Actiune in regres. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 1626/200/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4.975
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.03.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii comerciale având ca obiect acțiune în regres, formulată de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în mun. București, sector 2, .. 40-40 bis, în contradictoriu cu pârâtul E. M. cu domiciliul în mun. B., ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit pârâtul E. M., reprezentat de avocat C. M. și reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin Serviciul registratura s-au depus, PRIN ADRESA NR. 3709/21.03.2013, obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară de către reclamant.
Se prezintă apărătorul pârâtului, iar instanța procedează la înmânarea unui exemplar de pe obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică judiciară de către reclamant.
Reprezentantul pârâtului solicită acordarea unui termen de judecată, pentru a lua cunoștință de conținutul obiecțiunilor formulate.
Instanța de judecată, având în vedere complexitatea redusă o obiecțiunilor formulate de reclamant, neconstituind mijloc de probă, respinge cererea de amânare și lasă cauza la a doua strigare, pentru ca apărătorul pârâtului să ia cunoștință de obiecțiunile formulate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit pârâtul E. M., reprezentat de avocat C. M. și reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin Serviciul registratura s-au depus, PRIN ADRESA NR. 3709/21.03.2013, obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară de către reclamant.
Se prezintă apărătorul pârâtului, care solicită respingerea obiecțiunilor formulate de către reclamant, arătând că nu există dovezi în privința înlocuirii ușii la care face referire în cuprinsul acestora.
Instanța de judecată respinge obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară formulate de către reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul, prin apărător, având cuvântul pe fond, solicită respingerea acțiunii, având în vedere că nu s-a făcut dovada prejudiciului cer solicitat. În continuare, arată că reparația autoturismului a fost achitată la data producerii evenimentului cu suma de 200 lei, clientul său ajungând la o înțelegere cu celălalt conducător auto.
Mai arată că reparația autoturismului s –a efectuat în regie proprie, iar de la Ford s-a luat doar o factură de antecalculație, reparația fiind efectuată în regie proprie, clientul său nefiind invitat să asiste la întocmirea devizului de reparație.
Pentru aceste considerente, apărătorul pârâtului, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 03.02.2011, reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii (denumit în continuare F.P.V.S) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul E. M., obligarea acestuia la plata sumei de 5.166,10 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că această sumă se compune din suma de 4.266,88 lei, reprezentând despăgubiri achitate pentru prejudiciile suferite în urma accidentului de circulație produs la data de 21.10.2008, din vina exclusivă a pârâtului, 599,22 lei, dobânda legală pentru suma plătită cu titlu de despăgubire, calculată de la data plății despăgubirii către persoana prejudiciată și până la data de 01.12.2010, 250 lei, contravaloarea prestației S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L., în dosarul nr. FPVS 37/2009.
Precizează că la data de 21.10.2008, s-a produs un accident de circulație, în care au fost implicate autovehiculele înmatriculate sub nr._ și PA-GT 51.
Din procesul verbal de contravenție ., nr._, eliberat de poliție, reclamantul arată că rezultă că vinovat pentru producerea accidentului se face pârâtul E. M., care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare PA-GT 51. Prin fapta săvârșită, acesta a cauzat prejudicii S.C. Still Pack S.R.L., prin avarierea autoturismului proprietatea acesteia, cu nr. de înmatriculare_ .
Apreciază că angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului poate avea loc, fiind îndeplinite condițiile existenței faptei ilicite (nerespectarea prevederilor legale referitoare la conducerea pe drumurile publice), existența prejudiciului (avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ ), relația de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența culpei conducătorului auto, reținută de organele competente în procesul verbal de contravenție ., nr._.
Se mai arată că după producerea accidentului, pârâtul nu a putut face dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA, valabilă pentru autovehiculul condus, deși a indicat că este asigurat în baza poliței de asigurare carte verde la societatea de asigurare AIG Europe.
