Plângere contravenţională. Sentința nr. 7833/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7833/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 7833/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 7833
Ședință publică din data de 11.11.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
P.- A. N. M.
GREFIER- N. S. I.
Pe rol judecarea cauzei civile formulata petenta N. 95 I. SRL în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect plângere contravențională – ISCTR nr._ din data de 19.06.2014.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 20.109.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 28.10.2015, 04.11.2015, 11.11.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data 10.07.2014 sub nr._ petenta N. 95 I. SRL a formulat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 19.06.2014.
Prin cererea formulată petentul a solicitat anularea procesului verbal contestat, exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul arată că prin procesul-verbal . nr._ din data de 19.06.2014 s-a constatat că în data de 17.06.2014, ora 15:39, pe DNCB - km 68+700, localitatea OTOPENI, jud. Ilfov a fost oprit si verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ si remorca cu nr. de înmatriculare_, condusă de M. I., utilizată de N. 95 I. SRL. În urma verificărilor s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o ora si 30 de minute, astfel ca in data de 22.05.2014, in intervalul orar 9.26-16.40, conducătorul auto a condus continuu 05:15 ore, cu aproximativ 45 minute mai mult decât perioada maxima de conducere continua de 4:30 ore.
În motivare se arată că sancțiunea contravențională aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în cauză, conducătorul auto nu a condus în mod continuu 05,15 ore, acesta efectuând mici pauze pentru distribuirea mărfurilor.
În drept, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002.
În probatoriu se solicită proba cu înscrisuri.
Cererea este legal timbrată.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
La termenul din data de 20.10.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 19.06.2014 (fila 5) s-a constatat că în data de 17.06.2014, ora 15:39, pe DNCB-km 68+700, localitatea OTOPENI, jud. Ilfov a fost oprit si verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ si remorca cu nr. de inmatriculare_, condusă de M. I., utilizată de N. 95 I. SRL. În urma verificărilor s-a constatat depasirea perioadei maxime de conducere neintrerupta cu mai mult de 30 de minute, dar mai putin de o ora si 30 de minute, astfel ca in data de 22.05.2014, in intervalul orar 9.26-16.40, conducatorul auto a condus continuu 05:15 ore, cu aproximativ 45 minute mai mult decat perioada maxima de conducere continua de 4:30
În sarcina petentei a fost reținută fapta prevăzută de art. 8 alin. 2 pct. 4 din OG 37/2007.
Petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3.000 lei în baza art. 9 alin.1 lit.D din OG 37/2007, in vigoare la data intocmirii actului contestat.
Potrivit art. 8 alin. 3 LIT. E din OG 37/2007 modificata prin OG nr. 8/2015: reprezinta incalcari grave ale dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 si, dupa caz, ale Acordului AETR, constituind contraventie depasirea cu 0,5 ore sau mai mult, dar mai putin de 1,5 ore, a duratei maxime de conducere neintrerupta.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de reprezentantul petentei întrucât acesta nu a fost de față la întocmirea documentului constatator, dar au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001 întrucât, deși procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, a fost precizat motivul care a condus la această situație: faptul că nu a putut fi identificat un martor asistent, altul decât un alt agent constatator.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal.
Referitor la acest aspect, petenta a si recunoscut fapta, aratand insa ca perioada maxima de conducere continua a fost depasita cu foarte putin, respectiv 45 minute.
In acest sens este si raportul generat de tahoscan cu ocazia controlului, din care rezulta indubitabil ca in data de 22.05.2014, conducatorul auto M. I. a condus timp de 5 :15, perioada normala fiind de 4 :30, timpul de conducere fiind depasit cu 00 :45 (f.31)
Potrivit dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 art. 7 alin. 1 « Dupa o perioada de patru ore si jumatate de condus, conducatorul auto trebuie sa faca o pauza neintrerupta de cel putin patruzeci si cinci de minute, exceptand cazul in care isi incepe o perioada de repaus ».
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește sancțiunea contravenționala aplicata, se retin prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 in temeiul carora instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
Sub acest aspect, OG 37/2007 astfel cum a fost modificata prin OG 8/2015 prevede o sanctiune pentru fapta retinuta prin actul contestat in limite reduse fata de forma ce era in vigoare la data intocmirii procesului-verbal de contraventie.
Astfel, in urma modificarii amintite mai sus, art 9 alin 1 lit g stabileste ca faptele prevazute la art. 8 alin. (3) lit. a)-m) si t) se sanctioneaza cu amenda de la 600 lei la 1.000 lei, care se aplica operatorului de transport/intreprinderii .
Or, potrivit art. 12 (2)din OG nr. 2/2001, daca noul act normativ prevede o sanctiune mai usoara, se va aplica aceasta sanctiune, ceea ce inseamna ca legea contraventionala mai favorabila retroactiveaza potrivit si principiilor constitutionale.
Pe cale de consecinta, în raport de disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională in cuantumul minim de 600 lei prevazut dupa modificarea OG nr. 37/2007 este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite in parte plangerea contraventionala, va inlocui amenda contravenționala de 3000 lei cu amenda contraventionala de 600 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea formulată de petenta N. 95 I. SRL - Popești Leordeni, ., J. ILFOV, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR - sector 1, București, .. 38.
Înlocuiește amenda contravenționala de 3.000 lei, cu amenda contravenționala de 600 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.06.2014, ca fiind legale și temeinice.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
A. N. MARTINSORINA I. N.
Red.AMN/tehnSIM/
04ex/30.01.2016
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 7618/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9439/2015.... → |
|---|
