Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1653/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.09.2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: P. E.
GREFIER: I. D. C.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta S. (M.) C. C. cu domiciliu ales în municipiu B., ..176, ., . la cabinet de avocat M. D. în contradictoriu cu pârâtul M. D. cu domiciliu în municipiul B., ., ., ., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, atunci când instanța a amânat pronunțarea.
.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 16.01.2012, reclamanta S. C. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza art. 1143 raportat la art. 385 Noul Cod Civil, să se dispună partajul bunurilor comune, urmând să se stabilească masa bunurilor achiziționate in timpul căsătoriei, cotele de contribuție pentru fiecare coproprietar si lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea efectiva a bunurilor către copartajanti, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, prin sentința civila nr. 1317/16.02.2011 a Judecătoriei B., rămasa definitiva si irevocabilă, s-a desfăcut căsătoria părților. In timpul conviețuirii, prin contribuție comună a achiziționat un imobil apartament situat in B., ., .. 21, jud. B., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1174/25.05.2010 .
Din anul 2006, părțile, de comun acord, au hotărât ca reclamanta să plece în Italia la muncă, întrucât veniturile erau mici si nu aveau o alta sursa de existență, paratul nefiind niciodată angajat si nu realiza venituri.
Astfel, in decursul timpului, a trimis sume de bani in tara către pârât în scopul achiziționării unui imobil proprietatea dumnealor. Parțial, aceste sume de bani, din discuțiile cu paratul, a aflat ca le-a investit . fiind asociat cu mama sa sau lucrând pe societatea mamei sale, in ideea de a-i investi și a produce dobânzi si a mări suma inițială. Relațiile dintre dumnealor au fost bune, până la momentul în care, reîntorcându-se în țară, în cursul anului 2010, a aflat ca soțul său întreține o relație de concubinaj cu o alta persoana .
In tot acest timp îi spunea că suma pentru achiziționarea apartamentului este ajunsa aproape de prețul de cumpărare al unui imobil si ca urmează sa îl achiziționeze, astfel încât vor avea casa dumnealor si astfel se poate întoarce in țară, întrucât și-au atins scopul. Pe fondul discuțiilor avute cu paratul pe tema relației extraconjugale, s-a hotărât ca, în luna iulie 2010, sa intenteze acțiunea de divorț întrucât nu mai avea încredere in spusele sale. Deși l-a întrebat daca a achiziționat imobilul, acesta i-ar fi spus doar ca are o surpriza pentru dânsa, astfel încât i-a dat de înțeles ca banii au fost investiți într-un imobil casa de locuit.
Ulterior, in cursul procedurii de divorț a refuzat sa mai îi dea detalii, având in vedere relația tensionata dintre dumnealor. A aflat ca s-a achiziționat acest imobil din alte surse, astfel incat a intrat in posesia actului de vânzare cumpărare .
In dovedirea acțiunii, a arătat că intelege să se folosească de proba cu martori, înscrisuri, interogatoriu si orice alt mijloc de proba a cărui necesitate va rezulta din dezbateri, sens în care a depus, în copie: sentința civilă nr.1317/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1174/25.05.2010 de BNP M. T., acte evoluție muncitor, declarație.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1800 lei conform art.3 lit.c din Legea nr. 146/1997 și s-a aplicat timbru judiciar de 5 lei.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat și a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care, in baza probelor ce vor fi administrate, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, urmând să se constate că imobilul-apartament nr.21, situat in B., str. ., .. B. a fost dobândit cu contribuția sa exclusiva, motiv pentru care ar trebui să-i fie atribuit integral, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererilor, pârâtul-reclamant a învederat că prin acțiunea formulata, fosta sa soție solicită "partajul bunurilor comune", respectiv partajarea imobilului-apartament nr.21, situat in B., . cumparare,conform contractului autentificat sub nr. 1174/25.05.2010. Desi reclamanta pretinde o contribuție ., intreg cuprinsul acțiunii denota contrariul. Astfel, reclamanta nu precizează cota de contribuție pretinsa, menționând incert ca apartamentul a fost dobândit "prin contribuția dumnealor". Mai mult decât atât, în încercarea de justificare a contribuției sale necuantificate, reclamanta face referiri generice de tipul " am trimis sume de bani in tara către parat, in ideea de a-i investi si de a produce dobânzi si a mari suma inițiala".