În acest sens, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, ca urmarea unei adrese primită de la BCR asigurări S.A., a făcut demersurile necesare pentru confirmarea valabilității poliței de asigurare în vederea instrumentării pretențiilor de despăgubire formulate de persoana prejudiciată. Se arată că în urma verificărilor efectuate asiguratorul german a infirmat valabilitatea respectivei polițe de asigurare, respectiv, s-a comunicat faptul că auto cu nr. PA-GT 51 este asigurat la R+V Allgemeine Verscherung din Germania, dar această societate a comunicat că auto cu nr. PA-GT asigurat este alt tip decât cel implicat în accident, respectiv Ford Mondeo, și nu Renault.
În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 54 al. 2, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea nr. 136/1995, Biroul Asiguratorilor de >Autovehicule din România a solicitat Biroului omolog din Germania, confirmarea valabilității numărului de înmatriculare PA-GT 51, în caz afirmativ, Biroul G., prin BAAR, urmând să garanteze despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate, în baza acordurilor semnate între cele două instituții.
Se precizează că în urma corespondenței purtate între BAAR și Biroul din Germania, acesta din urmă a confirmat că auto cu nr. de înmatriculare PA-GT 51 a fost alocat de către autorități unui Ford Mondeo și nu unui auto marca Renault, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 4 din Ordinul nr. 1/2008 al CSA, privind F. de Protecție al Victimelor Străzii, conform cărora fondul acordă despăgubiri în condițiile art. 3, pentru prejudiciile cauzate prin accidente de vehicule produse: a) pe teritoriul României, de autori neidentificați ori de vehicule neasigurate care au locul obișnuit de staționare în România. În scopul lichidării daunelor produse prin accidente pe teritoriul României, se consideră că au locul obișnuit de staționare în România și vehiculele neasigurate care nu au o plăcuță de înmatriculare sau au o plăcuță de înmatriculare care nu corespunde sau nu mai corespunde vehiculului respectiv.
În aceste condiții, se arată că BAAR a îndrumat persoana prejudiciată către FPVS.
Precizează, de asemenea, că datorită refuzului pârâtului de a despăgubi prejudiciul cauzat, S.C. Still Pack S.R.L. a solicitat despăgubirea, în baza art. 7, al. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea F.P.V.S., puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 1/2008, reclamanta dând curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în dosarul de daună FPVS 37/2009 și în data de 27.03.2009 a achitat suma de 4.266,88 lei.. Se mai arată că după evaluare, a notificat pârâtul asupra acestei sume pe care urma să o plătească cu titlu de despăgubiri și în lipsa unui răspuns din partea acesteia, suma a fost achitată persoanei prejudiciate.
În ceea ce privește dreptul de regres al reclamantei, se arată că potrivit art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de fond, potrivit legii.
Referitor la dobânda solicitată, se arată că aceasta a fost calculată în conformitate cu prevederile O.G. nr. 9/2000.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 109 C.P.C., Ordinul președintelui CSA nr. 1/2008, art. 25, indice 1 din Legea nr. 32/2000 și art. 998 – 999 C.C. și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 417,97 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Odată cu cererea, reclamanta a depus cerere de despăgubire (fila 10 -11), procesul verbal ., nr._/21.10.2008 (fila 12), certificat de înmatriculare și autorizație de reparații (fila 13), adresa BAAR nr. 588/27.01.2009 (14- 15), cererea reprezentantului societății păgubite din 27.01.2009, de a repara autoturismul în regie proprie (fila 16), deviz final (fila 17 - 18), nota de constatare (fila 19), raportul nr. 383/19.03.2009 întocmit de S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L. (fila 20 – 26), deviz de reparații (fila 27), evaluare reparație (fila 28 - 29), notificarea nr. 863/02.02.2009 (fila 30), notificarea nr. 2324/25.03.2009 (fila 31), adresa nr. 2326/25.03.2009 (fila 32), O.P. nr. 121/27.03.2009 (fila 33), factura fiscală nr. 156/01.04.2009 (fila 34), factura fiscală nr. 158/01.04.2009 (fila 35), O.P. nr. 135/06.04.2009 (fila 36).
