Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 6154/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6154/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 23500/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6154
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect “pretenții” formulată de reclamanta . SA, cu sediul în B., . FGH, jud. B., în contradictoriu cu pârâta D. E., domiciliată în B., . bis, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta . SA - prin consilier juridic M. C., lipsă fiind pârâta D. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 60 lei - conform chitanței . nr._/08.08.2012 și timbru judiciar în sumă de 1,50 lei, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța încuviințează reclamantei - proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, în temeiul art. 167 C.proc.civ., apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.08.2012 sub nr._, reclamanta S.C. C. DE A. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta D. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 669,94 lei, compusă din următoarele: suma de 560,10 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 30.09._11, 48,34 lei reprezentând dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2000, aferentă sumei mai sus menționate; suma de 61,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a prestat pârâtei servicii de alimentare cu apă și de canalizare la proprietatea acesteia din B., . bis, jud. B., iar serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, astfel cum acestea au fost definite prin Legea nr. 51/2006 și cuprinde totalitatea acțiunilor și activităților prin care se asigură satisfacerea nevoilor colectivităților locale.
A precizat că în perioada 30.09._11, pârâta a beneficiat de serviciile furnizate de reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora, fiind îndeplinite condițiile cerute în cazul îmbogățirii fără justă cauză: mărirea patrimoniului pârâtei prin folosirea de un bun aparținând altuia – serviciile furnizate de reclamantă, de care a beneficiat în perioada menționată; micșorarea patrimoniului societății ca o consecință a măririi celui al pârâtei – cheltuielile făcute cu producerea și distribuirea serviciilor către pârâtă; existența unei legături între sporirea patrimoniului pârâtei și diminuarea patrimoniului reclamantei, ambele fiind efectul unei cauze unice.
De asemenea, reclamanta a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, convocând pârâta la conciliere directă, căreia aceasta nu i-a dat curs.
În drept, a invocat prevederile art. 82 corob. cu art. 112 și urm. C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ., principiul îmbogățirii fără justă cauză, art. 1 din Legea nr. 51/2006.
Cererea a fost timbrata cu 60 lei-taxa judiciara de timbru (fila 4) si 1,50 lei-timbru judiciar (fila 6).
În dovedirea acțiunii, a propus proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei. In acest sens, instanta a depus la dosarul cauzei, in copie, urmatoarele documente: convocare nr.3375/07.03.2012, dovada de comunicare, proces verbal de finalizare a concilierii din data de 12.04.2012, inscris privind situatia facturilor in sold/restante la sfarsitul lunii august 2012, facturi fiscale, inscris privind calcul dobanda de referinta (filele 7-23).
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Desi legal citată cu mentiunea „personal la interogatoriu” (fila 26), pârâta D. E.nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe în apărare sau a formula alte cereri.
Instanța a încuviințat reclamantei - proba cu înscrisuri, proba considerata ca fiind pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 42 lit. a și alin. 2 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, furnizarea/prestarea unui serviciu de utilități publice, precum cel de alimentare cu apă sau de canalizare, menționate la art. 1 alin. 2 lit. a și b, se realizează într-una din modalitățile prevăzute de lege, prima dintre acestea fiind, „în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator și utilizatorul direct”, contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituind „actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice”.
Art. 30 alin. 1 din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevede însă că “furnizarea/ prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/ prestare, care poate fi individual sau colectiv”.
Art. 24 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 stabilește că “raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilități publice și utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfășurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilități publice (…)”, iar art. 36 alin. 1 din aceeași lege prevede, în mod similar, că “raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.”