Pe de alta parte, atunci cand dorește sa acrediteze ideea unei înțelegeri cu dumnealui, în sensul de a investi banii ." si de "a mari astfel suma inițiala prin dobânzi", reclamanta nu stie daca fostul soț a fost asociat cu mama sa ori a lucrat pentru aceasta din urma, diferența de profit ("dobânzi") fiind evident capitala intre cele doua variante.
Pe scurt, modul de prezentare al propriilor pretenții, prin sintagme de felul "contribuția noastră" sau exprimări vagi si neconvingatoare, de genul "sume de bani", "suma initiala"etc, conduc la concluzia evidenta ca insasi reclamanta nu stie despre ce vorbește si mai ales ca nu are convingerea celor afirmate. In realitate, imobilul la care reclamanta face referire a fost achiziționat exclusiv de către dumnealui (in timp ce reclamanta se afla in Italia), cu bani proveniți de la mama sa, suma fiind extrasa de la C.E.C. cu doar câteva zile înaintea cumpărării apartamentului, motiv pentru care a solicitat să se respingă cererea reclamantei, sa se admită cererea sa reconventionala si sa se constate ca imobilul - apartament, mai sus identificat, a fost dobândit in timpul căsătoriei prin contribuția sa exclusiva, urmând ca pe cale de consecința acesta sa-i fie atribuit dumnealui.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 si art. 119 C. proc. civ si art. 356 - art. 357, art. 385 si art. 669 C. civ.
În dovedirea celor susținute în cerere, a solicitat proba cu acte, interogatoriul reclamantei, martori si orice alt mijloc de proba util cauzei sau a cărui necesitate va rezulta din dezbateri, sens în care a depus în copie: extras cont CEC Bank SA pe numele G. G..
La data de 26.11.2012, reclamanta-pârâtă a răspuns la cererea reconvențională, solicitând, în temeiul art. 1143 raportat la art. 385 NCC, partajarea bunurilor comune, urmând să se stabilească masa bunurilor comune ca fiind compusa din imobilul apartament situat in B., . A, ., cota de contribuție pentru reclamanta de 50% si 50% pentru parat si lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea bunului către reclamanta cu plata sultei corespunzătoare paratului.
Pe cale de intampinare, a solicitat respingerea cererii reconventionale a paratului, in sensul de a se constata faptul ca bunul constituit din imobil este dobândit cu contribuția sa exclusiva având in vedere apărările pe care le va formula, probate prin inscrisurile ce intelege a le depune alăturat in dovedirea cererii principale.
La data de 22.01.2013, pârâtul-reclamant și-a completat cererea reconvențională, prin care a arătat că, la apartamentul achiziționat prin aport propriu, a adus si o . îmbunătățiri, in valoare de 30.000 lei, tot prin contribuție exclusiv personala, constând in: tamplarie termopan la ferestre (2 camere, baie si bucătărie), edificat si inchis cu termopan balcon la parter, înlocuit 4 usi, înlocuit parchetul degradat cu parchet laminat, gresie si faianța in baie si bucătărie, zugrăvit întregul apartament.
Prin îmbunătățirile necesare si utile mai sus enunțate, valoarea de circulație a apartamentului este mult superioara valorii de achiziție. A subliniat că pretențiile reclamantei de a fi contribuit la investițiile necesare achiziționării apartamentului si sporirii valorii acestuia, cu oarecare sume, nedeterminate, de bani, sunt lipsite de realism. In timpul căsătoriei cu parata, a dobândit in regim de bun comun doar o . bunuri mobile, in valoare de aproximativ 8.000 lei, respectiv: canapea colț, canapea extensibilă, biblioteca compusa din 3 corpuri, frigider LG, mașina de spălat INDESIT, laptop, 2 televizoare din care unul cu plasma, mobila bucătărie, bunuri care fac parte din masa de partajat si pe care este de acord sa le partajeze, aflate în posesia reclamantei
În baza art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
La propunerea părților, instanța a încuviințat proba testimonială cu câte doi martori pentru fiecare parte, la solicitarea reclamantei-pârâte fiind audiate martorele R. E. și P. N., iar la propunerea pârâtului-reclamant, martorii C. S. și M. G., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La solicitarea reclamantei-pârâte instanța a administrat interogatoriul propus de aceasta pentru pârâtul-reclamant, răspunsurile fiind consemnate în condițiile art. 221 C.proc.civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin încheirea de admitere în principiu din data de 26.03.2013, instanța a constatat că aparatamentul situat în B., . A, .. B., cu tot cu îmbunătățiri, este bun propriu al pârâtului-reclamant M. D..