Legal citat, pârâtul E. M. a depus întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu pretențiile avansate de către reclamant, deoarece aspectele prezentate nu corespund adevărului, iar în al doilea rând, reclamanta a încălcat unele prevederi din normele privind obligațiile acestuia.
Arată că recunoaște că la data de 21.10.2008, în timp ce conducea pe . sub nr. PA-GT 51, a intrat în coliziune cu auto_, care circula pe . în urma coliziunii avariile au fost superficiale, așa după cum rezultă din procesul verbal de contravenție și autorizația de reparație, acte întocmite de organele de poliție.
Deoarece avariile au fost foarte ușoare, arată că a dat conducătorului auto_ suma de 200 lei, acesta obligându-se să își repare autoturismul.
De asemenea, arată că de la data producerii accidentului și până la data de 04.07.2011, când a primit citația, nu a fost încunoștiințat de nicio persoană fizică sau societate, despre pretențiile solicitate, din actele depuse la dosar rezultând că notificările au fost emise pe adresa din ., B., deși are domiciliul stabil în ., motiv pentru care l-a pus în imposibilitate să ia la cunoștință despre aceste notificări.
Se mai arată că nu este de acord cu raportul nr. 383/19.03.2009, suma stabilită fiind una exagerată și în contradicție cu avariile stabilite de organele de poliție, acesta dând o evaluare ipotetică despăgubirilor, valoare desprinsă din devizul final nr._ întocmit de Proleasing Motors SRL. Și pe aceste operațiuni referitoare la materiale și manoperă, din devizul final nr._, arată că le contestă, întrucât sunt exagerate și nereale, în raport cu avariile stabilite de organele de poliție, fiind introduse în calcul piese și materiale care nu aveau ca scop repararea autoturismului.
Apreciază că FVPS a încălcat prevederile art. 9 din Normele privind FVPS în care se prevede obligativitatea ca persoana vinovată de producerea accidentului să fie notificată de fond pentru a participa la constatarea și evaluarea daunei.
Arată că nu există nicio notificare din care să rezulte în mod imperativ invitația pârâtului pentru a participa la constatarea și evaluarea pagubei.
În ceea ce privește existența poliței de asigurare, apreciază că s-a aflat în eroare de fapt cu privire la existența sau inexistența valabilității poliței de asigurare.
Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Întâmpinarea a nu a fost motivată în drept.
Prin răspunsul la întâmpinare depus, reclamantul FVPS a arătat că avariile reținute de organele de poliție nu au fost superficiale, iar pârâtul nu a făcut dovada că ar avea cunoștințe de specialitate în domeniul auto, iar eventuala disproporționalitate între avariile reținute în autorizația de reparații și cele constatate de personalul specializat și pentru care s-au acordat despăgubiri este pe deplin justificată, întrucât organele de poliție consemnează în procesele verbale/ autorizațiile de reparații doar avariile existente la nivelul superior al reperelor și ansamblurilor principale ale unui autovehicul, printr-o simplă examinare rapidă a autovehiculului, care sunt vizibile fără a fi necesare operații de demontare sau de ridicare a autovehiculului pe elevator.
În ceea ce privește suma acordată cu titlu de despăgubire, se arată că aceasta a fost stabilită în conformitate cu normele legale în vigoare, pe baza documentelor depuse la dosar de către partea păgubită și în urma întocmirii de către . SRL, societate de expertize auto, cu care reclamanta arată că are încheiat un contract de prestări servicii, au unui raport de verificare, constatare și avizare tehnică de daună, în cadrul căruia s-a realizat și un deviz Audatex, acesta fiind un program specializat, care permite generarea de devize de reparații utilizând timpul normat de lucru indicat de producător pentru operațiile de manoperă și prețul recomandat al fabricantului pentru piesele și materialele utilizate în procesul de remediere al avariilor.