În sensul Legii nr. 51/2006 (art. 2 lit. g, h), prin „operator” se înțelege, în esență, „persoana juridică (…) sau structura fără personalitate juridică în subordinea autorităților administrației publice locale, care are competența și capacitatea (…) de a furniza/presta, în condițiile reglementărilor în vigoare, un serviciu sau o activitate din sfera serviciilor de utilități publice și care asigură nemijlocit gestiunea propriu-zisă a serviciului/activității, precum și administrarea, funcționarea și exploatarea sistemului de utilități publice aferent acestuia/ acesteia”, iar prin „utilizatori”, „persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, în condițiile legii”. Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 241/2006, „are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, orice persoană fizică sau juridică ce deține, în calitate de proprietar ori cu drept de folosință dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu”, în această categorie incluzându-se, potrivit alin. 3 lit. c, și „utilizatorii casnici individuali, persoane fizice”.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că între părți nu s-a încheiat un contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare pentru locul de consum situat în B., . bis, jud. B. (proprietatea pârâtei).
Întrucât între părți, relațiile contractuale nu s-au stabilit, conform prevederilor legale mai sus enunțate, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea serviciilor prestate, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, așadar, al unui fapt juridic civil licit.
Coroborând facturile fiscale aflate la filele 11-21 din dosarul cauzei, emise de reclamantă, înscrisuri nesemnate de pârâtă, ceea ce le atribuie valoarea probantă numai a unui început de dovadă scrisă, cu prezumția simplă de recunoaștere a pârâtei, trasă din lipsa nejustificată a acesteia în instanță, pentru luarea interogatoriului, deși a fost citată expres cu această mențiune (fila 26), conform art. 225 C.proc.civ., instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile materiale și juridice pentru intentarea acțiunii în restituirea contravalorii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prestate de reclamantă pârâtei în perioada 30.09._11 (actio de in rem verso).
Astfel, se constată, pe de o parte, o mărire a patrimoniului pârâtei, prin dobândirea unei valori apreciabile în bani, ca urmare a faptului că a beneficiat de serviciile furnizate de reclamantă, iar pe de altă parte, o micșorare a patrimoniului reclamantei, ca o consecință a măririi celui al pârâtei, prin aceea că reclamanta a făcut cheltuieli cu prestarea acestor servicii; totodată, este evidentă existența unei legături între sporirea patrimoniului pârâtei și diminuarea patrimoniului reclamantei, ambele fiind efectul unei cauze unice.
De asemenea, instanța mai reține că mărirea patrimoniului pârâtei în detrimentul celui al reclamantei nu are o cauză legitimă, raporturile juridice dintre acestea în perioada 30.09._11 nefiind întemeiate pe un contract sau pe o dispoziție legală, iar reclamanta nu are la dispoziție, pentru recuperarea pierderii suferite, un alt mijloc juridic.
Pentru aceste motive, instanța reține ca întemeiat capătul de cerere, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 560,10 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și canalizare prestate de reclamantă, aferente perioadei 30.09._11.
În ceea ce privește dobânda legală solicitata de reclamanta, solicitată în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, conform notei de calcul aflat la dosar (fila 22), instanța reține ca, fiind vorba de un fapt comercial, parata datoreaza dobânda legală, reglementată de O.G. nr.9/2000, in cuantum de 48,34 lei - aferenta perioadei septembrie 2009-iulie 2012.
F. de cele mentionate, avand in vedere dispozitiile art.969 si art.970 C.civil, instanta va admite actiunea formulată de reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâta D. E.. In acest sens, instanta va obliga parata sa achite reclamantei, suma de 560,10 lei - reprezentand servicii si 48,34 lei - cu titlu de dobanda legala.
In temeiul art.274 C.proc.civ. si potrivit principiului disponibilitatii, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 61,17 lei din care: 59,67 lei - taxa judiciara de timbru, conform art.2 lit.c din Legea nr.146/1997, si 1,50 lei - timbru judiciar, conform art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în B., . FGH, jud. B. în contradictoriu cu pârâta D. E., domiciliată în B., . bis, jud. B..
Obligă parata sa achite reclamantei, suma de 560,10 lei - reprezentand servicii si 48,34 lei - cu titlu de dobanda legala.
Obliga parata sa achite reclamantei suma de 61,17 lei - cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
4 ex./17.06.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1597/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6649/2013.... → |
|---|
