Pretenţii. Sentința nr. 4549/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4549/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 11781/94/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4549
Ședința publică de la 30.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER U. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul . SRL, PRIN REPREZENTANT și pe pârâtul ., PRIN REPREZENTANT, având ca obiect pretenții cerere cu valoare redusă.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 10.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2013, sub nr._, de reclamanta . SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., obligarea pârâtei la plata sumei de 3919,65 lei, reprezentând debit neachitat de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între cele două societăți s-au desfășurat raporturi comerciale concretizate în furnizarea unor produse societății pârâte. În urma executării obligațiilor de către reclamantă s-au emis o . facturi fiscale însă obligațiile de plată scadente nu au fost onorate, deși pârâta a fost notificată în acest sens.
A mai susținut reclamanta că facturile au fost acceptate la plată, fiind semnate semnate și ștampilate de reprezentanții societății pârâte.
În drept: art.1025-1032 C.p.c.
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în acest sens depunând la dosar înscrisurile de la filele 6-25.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata produselor livrate instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura privind cererile cu valoare redusă are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani în cuantum maxim de 10.000 lei.
Astfel, procedura privind cererile cu valoare redusă necesită îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii: creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani în cuantum maxim de 10.000 lei; în al doilea rand, creanța să nu-și aibă izvorul în domeniile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă; în al treilea rând, urmarea procedurii instituite de art. 1029 Cod procedură civilă.
Instanța constată îndeplinite în speță condițiile impuse de lege pentru admiterea cererii, având în vedere următoarele argumente:
În cadrul raporturilor juridice obligaționale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv.
Odată făcută această probă, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și în apărare să facă dovada fie a ineficienței raportului juridic obligațional în baza căruia creditorul își întemeiază dreptul său de creanță, fie a executării obligației invocată de către creditor.
Reclamanta a susținut că a derulat relații comerciale cu pârâta, furnizându-i o . produse pe care pârâta nu le-a achitat.
Facturile emise de reclamanta la data de 12.11.2010 si respectiv 23.12.2010, depuse la dosar (f.9-23) constituie înscrisuri sub semnatura privată prin care se constată executarea unor operatiuni comerciale si probează existența unui contract comercial consensual, pentru care părțile nu au întocmit un instrumentum.
Astfel, facturile invocate de către reclamanta în susținerea pretențiilor, care au fost însușite de către debitoare prin semnatura si stampila, dovedesc raporturile juridice existente între părți, și, pe cale de consecință, asumarea de către debitoare a obligației de a plăti sumele evidențiate în facturi.
Instanța reține totodata că atitudinea pasivă a pârâtei este una de recunoaștere tacită a pretențiilor reclamantei.
Obligarea pârâtei la plata contravalorii bunurilor furnizate corespunde principiului obligativității actelor juridice legal încheiate și principiul dreptului creditorului la executarea întocmai a obligației de către debitor.
Condiția referitoare la necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile este îndeplinită, cuantumul creanței totale fiind de 3919,65 lei, potrivit facturilor fiscale aflate la dosar.
Art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevede că este certă creanța "a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu". Instanța constată că, în cauză, creanța a cărei valorificare se urmărește rezultă din contractele mai sus-menționate, existența creantei fiind neîndoielnică.
Cu privire la caracterul lichid al creanței, art. 662 alin. 3 codul de procedură civilă prevede că o creanță "este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlu executoriu conține elemente care permit stabilirea lui".
Instanța constată că, în speță, această condiție este îndeplinită, deoarece câtimea creanței este determinată în cuprinsul facturilor fiscale emise de reclamanta.
În privința exigibilității creanței, o creanță este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condițiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului. In speță, pârâta era obligata să plătească reclamantei produsele furnizate la data de 24.11.2010, respectiv 12.01.2011, scadenta fiecarei facturi fiind mentionata in cuprinsul acesteia.
II. În privința cheltuielilor de judecată instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1031 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. La baza obligatiei de restituire stă culpa procesuala a partii care a cazut în pretentii.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței.
Având în vedere culpa procesulă a pârâtei și faptul că reclamanta a dovedit cheltuielile judiciare efectuate, instanța urmează a admite capătul de cerere și a dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul . SRL, PRIN REPREZENTANT sector 5, București, ., Cod postal_ în contradictoriu cu pârâtul, ., PRIN REPREZENTANT, cu sediul în Voluntari, .. 8, camera nr. 4, Cod postal_.
Obligă pârâta . să achite reclamantei suma de 3919,65 lei, reprezentând contravaloare produse.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru grefier transferat la altă instanță semnează grefier șef secție civilă
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4525/2015. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 3982/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