Se mai arată că evaluarea nu a fost „ipotetică” ci în conformitate cu dispozițiile art. 50, al. 10 din Ordinul Președintelui CSA nr. 8/2008, în vigoare la data producerii accidentului, conform căruia „în cazul în care reparațiile vehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, costul acestora se stabilește pe baza evaluării asiguratului și, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plățile făcute, prezentate ulterior efectuării reparațiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera și costul reparațiilor nu pot depăși, pentru părți componente, piese sau materiale, prețurile de vânzare și tarifele pentru manopera practicate de unitățile de specialitate.
Invocă prevederile art. 3, pct. 4 din Ordinul CSA nr. 1/2008, potrivit cărora fondul intervine garant pentru respectarea obligației de despăgubire, iar potrivit art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 și cele ale art. 11 și 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, solicită să se constate calitatea de fidejusor legal al FVPS în raport cu persoanele responsabile pentru producerea prejudiciului și obligația acestuia de a da curs cererilor de despăgubire, formulate de persoanele prejudiciate.
Se invocă prevederile art. 1669 C.C. 1864, potrivit cărora „cauționatorul ce a plătit are regres contra debitorului principal, atât când a garantat cu știința debitorului, cât și pe neștiința lui. Regresul se întinde atât asupra capitalului, cât și asupra dobânzilor și a spezelor; cu toate acestea, garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamația pornită asupra-i. Fidejusorul are regres și pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobândă, și încă și pentru daune-interese, dacă se cuvine. Cu toate acestea, dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata” și prevederile art. 1670 care prevăd „cauționatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului.”
Arată că raportat la aceste prevederi, persoana responsabilă de producerea accidentului nu poate contesta în contradictoriu cu fidejusorul FVPS cuantumul despăgubirilor achitate, revenindu-i obligația de a le rambursa în întregime, având în vedere că pârâtul a fost notificat cu prilejul avizării daunei și ulterior cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite și data la care urmează să fie efectuată plata acestora.
Referitor la înțelegerea dintre pârât și conducătorul auto, se apreciază că acesta trebuie să facă dovada celor afirmate,, iar în ceea ce privește lipsa notificării, arată că a fost respectat art. 9 din Ordinul nr. 1/2008, pârâtul fiind citat la adresa din documentele de avizare, aceasta fiind reținută de organele de poliție cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare la fața locului (procesul verbal de contravenție).
La solicitarea pârâtului a fost audiat un martor și conducătorul auto al mașinii avariate (filele 98 – 99).
A fost efectuată în cauză o expertiză tehnică auto, raportul aflându-se la filele 157 – 159, care a fost completat, conform actului de la fila 163.
Reclamantul a ridicat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, care au fost respinse de către instanța de judecată.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Având în vedere că la data soluționării prezentei, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța va analiza aplicabilitatea în timp a Legii civile. Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, din prezentul dosar a fost săvârșită la data de 27.04.2011, deci, anterior intrării în vigoare a noii legi. Față de aceste prevederi, instanța va analiza cererea, prin raportare la prevederile vechiului cod civil, care va fi menționat în continuare ca fiind Codul civil 1864.
Instanța califică cererea în pretenții a părții vătămate ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 C.C. 1864, fiind evident că ne aflăm în sfera răspunderii delictuale.
La data de 21.10.2008, în mun. B., a avut loc un accident în care au fost implicate autovehiculele înmatriculate sub nr._ și PA-GT 51.
Din procesul verbal de contravenție ., nr._, eliberat de Poliția mun. B., - Serviciul Poliției Rutiere, rezultă că vinovat pentru producerea accidentului se face pârâtul E. M., care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare PA-GT 51. Prin fapta săvârșită, acesta a cauzat prejudicii S.C. Still Pack S.R.L., prin avarierea autoturismului proprietatea acesteia, cu nr. de înmatriculare_
D. urmare, condițiile cerute de lege pentru răspunderea delictuală pentru faptele proprii, conform art. 998 – 999 C.C. 1864 este îndeplinită, fiind îndeplinite condițiile existenței faptei ilicite (nerespectarea prevederilor legale referitoare la conducerea pe drumurile publice), existența prejudiciului (avarierea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ ), relația de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența culpei conducătorului auto, reținută de organele competente în procesul verbal de contravenție ., nr._.
