Plângere contravenţională. Sentința nr. 9439/2015. Judecătoria BUFTEA

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din 11.12.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astăzi, hotărând următoarele:

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015, sub nr. _ , petentul BRANCOVEANU G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN I. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.02.2015.

În motivare, petentul a arătat, in esența, ca nu este vinovată de savarsirea faptei reținute in sarcina sa.

Plângerea este întemeiată în drept OUG 195 /2002, Republicată.

In probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.

În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, carte de identitate (fila 6), procesul verbal . nr._/08.04.2015(fila 5) și dovada retinerii permisului.

Cererea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, potrivit disp. art. 19 din OUG nr.80/2013 (fila 10),și un set de planșe foto.

Intimatul a depus la dosarul cauzei, la data de 21.09.2015, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, acesta a arătat, în esență, că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal corespunde realității, fiind constatata personal de catre agentul constatator.

În drept, a invocat dispozițiile art.205-208 C.proc.civ.

În dovedire, intimatul a depus la dosar declarațiile celor doi conducători implicați în accident și schițele locului faptei.

La termenul de judecată din data de 13.11.2015, instanța, în temeiul art. 33 alin2. din OG nr. 2/2001 si art. 119 din OUG 195/2002, in cazul în care fapta unui conducător de autovehicul, a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei a dispus citarea, părților implicate în eveniment și a societăților de asigurare, respectiv intervenienta E. I. V. și . calitate de asigurator.

Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/08.04.2015 încheiat de un agent din cadrul intimatului Inspectoratului de Poliție Județean I., petentul BRANCOVEANU G. a fost sancționat cu amendă în sumă de 585, precum și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile, în temeiul art.101 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina acestuia că a efectuat manevra de depăsire a unui autovehicul fără a se asigura, intrand in coliziune cu acesta.

În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul verbal a fost incheiat in prezenta petentului, care a semnat procesul verbal, existând mentiunea „am vrut să evit niste gropi”.

Sub aspectul condițiilor de fond, se constată că faptele reținute în sarcina petentului constituie contravenții și au fost corect încadrate juridic.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.101 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002 constituie contraventie și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de nerespectare a regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Instanta constata ca procesul verbal a fost incheiat de catre agentul constatator ca în urma analizării declarațiilor părtilor împlicate în accident și a schitelor de accident.

Analizând declarațiile părților implicate în accident, respectiv a petentului BRANCOVEANU G. și E. I. V., instanța constată că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contraventia pentru care a fost sancționat. Astfel, din declarația intervenientului forțat rezultă că petentul, care conducea dubita cu nr._, iar când a ajuns în dreptul . manevra de depășire a mașinii sale. Petentul a susținut în fata organelor de politie că în timp ce efectua manevra de depășire a autovehiculului marca Seat cu nr._ care se deplasa pe aceeasi directie de mers, pe carosabil erau cîteva gropi, motiv pentru care a tras de volan intrand in coliziune cu auto marca Seat.

Astfel, din declarația părților rezultă în mod indubitabil că manevra de depășire a fost efectuată de petent și prin urmare, acesta avea obligația să păstreze distanța corespunzătoate față de mașina pe care o depășea pentru a evita coliziunea.

Instanța, amintește că, constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

Instanța reține că petentul a contestat situația de fapt descrisă in actul sancționator, arătând că intervenienta, care era incepătoare, s-ar fi speriat și a tras de volan, însă deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României). Simplele afirmații ale petentului formulate în cuprinsul plângerii, în sensul ca situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, nesusținute de probe nu sunt de natură să înlăture prezumția de adevăr relativ de care se bucură actul constatator. Mai mult, prin declarația dată în fața organelor de politie, la momentul declarării evenimentului rutier, petentul nu a prezentat o altă situație de fapt față de cea consemnată în procesul verbal și chiar dacă ar fi fost surpins de manevra intervenientei, petentul avea obligația să păstreze o distanță suficientă față de vehiculul care circula în același sens cu el pentru a evita coliziunea.

Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.

Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.

Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul nu a respectat regulile privind depășirea având loc un accident rutier, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii orientată spre minimul special (6 puncte amendă, maximul fiind 9 puncte amendă).

Instanța apreciaza că acest gen de fapte comise ca urmare a nerespetări regulilor privind circulația pe drumurile publice necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.

În ceea ce priveste sancțiunea complementară a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 60 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.

Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.

Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea și mentine procesul-verbal de contraventie, ca legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională promovată de petentul BRANCOVEANU G., cu domiciliul în comuna Niculești, ., Județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN I.,cu sediulîn București, ., nr.7, Sectorul 2, intervienta forțată E. I. V., domiciliată în P., ., J. I. și asigurătorul .> cu sediul în Municipiul Sibiu, . DE AFACERI, nr. 5, .. 3-6, J. SIBIU, ca neîntemeiată.