Plângere contravenţională. Sentința nr. 504/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 504/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 9163/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 504
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul U. E. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentului, U. E., acesta fiind identificat cu C.I. . nr._.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu înregistrarea video.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existe la dosar, precum și pentru intimat proba cu înregistrarea video, apreciind că aceste probe sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită instanței admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție. Învederează faptul că a circulat cu o viteză de sub 50 km/h; contestă viteza reținută în procesul-verbal de contravenție; cinemometrul funcționează cu o eroare maximă de - + 3%.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2013 sub nr._, petentul, U. E., în contradictoriu cu intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.07.2013, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal, ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost sancționat întrucât la data de 12.07.2013 a circulat cu depășirea vitezei legale, respectiv cu 91 km/h, pe o porțiune de drum unde exista limită de viteză, pe DN 7, dinspre Chitila spre Tărtășești, depășind viteză legală cu 51 km/h.
Petentul a precizat că a solicitat agenților constatatori să îi prezinte certificatul metrologic al aparatului folosit, însă aceștia au refuzat, prin urmare a contestat viteza detectată de aparatul radar, fapt pe care l-a adus la cunoștința agenților constatatori.
Petentul a mai arătat că procesul-verbal de contravenție este nul absolut prin raportare la dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001, N.M.L. 021-2005, art. 194 și următoarele C.proc.civ.
Petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat și actul de identitate.
Intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei C.D..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.07.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 720 de lei, precum și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului pentru că în data de 12.07.2013, ora 10:09, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN7, Km 16+500 m, cu viteza de 91 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Python montat pe autoturismul pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, pe un sector de drum unde exista limitarea de viteză de 40 km/h, contravenție prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține susținerile petentului legate de faptul că procesul verbal de contravenție este lovit de sancțiunea nulității, întrucât din analizarea procesului-verbal reiese calitatea agentului constatator, respectiv aceea de agent de poliție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip Python II, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video ._. Din buletinul de verificare metrologică (fila 23) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din planșele foto de la fila 22, se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 91 km/h avută de acesta în data de 12.07.2013, la ora 10:09:36.
Instanța nu poate reține nici apărarea petentului referitoare la faptul că la măsurarea vitezei nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate prevăzute de art. 3.1.1 din Ordinul nr. 301/2005 privind Normele de Metrologie Legală NML 021-05, întrucât potrivit art. 1.2 din Ordinul nr. 301/2005 privind Normele de Metrologie Legală NML 021-05, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal". Aplicabilitatea cerințelor din normele mai sus menționate rezultă din tabelul 1.
În consecință, aceste erori tolerate se au în vedere doar în cadrul procedurii administrative de evaluare a cinemometrului.
Totodată, procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu planșele foto, de unde instanța reține că autoturismul era condus de contestator pe DN7, Km 16+500 m, drum public pentru care exista limitarea de viteză la 40 km/h.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum aflat pe DN7, Km 16+500 m, cu peste 50 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind justificată de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Față de atitudinea contestatorului, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.
Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul U. E., cu domiciliul în sector 1, București, ., ., împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.07.2013 în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./18.09.2015
Comunicat părților azi, 2 ex, ………… 2015, Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 833/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 536/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