Din conținutul adresei nr. 588/27.01.2009, rezultă demersurile efectuate de către BAAR în vederea identificării asiguratorului autovehiculului înmatriculat sub nr. PA-GT 51 (Renault 19), vinovat de accidentul rutier din data de 21.10.2008, precum și rezultatul obținut de aceștia, respectiv faptul că pârâtul nu avea la data producerii accidentului, o poliță de asigurare valabilă, deoarece polița prezentată era pentru un alt tip de autoturism decât cel implicat în accident, respectiv un Ford Mondeo.
În această situație, a intervenit răspunderea reclamantului F.V.P.S., în baza art. 25, ind. 1 din Legea nr. 32/2000 și ale art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, care prevede că fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării.
Conform certificatului de înmatriculare aflat la dosar, auto înmatriculat sub nr._ aparține . B..
Reprezentantul societății păgubite . a formulat cerere de despăgubire la data de 30.01.2009 . Având în vedere răspunsul Biroului de Asigurare din Germania, care confirma faptul că auto înmatriculat PA GT 51 nu avea asigurare valabilă, la data de 02.02.2009, a solicitat ca asigurarea să se realizeze în regie proprie.
Referitor la apărarea pârâtului că nu a fost încunoștiințat de nicio persoană fizică sau societate, despre pretențiile solicitate, din actele depuse la dosar rezultând că notificările au fost emise pe adresa din ., B., deși are domiciliul stabil în ., motiv pentru care l-a pus în imposibilitate să ia la cunoștință despre aceste notificări, instanța a verificat aceste susțineri și a rezultat următoarele:
Conform procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/21.10.2008, la data producerii accidentului, pârâtul avea domiciliul în mun. B., ..
Ulterior producerii accidentului, respectiv la data de 16.02.2009, acesta și-a schimbat atât cartea de identitate, cât și adresa de domiciliu, în mun. B., .. Or, schimbarea ulterioară a domiciliului nu poate fi opusă reclamantului care a procedat la notificarea acestuia la domiciliul rezultat din procesul verbal de contravenție, fiind respectat art. 9 din Ordinul nr. 1/2008, pârâtul fiind citat la adresa din documentele de avizare, aceasta fiind reținută de organele de poliție cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare la fața locului (procesul verbal de contravenție).
Mai mult decât atât, instanța reține că notificarea nr. 863/05.03.2009, a fost înaintată pârâtului, înainte de momentul schimbării domiciliului, fapt care duce la concluzia că pârâtul a cunoscut, cel puțin, existența dosarului de daună, iar orice schimbare a domiciliului, ulterioară acestei date, nu poate echivala cu o nerespectare a reclamantului a obligațiilor legale ci ca o culpă a pârâtului de a se conforma celor solicitate sau, după caz, ca o încercare a acestuia de a se sustrage procedurilor aflate în curs. Cum nimeni nu poate invoca propria culpă în susținerea unui drept, instanța va respinge această apărare ca fiind nefondată.
Reține că pârâtul a fost notificat cu respectarea art. 9 al. 1 din Ordinul nr. 1/2008.
În ceea ce privește stabilirea despăgubirilor datorate, instanța va respinge susținerea pârâtului că acestea au fost realizate la modul „ipotetic”. Va reține că acestea s-au stabilit prin modalitatea evaluării a daunelor prin programul specializat AUDATEX, în cauză fiind întocmit raport de expertiză de verificare constatare și avizare tehnică daună nr. 383/19.03.2009. În urma evaluării a rezultat suma de 4.266,88 lei, reprezentând despăgubire cuvenită.
