Pretenţii. Sentința nr. 6369/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6369/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 10525/200/2010
DOSAR NR. 10._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6369
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 15.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii comerciale având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta R. A. MUNICIPALĂ RAM B., cu sediul în mun. B., . AB, jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C. L. & J. S.R.L., cu sediul în mun. B., . C, parter, ..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 29.07.2010 reclamanta R.A.M. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., obligarea acesteia la plata sumei de 395,42 lei, reprezentând servicii aferente perioadei 09.12.2009 – 06.05.2010 și suma de 20,04 lei penalități de întârziere pentru perioada 08.02.2010 – 06.05.2010, și cheltuieli de judecată în cuantum de 44,5 lei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a furnizat pârâtei la locul de consum din mun. B., . C, . de furnizare agent termic în baza contractului de prestări servicii nr. 499ET/2009, încheiat cu pârâta.
Pe parcursul derulării contractului, se arată că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind plata serviciilor furnizate, acumulând datorii noi.
Se arată că potrivit art. 9 lit. a și 23 lit. a și b din contract, facturile trebuiau achitate în termen de 30 de zile calendaristice de la emiterea facturii, după care se aplicau penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
Precizează că a procedat la convocarea în vederea concilierii în condițiile art. 720 ind. 1 C.P.C., însă pârâta, prin reprezentantul său, i-a anunțat înainte de data și ora stabilită, că înțelege să conteste facturile.
Mai arată că în evidențele lor, apartamentul figurează ca fiind deconectat, dar în conformitate cu legislația în vigoare, trebuia să achite și facturile de energie termică aferente condominiului.
Se invocă prevederile Ordinului ANRSC nr. 233/2004, dar și ale Legii nr. 230/2004 și ale Legii nr. 325/2996.
Solicită admiterea acțiunii.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 51/2006, 241/2006, 325/2006, 230/2007, HG nr. 1588/2007, C. Civil și C.. și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Odată cu cererea s-a depus copia contractului de furnizare a energiei termice nr. 499 . – 9), anexele 1 și 2 din contract (fila 10 și 25 - 26), situația facturilor în sold (fila 11 - 14), facturi (fila 15 – 19), adresele administratorului societății pârâte (fila 20), adresele nr. 9606/28.12.2009 și 2517/25.03.2010 (fila 21 și 27), determinarea suprafeței echivalent termic (fila 22 – 24), dovadă comunicare (fila 28), convocare la conciliere (fila 29),, proces verbal de finalizarea concilierii (fila 33).
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că apartamentul este debranșat și nu este de acord să achite nimic. Solicită ca autoritățile să intervină și să efectueze cercetări asupra modului în care sunt efectuate calculele la societatea reclamantă.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că pretențiile sale sunt solicitate în baza contractului de prestări servicii nr. 499 . la termen a facturilor atrage penalități de întârziere, contractul respectând întrutotul prevederile Ordinului 493/2008 al Președintelui ANRSC și a HCLM B., nr. 303/27.11.2008, acesta fiind semnat atât de către reprezentanții RAM B., dar și de reprezentanții societății pârâte. Cu ocazia semnării se arată că s-a procedat și la inventarierea spațiului în care societatea își desfășoară activitatea, rezultând ca suprafață care stă la baza impunerii 0,55 mp.
Se mai indică faptul că pârâta are ca obligație legală și contractuală de a achita facturile în conformitate cu art. 38 al. 2 din Legea nr.325/2006, art. 32 și 52 din HG nr. 1588/2007 și art. 32 din Legea nr. 230/2007, iar societatea pârâtă a continuat să achite facturi pentru încălzirea spațiilor comune și după semnarea contractului, oprindu-se cu plățile la luna februarie 2010.
La dosarul cauzei au fost depuse mai multe memorii, din partea reprezentantului societății pârâte.
În cauză a fost efectuată o expertiză energetică, dispusă prin încheierea de ședință din data de 14.11.2011, raportul întocmit aflându-se la filele 179 -190, care a concluzionat că RAM B. nu a facturat corect cantitatea de energie termică.
RAM B. a prezentat obiecțiuni.
La data de 19.111.2012, s-a dispus suplimentarea probatoriului cu expertiza în specialitatea contabilitate, având ca obiectiv stabilirea, în funcție de concluziile raportului de expertiză energetică, valoarea debitelor și a penalităților, raportul fiind depus în cauză la termenul din data de 25.03.2013 (filele 332 – 334), care a fost comunicat părților spre luare la cunoștință.
La data de 08.04.2013, instanța a rămas în pronunțare, care a fost ulterior amânată pentru data de 15.04.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pârâta își desfășoară activitatea într-un spațiu situat în mun. B., ., . administratorului societății și soției acestuia, astfel după cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP L. Sinica și L. D., la data de 17.04.2006 (fila 219 – 220).
