Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 25436/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. I.
GREFIER N. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect exercitarea autorității părintești - reîncredințare minor, formulată de reclamanta B. A., domiciliată în loc. Ogrăzile, ., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu domiciliul în loc. Gageni, ., AUTORITATEA TUTELARĂ – PRIMĂRIA C. M., cu sediul în . și AUTORITATEA TUTELARĂ – PRIMĂRIA C. SĂHĂTENI, cu sediul în .
Prezența și dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2013 și se află consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 16.12.2013, când a statuat următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată sub nr._ la data de 10.09.2012 reclamanta B. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună stabilirea locuinței minorei M. E. M., născută la data de 27.10.1997 la mama sa, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei și ca autoritatea părintească în privința fiicei părților să fie exercitată exclusiv de către mama. Au fost solicitate, prin acțiunea introductivă și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 3308/07.06.2007 a Judecătoriei B. a fost desfăcută căsătoria dintre părți, iar minora a fost încredințată spre creștere și educare tatălui pârât, mama fiind obligată la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea fiicei sale. Între timp acesta s-a recăsătorit, iar minora a fost lăsată la bunicii paterni, pârâtul întemeindu-și o altă familie din care fac parte și alți doi copii minori . A apreciat reclamanta că este în interesul minorei de a locui cu mama ei față de faptul că aceasta este foarte atașată, s-a preocupat în permanență de situația ei școlară, a suportat cheltuielile cu întreținerea în sumă de 70 lei lunar, pe când pârâtul a neglijat-o. A adăugat reclamanta că de șapte săptămâni minora locuiește cu ea.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: CI . nr._, certificatul de naștere nr. 2889, sentința civilă nr. 3308/07.06.2007 a Judecătoriei B., sentința civilă nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria B..
Pârâtul M. C. nu a formulat întâmpinare, însă, la singurul termen de judecată la care a fost prezent, 14.10.2013, a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei de exercitare a autorității părintești exclusive, ci aceasta să se exercite în comun. A fost de acord cu stabilirea domiciliului minorei la reclamantă și cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere, însă a invederat că din căsătoria actuală are doi copii minori în întreținere, aspect de care să se țină seama la stabilirea cuantumului pensiei.
În dovedirea celor arătate pârâtul a depus la dosar certificate de naștere pentru M. C. M. născută în 18.05.2010 și M. A. născut în 26.11.2011.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei și al pârâtului, martori, anchetă socială și ascultarea minorei. Referatele de anchetă socială au fost depuse cu adresa nr. 7457/20.05.2013 emisă de Primăria M. (fila 13) și cu adresa nr.3244/05.12.2013 emisă de Primăria Săhăteni. În cadrul probei testimoniale, la solicitarea reclamantei au fost audiați martorii .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține, în fapt și în drept, următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 30.03.1998, din căsătoria lor a rezultat nașterea minorei M. E. M. la data de 26.10.1997, iar în prezent părinții acesteia sunt divorțați, așa cum rezultă din sentinței civile nr. 3308/07.06.2007 a Judecătoriei B.. Prin această hotărâre s-a dispus ca minora rezultată din căsătoria părților să fie încredințată spre creștere și educare tatălui pârât, mama fiind obligată la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea fiicei sale.
În prezent situația minorei s-a modificat, în sensul că din luna iunie 2012 aceasta locuiește cu mama ei, iar pârâtul are o nouă familie, din care fac parte inclusiv încă doi copii minori. Actuala situație a minorei este confirmată și de constatările și concluziile referatelor psihosociale efectuate la domiciliul reclamantei și al pârâtului depuse cu adresa nr. 7457/20.05.2013 emisă de Primăria M. (fila 13) și cu adresa nr.3244/05.12.2013 emisă de Primăria Săhăteni. Prin cererea de față reclamanta a solicitat să se dispună, stabilirea locuinței minorei M. E. M. la aceasta, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei și ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mama.
Instanța reține că potrivit prevederilor Noului Codul civil autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situație de excepție și trebuie să fie temeinic motivată.
Potrivit art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Despărțirea părinților și stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie să afecteze exercițiul autorității părintești comune. Ambii părinți trebuie să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor și să ia impreună deciziile importante legate de creșterea și evoluția acestuia, spre exemplu cele referitoare la religia copilului, la asistența medicală, întreținere și educație.