Reclamantul a făcut dovada că a achitat această sumă societății păgubite în urma accidentului, astfel după cum rezultă din O.P. nr. 121/27.03.2009, pentru suma de 4.266,88 lei.
După plata despăgubirilor, reclamantul s-a subrogat în drepturile persoanei prejudiciate, astfel după cum art. 13 din Ordinul C.S.A. nr. 1/2008 o prevede.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică auto, care a concluzionat la pct. 5 că în situația în care FVPS justifică cu factură repararea autoturismului în care este inclusă ușa stângă spate, valoarea reparației este cea din antecalculația de la devizul nr._/29.01.2009, respectiv, suma de 4.266,88 lei.
Cum în autorizația de reparații este menționată ușa stângă spate, ca element avariat, aceasta regăsindu-se și în devizul final de reparații, instanța a concluzionat că ușa a fost schimbată, iar susținerile reclamantei se confirmă. De altfel, starea ușii după impact poate fi observată în planșele fotografice existente la fila 23 dosar.
Pentru acest motiv, instanța a trecut peste obiecțiunile ridicate de către reclamant, apreciind că neexistând o prevedere legală care să o oblige să prezinte factura de schimbare a ușii stânga spate, despăgubirile fiind stabilite, conform prevederilor art. 6 din Ordinul CSA 1/2008, în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, în vigoare la data producerii accidentului, iar gestionarea din punct de vedere tehnic a cazurilor de daună se face (..) de experți pe bază de contract de prestări servicii, conform art. 8 din același ordin.
Verificând concluziile raportului de expertiză extrajudiciară nr. 383/19.03.2009, constatăm că în urma evaluării, a rezultat suma de 4.266,88 lei, reprezentând despăgubire cuvenită, aceeași sumă rezultând și în cazul raportului de expertiză efectuat în cauză, în ultima variantă, de la punctul 5. Cum probele se interpretează în mod coroborat, concluzia este că valoarea totală a pagubei este de 4.266,88 lei, solicitată, de altfel, de reclamant prin cererea introductivă de instanță.
Potrivit art. 13 din Ordinul 1/2008, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.
Cum reclamantul a făcut dovada că în vederea instrumentării și lichidării pretențiilor de despăgubire, a efectuat cheltuieli prin efectuarea raportului de expertiză aflat la dosar, în baza art. 13 deja menționat, este îndreptățit și la plata cestor sume, respectiv, 250 lei, contravaloarea prestației S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L., în dosarul nr. FPVS 37/2009, achitată cu O.P. nr. 135/06.04.2009.
Același articol prevede regresul și pentru dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de fond.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală, aceasta fiind stabilită, potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ, la nivelul dobânzii de referință a BNR.
Reclamantul a procedat la calcularea penalităților, rezultând suma de 599,22 lei, fără să depună însă dovezi din care să rezulte nivelul dobânzii de referință al BNR, astfel încât, instanța să poată verifica corectitudinea celor arătate în calcule.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei totale de 4.266,88 lei, reprezentând c. valoare despăgubiri rezultate în urma accidentului de circulație din data de 21.10.2008 și suma de 250 lei, reprezentând c. valoare prestație S.C. Asig Tehnic Expert S.R..L.
Respinge capătul de cerere referitor la plata dobânzii legale, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect „acțiune în regres”, formulată de reclamanta F. de Protecție al Victimelor Străzii, cu sediul în mun. București, .. 40 – 40 bis, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul E. M., domiciliat în mun. B., ., jud. B..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 4.266,88 lei, reprezentând c. valoare despăgubiri rezultate în urma accidentului de circulație din data de 21.10.2008.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 250 lei, reprezentând c. valoare prestație S.C. Asig Tehnic Expert S.R..L.
Respinge capătul de cerere referitor la plata dobânzii legale, ca fiind nefondat.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 421 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2013.
P.,GREFIER,
N. N. P. L. - S.
Red NN/Tehnored NN
4 ex/ 11.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6100/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013.... → |
|---|
