, fapta de tulburare a liniștii publice se constată ex propriis sensibus de agentul constatator. Or, indiferent de numărul de decibeli înregistrați, elementul material al contravenției îl constituie organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, textul neprevăzând o limită minimă sau maximă a intensității muzicii, ci ca aceasta intensitate să fie suficientă a tulbura liniștea.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Această stare de fapt conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva conducătorului auto s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).
Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simpla afirmație că procesul-verbal este nelegal și netemeinic nu poate fi de natură a înlătura mențiunile constatate personal de agentul constatator.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 lei, minimul prevăzut de lege pentru această contravenție, iar în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. E. S.R.L., cu sediul în județul Ilfov, Otopeni, .. 34-36, cu sediul ales în București, sector 1, . nr. 12, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.08.2013 în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, cu sediul în București, . nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./06.10.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier,
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 1720/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1727/2015.... → |
|---|