A constatat că masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, în cote egale, este compusă din: canapea colț, canapea extensibilă, bibliotecă din trei corpuri, frigider LG, mașină de spălat INDESIT, aragaz, laptop, un televizor, bunurile afându-se în posesia reclamantei-pârâte.
Pentru a pronunța acestă încheire de admitere în principiu instanța a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Părțile s-au căsătorit pe data de 08.10.1994, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, la data de 16.02.2011 prin sentința civilă nr.1317/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nepromovarea căilor de atac. La data desfacerea căsătoriei a încetat și regimul comunității de bunuri, motiv pentru care stbilirea masei bunurilor comune, a cotelor de contribuție și modalității de împărțire nu intră sub incidența Noului Cod civil, potrivit art. 6.
Astfel cum rezultă din contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1174/25.05.2010 de BNP M. T., în timpul căsătoriei, în perioada când reclamanta-pârâtă se afla în Italia, M. D. a achiziționat apartament nr.21, situat in B., str. ., .. B., pentru suma de 60.000 lei, achitată la momentul autentificării actului. Este drept că în cuprinsul actului, pârâtul-reclamant arată că este căsătorit cu M. C. C., notarul reținând că, fiind bun achizițonat în timpul căsătoriei, acesta, potrivit art. 30 alin.1 C.fam., în vigoare la acea dată, face parte din comunitatea de bunuri.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, în cursul anului 2006, de comun acord, cei doi soți au stabilit ca reclamanta-pârâtă să meargă în Italia pentru a munci. Martorele audiate la propunerea doamnei S. C. C. au fost mai mult decât evazive și nu au putut da relații concrete, certe cu privire la cuantumul venitului lunar încasat de aceasta în Italia și nici cu privire la destinația acestor bani. Aceastea au susținut că reclamanta a lucrat pentru o familie făcând menajul, pentru activități similare fiind retribuite cu 650-750 euro lunar, bani pe care nu îi depunea la bancă, ci îi ținea asupra sa, fiind o persoană foarte zgârcită și chibzuită. În fiecare vară, reclamanta venea în România, ocazie cu care aducea banii în țară. Din discuțiile purtate cu aceasta, martorele au înțeles că intenționa să își achiziționeze un apartament în țară.
Din actele depuse de către reclamanta-pârâtă reiese că aceasta, la nivelul anului 2007, lucra pentru o familie, unde și locuia efectiv, prestând diverse activități domestice, pentru care primea lunar aproximativ 650 Euro lunar.
Din depozițiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului-reclamant, rezultă că acesta nu dispunea de sume de bani în perioada în care soția se afla la muncă în Italia. Pentru a se putea descurca, obișnuia să doarmă în piața Crâng, într-un autoturism aparținând mamei, asigurând astfel, pe timp de noapte, paza tarabelor, primind câte 2-3 lei de la fiecare deținător de tarabă.
Din extrasul de cont de la CEC Bank depus de către reclamanta-pârâtă reiese că aceasta ar fi depus în august 2009 suma de 2000 de Euro, alte operațiuni nefiind derulate prin acest cont. Potrivit chiar susținerilor reclamantei, nu a avut alte conturi în țară.
