Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 242/2014. Judecătoria BUHUŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 242/2014 pronunțată de Judecătoria BUHUŞI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 210/199/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 242/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. I.
Grefier D. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții A. Ș., A. M. și pe pârâtul C. E., având ca obiect ordonanță președințială - servitute.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloacele tehnice audio, conform dispozițiilor art. 231 al. 2 N.C.pr.Civ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L. A. pentru reclamanți și avocat M. pentru pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța constată faptul că filele 39-61 din dosar sunt dubluri, motiv pentru care dispune dezatașarea acestor file și se înmânează apărătorului pârâtului.
Apărătorul pârâtului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat în cuantum de 600 lei și întâmpinare.
Apărătorul reclamanților depune la dosar schița terenului. Se înmânează și apărătorului pârâtului un exemplar de pe acest înscris.
Apărătorul reclamantului solicită în dovedirea acțiunii proba cu înscrisurile existente la dosar .
Apărătorul pârâtului arată că nu are probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat în prezenta cauză, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Apărătorul reclamanților, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii în sensul ca instanța să dea o hotărâre provizorie până la soluționarea dosarului de fond. Arată că până la data de 01 martie pârâtul le permitea reclamanților să aibă acces pe drum, însă de la această dată le-a interzis accesul construind o construcție la drum, timp de 22 ani pârâtul nu a făcut nici un fel de piedici acestui drum de acces până la data de 01 martie 2014. Precizează că prin această servitute nu se creează nici un fel de prejudiciu părții adverse.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii, nu există nici un drum de acces pe terenul pârâtului, reclamanții având deschidere la drum de 18,50 m ieșire la stradă (la filele 26 – 27 dosar există schiță cadastrală la drumul de acces cu numărul cadastral separat). Arată că a fost dată autorizație de construire pentru casă în acest sens deci nu se poate cere servitute în aceste condiții, atâta timp cât reclamanții și-au construit o casă în spatele curții ( grădinii), după ce știa situația terenului respectiv. Nu se justifică nici o urgență întrucât situația juridică este din 2009; nu sunt întrunite condițiile unei ordonanțe președințiale și nici ale unei servituți. Solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul reclamanților în replică arată că această acțiune este doar pentru ieșirea din casă, sunt două corpuri de casă distincte - ale reclamanților și ale lui A. E., cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
- deliberând –
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2014 sub nr._, reclamanții A. Ș. și A. M., în contradictoriu cu pârâtul C. E., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să le permită trecerea pe terenul său către calea publică.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că A. Ș. are nuda proprietate a terenului situat în satul Gîrleni ., învecinat ,in partea de sud si est cu terenul proprietatea pârâtului. Singura cale de ieșire la drumul public se poate crea numai trecând prin terenul vecin proprietatea pârâtului înspre partea de est.
Precizează ca, din anul 1992, terenul care in prezent aparține reclamantului a fost in proprietatea, posesia si folosința părinților săi. În partea de est a proprietății acestora se afla un drum de acces care constituia ieșirea la drumul public pentru fostul proprietar care le vânduse terenul părinților. Ulterior, după ce terenul învecinat a intrat in stăpânirea tatălui pârâtului, C. E., și acesta a permis folosirea terenului ca drum de acces.
In anul 2009 reclamanții și-au construit o casa situata in vecinătatea de sud a terenului pârâtului si au continuat sa folosească nestingheriți drumul de acces, avut in vedere ca atare de autoritățile locale la momentul in care ne-au eliberat autorizația de construire. Deoarece, in timp relațiile dintre A. M. si soacra sa s-au deteriorat, aceasta ,care și-a păstrat un drept de uzufruct viager asupra terenului și este proprietar pe casa și anexele gospodărești edificate in anii 90, a interzis accesul reclamanților la drumul public prin gospodăria sa.
La începutul lunii martie 2014 li s-a interzis accesul la casa pe drumul de acces, pârâtul construind o poarta la drumul satului in data de 10 martie 2014.
Apreciază că paratului nu i s-ar aduce nici o stânjenire exercițiului dreptului de proprietar deoarece drumul de acces solicitat a avut acest caracter pentru toți riveranii din anul 1992 si chiar pârâtul î1 folosește cu această destinație, fiind unica cale de acces si pentru el la drumul public. Urgența măsurii pe calea ordonanței se justifica deoarece prin blocarea caii de acces de către pârât reclamanții si cei doi copii nu mai au acces la drumul public. Totodată, in situația unei calamități, incendiu etc, in care ar fi necesară intervenția unei autospeciale, ar fi expuși riscurilor majore ale pierderii proprietății si chiar a vieților noastre,deoarece,nici o mașina nu mai poate intra pana in dreptul casei.
