Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 23-08-2013 în dosarul nr. 10433/200/2013
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 23.08.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect ordonanță președințială - stabilire locuință minor, formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul în com. Vadu Pașii, ., în contradictoriu cu pârâta D. STELUȚA, cu domiciliul în mun. B., . bis, județ B., Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei municipiului B. cu sediul în mun. B., . și din cadrul Primăriei comunei Vadu Pașii, cu sediul în .. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns reclamantul D. G. și pârâta D. STELUȚA, personal si asistată de avocat S. I., lipsă fiind Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei municipiului B. și din cadrul Primăriei comunei Vadu Pașii. Au mai răspuns martorele B. F. si D. E., lipsă fiind martorele M. M. si M. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la al doilea termen de judecată, acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, prin chitanța . nr._ și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, anulate de către instanță, prin Serviciul registratură în data de 12.07.2013 pârâta a depus lista martorului propus, iar în data de 18.07.2013 a depus întâmpinare, însoțită de înscrisuri depuse în probațiune, ce a fost comunicată reclamantului, iar Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei municipiului B. și din cadrul Primăriei comunei Vadu Pașii au depus referatele de anchetă psihosocială.
Se procedează la identificarea reclamantului D. G., posesor CI . nr._ CNP_ și a pârâtei D. STELUȚA, posesoare CI . nr._ CNP_.
Față de prezența a doi martori, propuși de către reclamant și de către pârâtă, instanța de judecată, pune în discuția părților necesitatea audierii martorilor lipsă, în cazul în care consideră că vor arăta altă situație față de martorii prezenți și acordă cuvântul.
Reclamantul D. G., având cuvântul, apreciază că nu este necesară audierea celui de al doilea martor propus.
Pârâta D. STELUȚA, susținută de apărător ales, arată că martora propusă cu listă nu s-a putut prezenta, dar apreciază necesară si audierea acesteia.
După identificarea fiecăruia dintre martorii B. F. si D. E., introduși pe rând în sala de judecată, sub prestare de jurământ, instanța le pune în vedere că, potrivit art. 319 alin. 9 C.pr.civ., mărturia mincinoasă constituie infracțiune și procedează la audierea separată a acestora, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Fată de solicitarea instanței de judecată, de a se preciza dacă martorii lipsă au cunoștință de altă situație față de martorii audiați, atât reclamantul cât și pârâta, arată că nu insistă în audierea martorilor lipsă.
Pârâta D. STELUȚA, prin apărător ales, depune în ședință publică, la dosarul cauzei, fișa de înscriere la Grădinița cu program prelungit nr. 10 B. și adeverința nr. 250/05.08.2013, și precizează totodată că reprezintă dovada faptului că pârâta a înscris minorul la grădiniță.
Instanța de judecată, procedează la comunicarea unui exemplar de pe înscrisurile depuse, reclamantului.
Față de lipsa minorului, în vederea audierii, pârâta D. STELUȚA, susține că nu l-a prezentat pentru că se teme că va fi luat de către reclamant, dar îl va prezenta instanței de judecată.
La solicitarea instanței de judecată, de a se preciza dacă mai sunt probe de solicitat, reclamantul D. G., susține că pârâta afirmă că nu a avut loc de muncă. Depune în ședință publică, la dosarul cauzei, în original, contracte de muncă pe perioadă determinată, în limba spaniolă. Arată că a avut loc de muncă, atât în perioada cât a stat în Spania, cât si în perioada în care a locuit în țară. Precizează că în perioada în care a locuit în țară, a lucrat fără contract de muncă la o firmă de taximetrie, la o stație de Peco Moll, cât și la un depozit angro aflat pe . și în prezent lucrează si va depune la dosarul cauzei adeverință de la locul de muncă. Mai precizează că pârâta a refuzat să-i dea voie să vorbească la telefon cu minorul.
Pârâta D. STELUȚA, arată că reclamantul a sunat la telefon de trei ori și nu i-a permis acestuia să vorbească cu minorul, deoarece când a sunat prima oară minorul dormea, iar după aceea acesta se juca și a refuzat să vorbească cu tatăl său.
Pentru ca reclamantul D. G., să facă dovada locului de muncă și pentru ca pârâta D. STELUȚA, să prezinte minorul în vederea audierii, instanța de judecată, dispune luarea cauzei la a doua strigare, la ora 11,30.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns reclamantul D. G. și pârâta D. STELUȚA, personal si asistată de avocat S. I., lipsă fiind Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei municipiului B. și din cadrul Primăriei comunei Vadu Pașii.
