Contestaţie la executare. Sentința nr. 6/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 3764/200/2013
DOSAR NR. 3._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6.375
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. N.
GREFIER: P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul I. S., cu domiciliul în mun. B., . Chimica, ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI B., cu sediul în mun. B., ., jud. B..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 18.02.2013, petentul I. S. a formulat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Mun. B., contestație la executarea silită, prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr._/30.01.2013 și a somației nr. 10/_ /_, ca fiind nelegale.
În motivare, se arată că la data de 04.02.2013, i-a fost comunicat titlul executoriu susmenționat, emis pentru un debit total de 13.730 lei, natura obligației fiscale pentru care a fost emis titlul executoriu fiind precizată a fi „contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”.
Contestatorul invocă prevederile art. 141 al. 1 ind. 1 teza a II-a CPF, potrivit cărora nici un titlu executoriu nu poate fi emis în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale și accesorii, dar și prevederile art. 110 al. 3 CPF, potrivit cărora „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente și de persoanele îndreptățite, potrivit legii”.
Arată că din coroborarea acestui text normativ cu prevederile art. 35 al. 1 din Ordinul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, precum și ale art. 296 ind. 24 și 296 ind. 25 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal,, titlul de creanță pentru această categorie de creanțe fiscale îl reprezintă fie decizia de impunere emisă de organul competent ala CAS, fie decizia de impunere emisă de organul fiscal competent, ambele având la bază declarația de venit depusă la ANAF.
În titlul executoriu atacat, se arată că sunt precizate următoarele documente prin care s-a evidențiat suma de plată: dec ACC nr. 8049/31.05.2012 și doc nr._/30.06.2012, fără a se preciza care este natura acestor documente sau ce organ administrativ le-a emis. De asemenea, se arată că documentele menționate nu sunt atașate titlului executoriu și niciunul dintre acestea nu i-au fost comunicate vreodată.
Apreciază că potrivit art. 45 CPF și art. 44.1 din HG nr. 1050/2004, documentele invocate nu îi sunt opozabile, iar organul fiscal nu îi poate cere executarea obligațiilor stabilite prin acestea.
Contestația a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 172 și următoarele CPF.
Odată cu cererea, s-au depus, în copie, titlul executoriu nr._/30.01.2013 (fila 5), somația nr. 10/_ /_ (fila 6).
Legal citată, creditoarea intimată Administrația Finanțelor Publice a Mun. B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat ca instanța să verifice îndeplinirea de către contestator a obligației de a timbra contestația la executare.
Pe fondul cauzei, se arată că motivele invocate de către contestator sunt nelegale. Se arată că potrivit art. 91 din OG nr. 92/2003 (CPF),, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune astfel și termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Se arată că executarea silită a început în baza titlului executoriu emis de organul fiscal, respectiv, titlul executoriu nr._/30.01.2013, obligația fiscală înscrisă în acesta fiind stabilită în sarcina contestatorului de către Casa de Asigurări de Sănătate și reprezintă contribuția de asigurări de sănătate calculată pentru veniturile impozabile realizate în cadrului termenului de prescripție de 5 ani, conform informațiilor furnizate de către ANAF. Potrivit art. 88 din OG nr. 92/2003 și art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, contribuția restantă neachitată a fost stabilită de casa de asigurări de sănătate prin Decizia nr. 8049/31.05.2012, referitoare la creanțele de plată la Fondul național Unic de Asigurări sociale de Sănătate, deoarece petentul nu și-a declarat veniturile impozabile realizate la termenele legale la casa de sănătate.
Se arată că potrivit art. 88 din OG nr. 92/2003 privind CPF, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt acte administrative fiscale, asimilate deciziilor de impunere. Titlul de creanță reprezentat de Decizia nr. 8049/31.05.2012, a fost comunicat petentului conform art. 44 pct. 2 ind. 2 din OG nr. 92/2203 și ordinului M.F. nr. 94/2006, prin publicitate, prin afișarea concomitent la sediul CJAS B. și pe pagina de internet a acesteia a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Precizează că s-a efectuat comunicarea prin publicitate, după ce mai întâi s-a încercat comunicarea prin poștă, aceasta nefiind posibilă deoarece contestatorul nu a primit corespondența, fiind avizat în mai multe rânduri de serviciul de poștă, sens în care arată că depune dovezi. Apreciază că nu pot fi reținute ca fiind întemeiate criticile din cuprinsul contestației, potrivit cărora aceste acte nu i-au fost comunicate și nu îi sunt opozabile, deoarece, și anterior emiterii titlului de creanță reprezentat de Decizia mr. 8049/31.05.2012, CJAS B. a stabilit în sarcina petentului, printr-un alt titlu de creanță comunicat pe bază de semnătură, o creanță fiscală restantă care datorită neachitării a fost pusă în executare (decizia nr. 899/1004/21.01.2010, titlul executoriu și somația nr. 195/24.02.2010 și dovada de comunicare a acestora, motiv pentru care, se arată că a avut cunoștință despre faptul că în sarcina sa s-a stabilit o creanță fiscală și cu toate că în cuprinsul titlului emis este specificată expres modalitatea de contestare, nu a formulat o asemenea cale de atac a actului de stabilire a creanței reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate.
Se invocă prevederile art. 257 al. 4 și 7, 208 al. 3 lit. e, 215 al. 3 din Legea nr. 95/2006, precum și prevederile art. 22 și 141 din OG nr. 92/2003.
