Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 7431/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – I. D. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul P. V. cu domiciliul în municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, în privința procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012 încheiat de intimată..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit, petentul P. V. și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar intimata nu a depus întâmpinare, dar a depus dovada comunicării procesului verbal contestat, certificat calificat și autorizație de control, planșa foto a înregistrării abaterii, după care;
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Constatând proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 02.03.2012,petentul P. V. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România Sa – Centrul De Studii Tehnice Rutiere Și Informatică - CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, solicitând anularea acestuia;în subsidiar,a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că,în prezent,deține rovinietă, achitată din data de 29.11.2011, valabilă pentru un an, pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare_, anterior achiziționând rovinietă cu valabilitate de o zi. A învederat că,lipsa rovinietei,s-a datorat necunoașterii că,porțiunea de pod rutier situată la ieșirea din municipiul B. și ., se încadrează în categoria drumurilor naționale iar,de îndată ce a primit această informație,a intrat în legalitate.Mai mult, anterior a mai achitat o amendă aplicată pentru o faptă similară,suma primită de intimată drept despăgubire reprezentând valoarea unei roviniete pe 12 luni și,odată achitat, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă.
A arătat că a fost sancționat de mai multe ori.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României - hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție p prevăzută de legea penală". În accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.
În cazul de față, intervenția forței contrare este notigficarea de către agentul constatator a contravenției nr. 1. Insă, prin contravențiile și sancțiunile contravenționale ulterioare, i se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
În subsidiar, învederează că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. In doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concret respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. In speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Solicită să se observe faptul că suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubite, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4".
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinieta valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține rovinieta valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S,A tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.5 alin.2, art.20 alin.1 din OG nr.2/2001, art.8 alin.3 din OG nr.15/2002.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: ordin de încasare din data de 30.11.2011, copie CI . nr._, f 8, copie rovinietă, bon fiscal nr. 17/29.11.2011, f 9, procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, f 10, f dovada de comunicare a procesului verbal, f 14, certificat calificat și autorizație de control, f 16, planșă foto, f 17, 18.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 31.01.2012 a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea că la data înscrisă în procesul verbal, 15.08.2011, ora 15,40, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, adică 120,34 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța constată că, în afară de această faptă comisă pe data de 15.08.2011, în sarcina petentului s-a reținut că a mai circulat fără a deține rovinietă valabilă și înainte și după data de 15.08.2011, fiind sancționat contravențional de mai multe ori. Spre exemplu, din verificarea în sistemul ECRIS se constată că petentul a mai fost sancționată pentru aceeași faptă prin procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, proces verbal ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B..
Intre data săvârșirii faptei, 15.08.2011, si data judecării prezentei cauze, 12.11.2013, OG nr. 15/2002, în temeiul căreia a fost sancționat petentul a fost modificată prin Legea nr. 144/2012. Ca urmare a acestui act normativ, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă ( art. 8 alin.2, în variantă modificată), art. 9 alin.3 statuând că, în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
De asemenea, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează (art. II din Legea nr. 144/2012).
Potrivit art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei coroborat cu art. 12 din OG nr. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta; in cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Cum caracterizarea faptei ca și contravenție continuă, prevederea că o persoană nu poate fi sancționată decât o singură dată în 30 de zile și anularea tarifului de despăgubire sunt aspecte care se circumscriu noțiunii de regim sancționator, care este mai favorabil în noua reglementare, acest din urmă regim va fi aplicat petentului.
Având în vedere că procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, ce face obiectul cauzei, a fost încheiat la data de 31.01.2012, deci la un interval mai scurt de 30 de zile de la data încheierii procesului verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, proces verbal ce face obiectul dosarului nr._ ,, aflat pe rolul Judecătoriei B., prin care petentul a fost sancționat pentru aceeași faptă, instanța constată că sunt incidente prevederile art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012, și va dispune anularea procesului verbal, în integralitate.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimata C. N..DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN.
În aceste condiții, instanța consideră că este de prisos analiza celorlalte motive invocate de către petent prin plângerea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plângerea contravențională promovată de petentul P. V. cu domiciliul în municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției contestat . nr._/31.01.2012, încheiat de intimată..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored.I.D.C./4 ex/ 27.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7255/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8600/2013.... → |
|---|