În ședința Camerei de Consiliu s-a procedat la audierea minorului D. ADELIN I., în conformitate cu prevederile art. 264 din Codul civil raportat la art. 24 din Legea 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, referatul fiind atașat la dosarul cauzei.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul D. G., având cuvântul pe fond, apreciază că pârâta nu dorește copilul, întrucât aceasta i-a comunicat să se ducă să ia minorul, întrucât îl va duce la casa de copii și consideră că nu are grijă de minor. Solicită încredințarea minorului pentru a-l creste și educa. Precizează că în perioada în care a avut în grijă minorul, l-a întreținut singur, l-a îmbrăcat, spălat și hrănit. Susține că până în momentul în care pârâta a aflat că are o relație de concubinaj nu a vrut minorul, acesta spunându-i că a fost plătit pentru a avea grijă de minor. Mai arată că pârâta era foarte geloasă, iar în perioada în care lucra la depozitul angro aflat pe . interesa telefonic la patron, pentru a-i comunica unde se află. Mai susține că în cazul în care pârâta va dori să plece cu minorul din tară nu va fi de acord, întrucât aceasta nu are condiții de întreținere al acestuia, la fel procedând si cu ceilalți copii. Precizează că în momentul în care s-au căsătorit, pârâta i-a comunicat că are doar un copil, o fată, iar după o lună i-a spus că mai are un băiat, pe care l-a lăsat în grija fostului soț. Arată că intenționează să rămână în țară pentru a face un viitor copilului. Arată că nu a fost despărțit de minor decât o lună, perioadă în care a plecat la muncă în Germania, dar a fost contactat telefonic de către pârâtă să vină să ia copilul. Susține că în perioada în care au stat împreună în Spania a avut grijă de minor, întrucât pârâta se afla la muncă, apreciind că poate avea grijă de copil mai bine decât mama.
Pârâta D. STELUȚA, susținută de apărător ales, având cuvântul pe fond, apreciază că susținerile reclamantului nu sunt relevante, iar acesta a fost obligat la acordarea unei pensii de întreținere în favoarea minorului, ce nu a fost plătită. Arată că între părți au fost diverse disensiuni, reclamantul intentând divorț, cauza având termen de judecată în ianuarie 2014. Precizează că în baza probelor administrate, reclamantul nu a reușit să demonstreze că locuința minorului va trebui stabilită la locuința sa. Susține că în acțiune se fac afirmații grave, în sensul că pârâta a avut un comportament imoral, că în Spania acesta a lucrat la un bar, ceea ce nu este adevărat, întrucât aceasta a avut grijă de persoane în vârstă. Referitor la minor, acesta în Spania a fost înscris la un centru educațional, iar în perioada în care minorul a fost la domiciliul reclamantului, pârâta a contribuit la întreținerea acestuia, trimițând bani și purtând legătura telefonic cu acesta. Reclamantul nu a făcut dovada că are venituri pentru întreținerea minorului, iar în perioada în care acesta s-a aflat la domiciliul pârâtei nu a contribuit la întreținerea acestuia. Mai precizează că reclamantul nu a reușit să demonstreze temeinicia acțiunii, iar în referatul de anchetă socială, se dovedește că pârâta are condiții pentru creșterea minorului. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată si depune la dosarul cauzei chitanța nr. 139/28.06.2013, în sumă de 500 lei.
Reclamantul D. G., susține că pârâta a lucrat în Spania într-un club de noapte, avea cunoștință de acest lucru și a acceptat, cu condiția să-și găsească un alt loc de muncă. Precizează că în Spania minorul mergea la grădiniță.
Fată de solicitarea instanței de judecată, de a preciza dacă consideră că este urgentă schimbarea locuinței minorului, reclamantul D. G., apreciază că este urgentă schimbarea situației minorului, iar pentru a avea grijă de către acesta va fi ajutat de către părinții săi.
Pârâta D. STELUȚA, susține că reclamantul după ce a avut relația de concubinaj a fost dată în judecată pentru a i se lua copilul. Consideră că certurile dintre ei nu au avut loc numai din vina sa. Arată că reclamantul nu a fost angajat niciodată cu carte de muncă în România și nu a contribuit la creșterea minorului. Apreciază că va rămâne în țară pentru a creste minorul, motiv pentru care l-a înscris la grădiniță si își va căuta un loc de muncă. Susține că s-au împăcat de nenumărate ori, dar au intervenit discuții de fiecare dată. Precizează că a fost sunată de către reclamant cu o lună înainte de a veni din Spania, să i-a minorul pentru că îl va bate.
Instanța de judecată, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 09.07.2013 reclamantul D. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. Steluța, pe calea ordonanței președințiale stabilirea locuinței minorului D. Adelin I. în domiciliul său.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în data de 01.05.2010, iar din relația cu aceasta a rezultat minorul D. Adelin I., născut la data de 30.01.2009. Mai susține că pe rolul Judecătoriei B. se află dosarul nr._/200/2013, având ca obiect divorț, exercitarea autorității părintești asupra minorului D. Adelin I., stabilire locuință și pensie de întreținere.