F. de motivele arătate solicită ca prin hotărârea pronunțată, sa li se permită sa folosească ca ieșire la calea publica drumul de acces folosit ca atare de reclamanți de peste 8 ani.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.996,998 alin.2 si art.617 C.civ.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus înscrisuri, respectiv: certificat de moștenitor nr. 34/08.04.2003; contract de donație imobiliară; autorizație de construire nr. 67/13.11.2009; schițe; planuri de încadrare în zonă; fișa corpului de proprietate; planuri de amplasament și delimitare a imobilului; contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2440/30.08.2012 ( filele 08 – 23); plan de amplasament și delimitare a imobilului ( fila 24); plan de încadrare în zonă ( fila 25); schiță ( fila 26); plan de încadrare în zonă ( fila 27- 28); plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate ( fila 29); 14 fotografii (filele 30 – 36); adresa nr._/07.11.2012 eliberată de Postul de Poliție comunal Gîrleni ( fila 37); proces verbal de avertisment polițienesc ( fila 38).
În baza art.998 al.1 NCPC, instanța a dispus citarea părților.
Reclamanții au fost reprezentați în instanță de către avocat L. A..
Pârâtul, legal citat, a fost reprezentat de către tatăl său, C. E., conform procurii autentificate sub nr.869/24.03.2014, depuse la dosar, și de către avocat M. S..
La termenul din data de 10.04, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
Arată pârâtul, în esență, faptul că cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.996 NCPC, în ce privește urgența. În plus, față de înscrisurile depuse la dosar, nu se poate stabili aparența dreptului în favoarea reclamanților, întrucât proprietatea acestora are, conform contractului de donație nr.350/2007, depus la dosar, acces la calea publică, învecinându-se la nord cu . o deschidere mai mare la calea publică chiar mai mare decât a reclamanților.
Existența conflictului între reclamant și mama sa, datorită căruia nu i se mai permite ieșirea la drum pe proprietatea sa, nu este de natură să justifice instituirea unei servituți pe terenul vecinului (în speță, al pârâtului).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin cererea formulată pe calea ordonanței presedințiale, reclamanții A. Ș. și A. M. au solicitat instanței obligarea pârâtului C. E. să le permite trecerea pe terenul său, spre calea publică.
Instanța reține că, potrivit art. 996 C.pr.civ, va putea să ordone măsuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială reprezintă un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având insă caracter specific, determinat de caracterul particular al masurilor ce pot fi luate pe aceasta cale. Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie sa îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cat si cerințe particulare, respectiv urgenta, nerezolvarea fondului cauzei si vremelnicia măsurii ordonate.
Pe calea ordonanței președințiale nu se poate soluționa fondul acțiunii principale. Astfel, ca regula, instanța nu analizează fondul dreptului discutat de părți.
Reclamanții au invocat, în susținerea cererii, ca și motive care să justifice urgența luării măsurii, faptul că prin blocarea caii de acces de către parat reclamanții si cei doi copii nu mai au acces la drumul public. Totodată, in situația unei calamități, incendiu etc. in care ar fi necesara intervenția unei autospeciale, ar fi expuși riscurilor majore ale pierderii proprietății si chiar a vieților noastre,deoarece nici o mașina nu mai poate intra pana in dreptul casei.
În cauză a fost administrat un probatoriu amplu, constând în special în înscrisuri, în urma analizării căruia instanța constată că, deși situația de fapt este –în linii mari- cea prezentată de către reclamanți (în sensul că pârâtul a construit o poartă, pe terenul ce-i aparține, de altfel, obstrucționând una dintre căile de acces ale reclamanților către construcția deținută), aceasta nu este de natură să impună luarea unor măsuri urgente, întrucât riscul producerii unei calamități reprezintă o situație ipotetică, iar nu iminentă-condiție expres prevăzută de textul de lege.
Urgența, este o condiție esențială de admitere a cererii de emitere a ordonanței președințiale, care presupune dovedirea unei vătămări, a unei pagube care poate fi înlăturată sau ale cărei consecințe pot fi îndepărtate doar prin admiterea acestei acțiuni.
Constatând că nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii, iar, pe de altă parte, că reclamanții au posibilitatea de a solicita valorificarea drepturilor sale pe cale dreptului comun (pe rolul instanței de judecată fiind înregistrată cererea cu nr._ ), instanța apreciază că acțiunea formulată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Constatând culpa procesuală a reclamanților, instanța urmează, în temeiul art.453 NCPC, să îi oblige la plata către pârât a sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUM ELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții A. Ș. și A. M., ambii domiciliați în com. Gîrleni, ., Județul Bacău pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul C. E. domiciliat în com. Gîrleni, . având ca obiect servitute de trecere.
Obligă reclamanții la plata către pârât a sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Redactat IMA- 14.05.2014
Tehnoredactat IMA/VD - ex. 5
14/16.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 64/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