Se mai arată că pe calea contestației la executare nu se pot admite formulări pe fondul litigiului care vizează cuantumul și natura creanței, contestația fiind doar o cale specială oferită de lege debitorului sau persoanelor interesate sau vătămate prin executare pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale. Orice contestare a actelor administrative fiscale care au stat la baza emiterii actelor de executare este inadmisibilă și trebuie respinsă ca atare.
Apreciază că emiterea actului de s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr. 92/2003, neputându-se constata nerespectarea vreunei cerințe de ordin formal care să poată fi sancționată cu nulitatea absolută.
Reclamantul nu indică în cuprinsul contestației, care prevederi din CPF au fost încălcate la emiterea Titlului executoriu nr._/30.01.2013 și a somației nr. 10/_ /_, care să ducă la nulitatea sau anularea acestora.
Odată cu întâmpinarea s-a depus copia dosarului de executare silită (filele 13 – 33).
actele depuse au fost comunicate contestatorului, în ședința de judecată din data de 11.03.2013, la același termen petentul făcând și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei și a timbrului judiciar de 5 lei.
Pentru termenul din data de 08.04.2013, ambele părți au depus concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin somația nr. 10/_ /_ și titlul executoriu nr._/30.01.2013, ambele emise de AFP a mun. B., a început executarea silită împotriva contestatorului I. S., pentru creanțe reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice, stabilite și neachitate până la data de 30.06.2012.
Două sunt motivele pentru care contestatorul invocă neregularități ale executării silite împotriva sa: primul, privește lipsa titlului de creanță în baza căruia s-a emis somația și titlul executoriu contestat, cel de-al doilea, arătat pe calea concluziilor scrise, privește necomunicarea acestui titlu, motiv pentru care, apreciază petentul, creanța nu este încă scadentă.
În ceea ce privește existența titlului de creanță, instanța a verificat conținutul dosarului de executare și a constatat că la data de 15.06.2012,a fost emisă Decizia nr. 8049 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligației fiscale la FNUAS.
Instanța reține că în baza titlului executoriu menționat intimata a impus contestatorului să plătească suma totală de 12.492 lei, apreciindu-se că aceste sume sunt datorate către bugetul asigurărilor sociale de sănătate în considerarea veniturilor obținute de către contestator în perioada 24.01.2012 – 31.05.2012, fiind emise somația și titlul executoriu contestate.
Potrivit dispozițiilor art. 141 al. 1 și 1 ind. 1 CPF, Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Decizia nr. 8049 constituie titlu de creanță, iar titlul de creanță devine titlu executoriu conform art. 35 alin. 2 din Ordinul nr. 617/2007.
Într-adevăr, art. 35 din Ordinul nr. 617/13.08.2007 emis de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate prevede că „În conformitate cu art. 215 alin. 3 din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Titlul de creanță prevăzut la alin. 1 devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.”
Referitor la necomunicarea acestui titlu, instanța reține că din actele dosarului de executare silită, rezultă că decizia nr. 8049 a fost comunicată, inițial, prin poștă, cu aviz de confirmare, la data de 26.06.2012, dar, contestatorul nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, motiv pentru care după expirarea termenului de păstrare, documentul a fost restituit unității emitente, respectiv, Casa de Asigurări de Sănătate B..
Potrivit dispozițiilor art. 44 CPF, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2 ind. 1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
De comunicarea actului, CPF leagă opozabilitatea actului administrativ fiscal, arătând că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Verificând actele dosarului de executare, instanța constată că au fost respectate atât dispozițiile art. 44 CPF precitat, dar și dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 94/2006 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora, existând atât dovada afișării pe internet, dar și anunțul colectiv privind debitorii. Instanța va respinge susținerile contestatorului că nu sunt respectate prevederile OMFP nr. 94/2006, deoarece, așa după cum se poate observa, anunțul colectiv este prezentat în extras, concluzie la care instanța a ajuns prin simplul fapt că numerotarea începe cu 1 până la 25, pagina următoare, pe care se găsește și contestatorul, începând cu nr. 812, până la 841.
Reținând că intimata a făcut dovada că a apelat, ca ultimă soluție de comunicare, la comunicarea prin publicitate, instanța apreciază că Decizia 8049 care constituie titlul de creanță este opozabilă contestatorului, potrivit art. 44 CPF, iar executarea silită este în mod legal începută.
Potrivit dispozițiilor art. 172 al. 1 CPF, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, iar al. 3 arată că se poate formula contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanța nu a identificat nici un act de executare care să fi fost efectuat cu încălcarea prevederilor legale, potrivit dispozițiilor art. 172 al. 1.
În ceea ce privește nemulțumirile contestatorului referitoare la modul în care au fost calculate sumele cuprinse în somația și titlul executoriu contestat, instanța nu le va analiza pe calea contestației la executare, având în vedere că, aceste acte sunt acte administrativ fiscale, iar pentru contestarea acestora legea prevăzând posibilitatea contestării pe calea contenciosului administrativ fiscal, astfel după cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. XIV/2007, dată într-un recurs în interesul legii.
Pentru aceste motive, instanța va respinge contestația la executare formulată ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, înregistrată sub nr._, formulată de contestatorul I. S., domiciliat în mun. B., . Chimica, ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Mun. B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., ca fiind nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2013.
Președinte, Grefier,
N. N. P. L. – S.
Red. NN/tehnored.NN/4 ex/13.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5741/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 6369/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
