Plângere contravenţională. Sentința nr. 3806/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3806/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 786/94/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 3806/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier: D. F.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul D. M. A., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect, plângere la procesul verbal de contravenție.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015, 04.06.2015, apoi la data de 08.06.2015, având nevoie de timp pentru a delibera, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.01.2015, sub nr._, petentul D. M. A., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal ..P. nr._ din data de 16.01.2015, în baza căruia a fost sancționat contravențional cu suma de 585 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile
În motivarea plângerii petentul a arătat că, la data de 16.01.2015, în jurul orelor 12,45 în timp ce se deplasa pe direcția Urziceni - București pe raza orașului Voluntari a fost oprit de către un echipaj de Poliție rutieră pe motiv că, nu a acordat prioritate pietonilor angajați regulamentar pe trecerea de pietoni.
Precizează că, a fost oprit fără motiv, deoarece în preajma trecerii de pietoni se afla și o stație de maxi /taxi, iar persoanele aflate la fața locului nu intenționau să traverseze . stația de maxi/taxi.
In principal, petentul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal mai sus indicat, iar in subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În drept: art. 31 OUG 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar înscrisuri ( filele 5 -18 dosar) și a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 20 lei.
Intimata, legal citată a formulat întâmpinare împotriva acțiunii promovată de petent, pe care o consideră neîntemeiată față de situația de fapt și de drept, solicitând in consecință respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic (fila. 27-28 dosar).
La termenul de judecată din data de 15.05.2015, instanța în temeiul disp.art. 255 -258 c.pr.civ. a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru petent a încuviințat proba testimonială cu audierea martorilor G. G. R., S. I. și I. I..
In cauză au fost audiați martorii încuviințați de instanță, declarațiile acestora consemnându-se separat si atașându-se la dosar ( filele 38-40 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 585 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, reținându-se în sarcina sa faptul că în timp ce conducea auto Alfa R. cu nr. P3264AK, pe DN2, în localitatea Voluntari, nu a acordat prioritate pietonilor angajați regulamentar pe trecerea de pietoni.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
3. Temeinicia actului contestat:
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată de către agentul constatator personal, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României)..
În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.
Prin raportare la probele administrate în cauză, instanța reține că, plângerea contravențională formulată este întemeiată, urmând a o admite și a anula procesul-verbal de contravenție contestat și a înlătura sancțiunile aplicate prin acesta. Astfel, din declarațiile concordante ale martorilor S. I., I. I. și G. G. R., audiați nemijlocit de către instanță la termenul din data de 15.05.2015 rezultă în afara oricărei urme de îndoială faptul că nicio persoană nu se era angajată în traversarea străzii la momentul în care petentul a trecut cu auto marca Alfa R. prin dreptul trecerii de pietoni, confuzia fiind făcută de agentul constatator din cauza faptului că mai multe persoane se aflau în stația de Maxi-taxi, care este în apropierea trecerii de pietoni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea, formulată de petentul D. M. A., domiciliat în comuna Turculești, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, ., Nr.7, Sectorul 2 .
Anulează procesul-verbal de contravenție . NR._, întocmit la data de 16.01.2015 de către IPJ ILFOV- SERVICIUL RUTIER și înlătură sancțiunea aplicată prin acesta.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea privind calea de atac se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 08.06.2015.
Președinte, Grefier,
Red.VM/teh.DF/4 ex./27.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4541/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