Reclamantul învederează că relația dintre părți s-a deteriorat datorită lipsei de maturitate și de implicare a pârâtei în viața de familie, că aceasta nu s-a ocupat de creșterea și educarea minorului. Mai susține totodată că au locuit o perioadă în domiciliul pârâtei din municipiul B., unde s-a observat în mod cert superficialitatea cu care se ocupa de copil, preferând ca responsabilitatea să revină familiei sau reclamantului, iar în anul 2012 pârâta a plecat la muncă în Spania, mai exact într-un bar de noapte, lucru cu care nu a fost de acord. Copilul a fost luat în Spania, condițiile în care trăiau fiind improprii dezvoltării acestuia, iar în urma insistențelor reclamantului, pârâta a fost de acord ca acesta să ia minorul în țară și să se ocupe de creșterea și educarea lui.
În domiciliul din . susține că beneficiază de condiții materiale și este ajutat de bunica sa, oferind minorului stabilitate. Mai precizează că pârâta este cunoscută ca o persoană cu un comportament imoral, aceasta având alți doi copii dintr-o relație anterioară, iar unul dintre aceștia este crescut de tatăl său, în timp ce minora care se află în grija pârâtei în vârstă de 13 ani nu merge la școală.
În luna mai 2013, pârâta a revenit în țară și sub pretextul că vrea să vadă copilul, l-a luat din domiciliul reclamantului și l-a dus în domiciliul său din municipiul B., unde locuiesc 6-7 persoane într-un apartament cu 2 camere, impropriu creșterii unui copil.
Precizează totodată reclamantul că, prin comportamentul său, pârâta influențează negativ educația minorului, nu-i oferă stabilitate, nu are un loc de muncă stabil și decent, nu l-a înscris la nicio unitate de învățământ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997 și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform art. 3 alin.1 din OG nr. 32/1995.
Au fost depuse la dosar, în copie, certificat de căsătorie . nr._, certificat de naștere . nr._.
Pârâta a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că motivele invocate de reclamant sunt nereale și tendențioase. Susține că a locuit cu minorul și reclamantul în casa bunicii sale din B., perioadă în care pârâtul nu a avut serviciu, nu realiza venituri, părăsea domiciliul conjugal, era complet dezinteresat de situația familiei și întreținea relații conjugale, astfel că în anul 2011 l-a acționat în judecată pentru plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, dar suma stabilită de instanță nu a fost niciodată plătită.
Datorită lipsurilor materiale, arată că a fost nevoită să plece în Spania, luând și minorul pentru a-i fi alături, acesta fiind înmatriculat într-un centru educațional în cursul 4 de învățământ preșcolar în anul școlar 2012-2013 din luna septembrie până în luna ianuarie. După ce au reluat conviețuirea, au plecat împreună în Spania, iar dup aproximativ 4 luni de ședere în această țară reclamantul i-a părăsit, iar pârâta a rămas împreună cu minorul, pe care l-a înscris la o grădiniță cu program prelungit.
Ulterior, fără știrea pârâtei, reclamantul l-a luat pe minor și la adus în țară la părinții săi, motiv pentru care pârâta a apelat la organele de ordine spaniole, însă fără nici un rezultat. Fiind constrânsă de situația financiară în care se afla, a mai rămas o perioadă în Spania, iar pe durata cât minorul s-a aflat la reclamant a trimis bani pentru minor și a ținut legătura cu acesta, având în vedere că reclamantul nu avea nici un venit, însă banii nu au fost cheltuiți pentru minor, ci în scopuri personale de către reclamant.
După întoarcerea în țară, arată că a luat minorul cu voia reclamantului, iar în prezent acesta se află în grija sa exclusivă, locuind permanent cu mama, iar din discuțiile purtate cu minorul, a aflat că acesta a fost agresat fizic, amenințat de reclamant.
Schimbarea locuinței minorului nu ar fi în interesul major al acestuia, care poate fi realizat prin locuirea împreună cu pârâta, în condițiile în care acesta este profund atașat de mamă și având în vedere și vârsta pe care o are.
În urma solicitării instanței, au fost întocmite referatele de anchetă socială la domiciliile părților, iar la termenul din data de 23.08.2013, a fost ascultat minorul în conformitate cu prevederile art.264 din Codul civil raportat la art. 24 din Legea 272/2004, privind protecția si promovarea drepturilor copilului.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte un martor.