Din extrasul de cont de la CEC Bank pe numele G. G., mama pârâtului-reclamant, rezultă că în perioada 2009-2010, aceasta a depus aproximativ în fiecare lună diverse sume de bani, pe data de 19.05.2010, cu 6 zile înainte de achiziționarea apartamentului de către fiul său, retrăgând suma de_ lei. Faptul că mama pârâtului-reclamant a scos din contul său o sumă mai mare, dar apropiată de valoarea de achiziție a apartamentului, cu doar 6 zile înainte de încheierea contractului în formă autentică, dată când s-a plătit și prețul integral, creează o prezumție că acești bani au fost dați fiului său să achiziționeze imobilul. Acest fapt este confirmat de martorul C. S. care a declarat că apartamentul a fost achiziționat de soț cu banii primiți de la mama sa, aceasta având bani la CEC rezultați dintr-o vânzare a unui apartament și din profitul obținut din activitățile derulate în piață. Din chiar susținerile relamantei, reiese că aceasta nu a cunoscut ce anume a cumpărat soțul său, nici în ce stare și nici dacă acesta a adus îmbunătățiri apartamentului și în ce au constat acestea, neintrând niciodată în apartamentul respectiv. Din declarația aceluiași martor reiese că pârâtul-reclamant a ridicat un balcon pe care l-a închis cu termopan, a montat gresie, faianță, parchet, a înlocuit tâmplăria interioară cu termopan, a zugrăvit și mobilat apartamentul, banii necesari provenind tot de la mama sa. La aproximativ trei săptămâni de la încheierea contractului, pe data de 15.07.2010, soția a intentat acțiune de divorț.
Referitor la bunurile mobile, în baza recunoașterii reclamantei-pârâte cu ocazia interogatoriului administrat potrivit art. 6733 C.proc.civ., instanța reține că cei doi soți au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale, următoarele bunuri mobile, aflate în posesia reclamantei-pârâte: canapea colț, canapea extensibilă, bibliotecă din trei corpuri, frigider LG, mașină de spălat INDESIT, aragaz, laptop, un televizor. Nu s-a făcut dovada că părțile au achizționat în timpul căsătoriei și o plasmă și mobilă de bucătărie.
La stabilirea existenței și calității bunurilor – bun comun sau bun propriu – solicitate de părți instanța va avea în vedere prevederile art. 29-36 C.fam., precum și art. 6731-67314 C.proc.civ.
Art. 30 alin.1 C.fam. instituie prezumția relativă de comunitate: „calitatea de bun comun nu trenuie să fie dovedită”. În temeiul acestei prezumții, orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art. 31 C.fam.
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin comune fără a deosebi, de regulă, între modurile de dobîndire, fără a distinge dacă în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul, ori dacă a fost achiziționat prin munca ambilor soți sau prin munca unuia dintre aceștia.
Faptul că o parte ar fi contribuit într-o proporție mai mare la dobândirea unui anumit bun, bunul fiind dobândit în timpul căsătoriei, sau într-o anumită perioadă ar fi avut în mod excepțional venituri mai mari, nu determină o cotă mai mică de contribuție din partea celuilalt soț la suportarea lor, deoarece cota de contribuție a soților se stabilește în raport de totalitatea bunurilor, și nu în raport de fiecare categorie de bunuri.
Pe de altă parte, potrivit art. 31 lit.b și f C.fam, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii, bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunâtorul a prevăzut că ele vor deveni comune, precum și valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Instanța reține că pârâtul-reclamant a primit de la mama sa, sub formă de dar manual, suma retrasă de aceasta de la CEC Bank pentru ca acesta să-și achiziționeze apartamentul. În lipsa unei dovezi clare, în sens contrar, intenția doamnei G. G. a fost aceea de a-și gratifica în acest mod doar fiul, suma respectivă de bani fiind bun propriu al acestuia. Cu această sumă de bani, M. D. a achiziționat un apartament și i-a adus îmbunătățiri, acesta subrogându-se sumei de bani și devenind astfel bun propriu al acestuia.
Normele procedurale aplicabile în cauză sunt cele conținute de art. 6736 raportat la art. 6735 C.pr.civ. Primul text amintit prevede că dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 6735 alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeași încheiere, instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Alineatul al doilea al aceluiași articol stabilește că raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajate în natură și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite.