Între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 499ET/2009. potrivit clauzelor contractuale, operatorul (reclamanta în cauză) se obliga să furnizeze energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum.
Potrivit dispozițiilor art. 25 al. 1 din Legea nr. 325/2006, participanții la piața de energie termică sunt operatorii și utilizatorii de energie termică. Art. 5, pct. 17 din același act normativ arată că prin operator al serviciului se înțelege persoana juridică română sau străină care are competența și capacitatea recunoscute prin licență de a presta integral activitățile specifice serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat; prin hotărârea autorității administrației publice locale sau a asociației de dezvoltare comunitară, activitatea de producere a energiei termice poate fi prestată de unul sau mai mulți operatori, iar pct. 35 definește termenul de utilizator de energie termică ca fiind unul sau mai mulți consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică; în cazul condominiilor, iar prin utilizator se înțelege toți consumatorii din condominiul respectiv.
În cauză, apartamentul este deconectat de la SACET, țevile fiind verticale și izolate cu izopren în grosime de 5 mm, astfel după cum s-a constatat în raportul de expertiză specialitatea energetică, întocmit în cauză.
Instanța constată că reclamanta invocă în susținerea cererii prevederile art. 12 al. 1 din Ordinul nr. 233/2004 al ANRSC, potrivit căruia, în opinia reclamantei, „repartizarea cantităților individuale pentru încălzire, aferente consumurilor de energie termică al instalațiilor de încălzire aflate în proprietate comună se aplică TUTUROR proprietarilor de apartamente și spații cu altă destinație decât cea de locuință, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul de alimentare centralizat cu energie termică”.
În realitate, art. 12 din Ordinul ANRSC are un singur alineat care prevede că „prestatorul are obligația amplasării corecte a repartitorului electronic de costuri, în conformitate cu documentația tehnică și de montaj, astfel încât să existe o corelare cât mai bună între indicațiile afișate și transmisia de căldură de la corpul de încălzire, într-o plajă cât mai largă de funcționare”.
Dimpotrivă, art. 41 din același ordin arată că până la montarea unor repartitoare de costuri pentru încălzire și apă caldă, în condițiile prezentului normativ tehnic, repartizarea costurilor se va realiza în conformitate cu prevederile legale în vigoare, per a contrario, după montarea acestora, repartizarea nu se poate realiza decât pe baza indicațiilor repartitoarelor.
Pe aceeași linie, se invocă prevederile art. 32 din Legea nr. 230/2007, pretinzând că acestea arată că „nici un proprietar de apartament sau spații cu altă destinație decât cea de locuit nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea uneia dintre părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât cea de locuit, ori în alte situații…”.
În realitate, la data formulării cererii de către reclamantă, textul art. 32 al. 1 prevedea că „președintele asociației de proprietari sau membrii comitetului executiv pot fi remunerați pe baza unui contract de mandat, conform hotărârii adunării generale a proprietarilor, la data adoptării bugetului anual de venituri și cheltuieli”.(sursa - programul Eurolex)
Verificând din oficiu existența unor astfel de dispoziții în actele menționate, instanța nu le-a putut identifica, motiv pentru care apreciază că reclamanta. fie s-a aflat în eroare atunci când le-a invocat, fie au fost invocate conjunctural, în vederea susținerii faptelor sale.
Instanța constată că deși părțile au în vigoare un contract de prestări servicii, reclamanta nu poate, la acest moment să îl respecte, în sensul furnizării energiei termice pentru încălzire, deoarece apartamentul este debranșat. Nu se poate reține nici împrejurarea că pârâta ar beneficia de eventuala energie care ar rezulta din împrejurarea că țevile trec prin apartamentul acesteia, deoarece acestea sunt izolate.
Cum fiecare drept își are corespondent o obligație corelativă, iar în cazul reclamantei, dreptul de a solicita plata facturilor nu poate deriva decât din îndeplinirea obligației de a furniza energia termică, iar în cauză, aceasta lipsește, obligarea pârâtei să achite niște servicii de care nu a beneficiat este nelegală.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta a continuat să plătească serviciile și câteva luni după semnarea contractului și debranșare, aceasta putând fi pusă pe seama erorii, iar o soluție contrară ar însemna obligarea acesteia la o plată nedatorată, sursă de îmbogățire fără just temei pentru societatea reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta RAM B., cu sediul în mun. B., . AB, în contradictoriu cu pârâta S.C. L. &n J. S.R.L., cu sediul în mun. B., . C, . fiind nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2013.
Președinte Grefier
N. N. P. L. – S.
Red. NN/tehnored. NN
4ex/13.05.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6/2013. Judecătoria BUZĂU | Succesiune. Sentința nr. 2036/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