Analizând acțiunea dedusa judecății, în raport de probele administrate si de dispozitiile legale incidente, instanța retine următoarele:
La data de 01.05.2010 părțile s-au căsătorit, iar din relația acestora, anterior încheierii căsătoriei s-a născut minorul D. Adelin I., la data de 30.01.2009, conform certificatului de naștere . nr._.
În prezenta cauză, reclamantul solicită pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/200/2013, stabilirea locuinței minorului D. Adelin I. în domiciliul său.
În prezent soții sunt despărțiți în fapt, iar pe rolul Judecătoriei B. reclamantul a înregistrat acțiunea de divorț, care face obiectul dosarului nr._/200/2013, având ca și capăt de cerere accesoriu stabilirea locuinței minorului. Reclamantul susține că nu a avut posibilitatea să-și vadă copilul din luna mai, de când acesta locuiește cu pârâta.
Potrivit art. 996 alin.1 C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Caracterul provizoriu al măsurii dispuse pe cale de ordonanță președințială rezultă fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanței, în care ea își produce efectele numai un anumit timp.
Având în vedere că pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrat dosarul nr._/200/2013, având ca obiect divorț, cuprinzând un capăt de cerere accesoriu privitor la stabilirea locuinței minorului, instanța apreciază că este îndeplinită condiția vremelniciei, măsurile dispuse pe calea ordonanței fiind mărginite în timp până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de divorț.
În conformitate cu prevederile art.996 alin.5 pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Neprejudecarea fondului reiese din faptul că, în prezenta cauză, instanța nu examinează ansamblul raporturilor juridice existente între părți, pentru a stabili definitiv locuința minorului. Prin examenul sumar al cauzei, stabilind aparența de drept, urmează a se dispune eventual niște măsuri urgente și vremelnice, referitoare la situația provizorie a copilului, urmând ca, pe fond, raporturile juridice să fie stabilite irevocabil în dosarul nr._/200/2013.
În ceea ce privește condiția urgenței, deși reclamantul dorește a lămuri provizoriu problema locuinței minorului, instanța constată că în ultimul an minorul a locuit o perioadă cu ambii părinți, după care în perioada ianuarie-mai a locuit numai cu tatăl său, iar din luna mai locuiește cu mama sa. De asemenea instanța constată că după o lungă perioadă când au locuit în Spania, minorul a revenit în țară numai împreună cu tatăl său, iar pârâta afirmă că nu a fost de acord ca tatăl să ia minorul și să-l aducă în România, atașând la dosar dovada plângerii formulate cu privire la acest eveniment.
Cei doi părinți au continuat disputa asupra minorului, astfel că din luna mai tatăl nu a mai putut să-i viziteze copilul.
Deși legăturile personale cu minorii sunt reglementate în interesul acestora, acestea trebuind să fie soluționate cât mai rapid, în prezenta cauză nu se solicită decât stabilirea locuinței minorului la tatăl reclamant, care însă nu a făcut dovada că minorul ar fi în real pericol în locuința mamei sale și nici dovada vreunei cauze care ar impune schimbarea de urgență a locuinței minorului.
Din declarația martorei D. E. și din concluziile referatului de anchetă socială, instanța reține că mama beneficiază de condiții optime pentru creșterea minorului.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta ar avea o ocupație imorală așa cum susține reclamantul și nici că minorul nu este îngrijit corespunzător. Fiind ascultat, minorul a arătat că dorește să locuiască cu mama sa, dar și că dorește să petreacă timpul cu tatăl său, menționând că își iubește ambii părinți. În aceste condiții, continuarea stării de incertitudine a situației copilului, până la soluționarea pe fond a dosarului nr._/200/2013, ar fi de natură a aduce atingere drepturilor și intereselor minorului.
Prin urmare, apreciind că nu se impune schimbarea locuinței minorului, care în ultima perioadă a locuit când cu reclamantul, când cu pârâta, pentru a se asigura stabilitatea emoțională a acestuia, instanța urmează să păstreze actuala situație a minorului, până la soluționarea dosarului de divorț.
Până la soluționarea dosarului de divorț, reclamantul poate solicita încuviințarea legăturilor personale cu minorul, pentru a nu trece o perioadă lungă în care să nu se viziteze și pentru a menține contactul și atașamentul cu acesta.
În temeiul art. 453 C.pr.civ, reținând culpa procesuală a reclamantului, îl va obliga pe acesta la plata către creditoare a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Potrivit art. 999 alin.1 C.proc.civ., această hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul în com. Vadu Pașii, ., în contradictoriu cu pârâta D. STELUȚA, cu domiciliul în mun. B., . bis, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 august 2013.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Redactat V.A.M
Tehnored. T.D.
27.08.2013/2 ex
| ← Curatelă. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria BUZĂU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