Articolul 6735 alin. 1 C.pr.civ. are următorul enunț: dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Încuviințând, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., proba cu expertiza de specialitate, probă pe care o consideră legală, pertinentă și concludentă cauzei, în temeiul art. 6736 C.pr.civ., instanța a dispus efectuarea unei expertize merceologie bunuri mobile în vederea identificării, evaluării și lotizării bunurilor mobile anterior descrise.
S-a depus la dosar raportul de expertiză evaluări bunuri mobile nr. 1139/11.06.2013 întocmit de expert R. G.. În raportul de expertiză se menționează că bunurile mobile nu au putut fi identificate, însă din declarațiile pârâtului rezultă că acestea au fost depozitate la tatăl reclamantei, motiv pentru care expertul propune o variantă unică de lotizare în sensul ca toate bunurile mobile să fie atribuite pârâtei, urmând ca reclamantul să fie obligat la plata sultei.În aceste condiții, ținând seama că părțile nu au avut obiecțiuni la raportul de expertiză instanța va atribui reclamantei pârâte S. (M.) C. C., în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri mobile: canapea colț, în valoare de 360 lei, canapea extensibilă, în valoare de 150 lei, bibliotecă din trei corpuri, în valoare de 480 lei, combină frigorifică LG, în valoare de 220 lei, mașină de spălat INDESIT, în valoare de 210 lei, aragaz, în valoare de 110 lei, laptop, în valoare de 420 lei, un televizor Philips, în valoare de 120 lei, total valoare bunuri 2070 lei., urmând ca pentru egalizarea loturilor să oblige reclamanta pârâtă S. (M.) C. C. la plata către pârâtul reclamant M. D., a sumei de 1035 lei cu titlu de sultă.
Față de aceste considerente instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată, întrucât bunul imobil solicitat a fi partajat de către reclamantă, s-a constatat că este bun propriu al pârâtului, și să admită în parte cererea reconvențională, de vreme ce o parte din bunurile mobile indicate de către pârâtul reclamant în cererea reconvențională, au fost reținute la masa bunurilor comune.
În aceste condiții instanța apreciază că nu pot fi compensate cheltuielile de judecată, reclamanta fiind în culpă procesuală în ceea ce privește cererea de chemare în judecată, va suporta, potrivit art. 274 cod procedură civilă, cheltuielile efectuate de de pârât, constând în onorariu apărător 700 lei, 400 lei și taxa judiciară de timbru în cuantum de 1250 lei aferentă cererii reconvenționale. În ceea ce privește onorariu de expert în cuantum de 300 lei, având în vedere că efectuarea expertizei a profitat și pârâtului, instanța va obliga reclamanta doar la plata a ½ din cuantumul acestuia, respectiv 150 lei. Așadar cuantumul total al cheltuielilor se ridică la suma de 2500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta S. (M.) C. C. cu domiciliul ales la C..Av.M. D. cu sediul în B., .. 176, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. D., cu domiciliul în B., ., ., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant M. D. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă S. (M.) C. C..
Constată că aparatamentul situat în B., . A, .. B., cu tot cu îmbunătățiri, este bun propriu al pârâtului-reclamant M. D..
Dispune partajarea bunurilor comune, prin omologarea raportului de expertiză evaluări bunuri mobile întocmit de expert R. G., în variantă unică.
Atribuie reclamantei pârâte S. (M.) C. C., în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri mobile: canapea colț, în valoare de 360 lei, canapea extensibilă, în valoare de 150 lei, bibliotecă din trei corpuri, în valoare de 480 lei, combină frigorifică LG, în valoare de 220 lei, mașină de spălat INDESIT, în valoare de 210 lei, aragaz, în valoare de 110 lei, laptop, în valoare de 420 lei, un televizor Philips, în valoare de 120 lei, total valoare bunuri 2070 lei.
Pentru egalizarea loturilor obligă reclamanta pârâtă S. (M.) C. C. la plata către pârâtul reclamant M. D., a sumei de 1035 lei cu titlu de sultă.
Obligă reclamanta pârâtă S. (M.) C. C. la plata către pârâtul reclamant M. D. a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.09.2013.
Președinte, Grefier,
P. E. I. D. C.
Red. P.E./Tehnored. I.D.C./2ex/25.09.2013
| ← Curatelă. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BUZĂU | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 16/2013.... → |
|---|
