Plângere contravenţională. Sentința nr. 1825/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1825/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 2617/94/2014
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
Sentința civilă nr.1825
Ședința Publică din data de 27.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc in ședința publică din data de 16.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.03.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.02.2014, exonerarea de plata amenzii contravenționale in cuantum de 3000 lei si restituirea sumei de 750 lei plătita în 48 de ore de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
In motivarea plângerii s-a arătat că, conducătorul auto V. M. a respectat perioada minimă de odihnă redusă, fapt care l-a adus la cunoștința agentului constatator si pe care șl-a rugat să îl consemneze la rubrica obiecțiuni din procesul verbal, acesta din urma refuzând să dea curs solicitării. De asemenea, a mai arătat ca a solicitat agentului constatator să-i prezinte raportul electronic emis de programul Tachoscan cu autorul căruia organele de control descărca si citesc datele înregistrate de tahograful digital, insă i s-a comunicat ca înregistrarea poate fi vizionata numai in condițiile in care societatea va formula contestație.
In drept au fost invocate dispozițiile art.1, art.5 alin 5, art. 7 alin 3, art. 31 alin 1 si urm din OG 2/2001.
In susținerea plângerii s-au depus înscrisuri( filele 5-32).
Cerere legal timbrata.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii si menținerea procesului verbal de contravenție întrucât șoferul a semnat formularul de control in trafic, fără rezerve, nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii procesului verbal de sancționare. S-a mai arătat ca procesul verbal de contravenție a fost legal si temeinic întocmit, cu respectarea disp.art 16, art. 17, art. 19 din IG 2/2001.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.02.2014 s-a constatat că în data de 18.02.2014, orele 14:30, pe DN2, km.19, localitatea Afumați, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul auto format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca_ utilizat de către V. Internațional SRL, condus de V. M.; în urma controlului și a datelor digitale din cardul conducătorului auto, s-a constatat faptul că în perioada 05.02.2014, ora 19:58 până la 06.02.2014, ora 04:29, conducătorul auto nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu până la o oră, acesta având 8 ore și 31 minute odihnă în loc de minim 9 ore conform Reg. CE 561/2006. a fost întocmit formularul de control în trafic . nr._, fiindu-i înmânat un exemplar conducătorului auto pentru care a și semnat.
În sarcina petentei a fost reținută fapta prevăzută de art. 8 alin. 3 pct. 6 din OG 37/2007.
Petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3.000 lei în baza art. 9 alin.1 lit.e din OG 37/2007.
Potrivit art. 8 alin. 3 pct. 6 din OG 37/2007 constituie o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și a Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă nu este considerată infracțiune potrivit legii penale diminuarea cu o oră sau mai mult, dar mai puțin de 2,5 ore, a perioadei minime de repaus zilnic, atunci când nu este posibilă reducerea acesteia.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de reprezentantul petentei întrucât acesta nu a fost de față la întocmirea documentului constatator, dar au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001 întrucât, deși procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, a fost precizat motivul care a condus la această situație: faptul că nu a putut fi identificat un martor asistent, altul decât un alt agent constatator.
Reprezentantul petentei a semnat formularul de control în trafic fără obiecțiuni.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal.
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esențial este ca atât pe parcursul judecații, cat si in etapa analizei probelor sa nu se încalce prezumția de nevinovatei de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra României.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar raportul emis de tahoscan privind datele stocate pe cartela conducătorului auto V. M., care fac dovada celor reținute în procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională stabilită la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulata de petent . cu sediul in localitatea Gh.L., nr. 295, judet I. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, cu sediul in București, Piața Presei Libere, nr. 1, .. 8, sector 1, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
Președinte, Grefier,
Red: Jud FAL/ tehnored CL
4 ex/24.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1483/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1441/2015.... → |
|---|