Autoritatea părintească comună, în cazul părinților despărțiți reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor și de garantare atât a prezenței mamei cât și a tatălui în viața copilului, independent de faptul că aceștia nu mai conviețuiesc.
D. pe cale de excepție, în cazuri întemeiate, autoritatea părintească va fi acordată unui singur părinte. Art. 507 din noul cod civil prevede limitativ situațiile în care exercitarea autorității părintești se face de către un singur părinte, respectiv când unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești, sau dacă, din orice motiv se află în neputință de a-și exprima voința.
Potrivit dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești referitoare la copii. Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, sau altul să nu fie luat în seamă.
Dificultatea rezidă în aprecierea „motivelor întemeiate”, altele decât cele menționate la art. 507 din Codul civil. În practică, astfel de motive au fost considerate consumul de alcool, de droguri, violențele exercitate de către unul dintre părinți, aspecte dovedite prin certificate medico-legale, declarații de martori, chiar recunoașterea părintelui care a exercitat violențele etc.
Niciun argument de principiu nu poate înlătura exercitarea în comun a autorității părintești (de exemplu: sexul, vârsta copilului), împrejurările nerelevante nu constituie motive temeinice în acest sens (de exemplu, un părinte se face vinovat de violențe conjugale, prezintă un handicap fizic, se recăsătorește și are alți copii), pentru că este vorba doar de contribuția unui părinte la luarea unei decizii privitoare la copil. În stabilirea exercitării autorității părintești de către un singur părinte trebuie avute în vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada de către soțul solicitant a suferinței copilului care se află sub autoritatea ambilor părinți; stabilirea unei legături de cauzalitate între suferința copilului si exercitarea în comun a autorității părintești; demonstrarea faptului că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către părintele.
În speță, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unor motive întemeiate care să creeze convingerea că autoritatea părintească trebuie să fie acordată doar unuia dintre părinți, respectiv reclamantei. Din ansamblul probator administrat în cauză ancheta psihosocială întocmită de Autoritatea Tutelară a C. M. și a C. Săhăteni, audierea minorei în camera de consiliu, martori a rezultat că pârâtul este într-adevăr căsătorit cu o femeie care are din alte două relații trei copii, iar din căsătoria cu pârâtul, doi copii minori. Îndatoririle pârâtului față de noua familie sunt evidente, însă, nu justifică ca exercitarea autorității părintești să fie exercitate doar de reclamantă. Mai mult, soții locuiesc în același județ, pot comunica, chiar martora M. G. propusă de reclamantă a arătat că aceasta discută la telefon cu pârâtul despre situația minorei și acesta dorește binele fiicei lui, nu o șicanează pe reclamantă în hotărârile pe care le ia. Pârâtul este o persoană muncitoare, fără vicii, însă are probleme financiare. Celălalt martor a arătat că ar fi nociv ca pârâtul să intervină în viața minorei, însă nu a justificat aceasta decât prin faptul că minora are condiții de trai foarte bine la reclamantă, pe când pârâtul nu o poate ajuta pe minoră, financiar, fiind angrenat în noua familie, destul de numeroasă.
Exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea si educarea copiilor (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrașcolare, a excursiilor în care se va deplasa etc)., iar, în speță, nu s-au identificat în comportamentul pârâtului aspecte care ar împieta asupra interesului superior al minorei.
În consecință, urmează ca instanța să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei M. E. M., născută la data de 27.10.1997, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Potrivit art. 400 din codul civil, in lipsa înțelegerii parților sau daca intelegerea partilor este contrara interesului superior al copilului, instanța stabilește locuința copilului minor la părintele cu care locuiește in mod statornic sau daca pana la divort copilul a locuit cu ambii părinți, instanta ii stabilește locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
În cauza, instanta va retine vointa părților și, în consecință, va stabili locuința minorei la reclamantă în ., județul B..
În temeiul art. 402 pct.1 si 2 din codul civil, fiecare părinte trebuie sa contribuie la cheltuielile de creștere, educare, invatatura si pregătire profesionala a copilului lor. Reclamanta contribuie lunar cu bani si alimente la întreținerea minorei cu care locuiește, astfel că se va stabili în sarcina pârâtului contribuția acestuia la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei prin plata unei pensii de întreținere în procent de 16 % din veniturile net pe economia națională, în cuantum fix de 120 lei, începând cu data introducerii cererii, 10.09.2012 și până la împlinirea vârstei majoratului de către beneficiara obligației de întreținere. La stabilirea cuantumului pensiei s-a avut în vedere aspectul că pârâtul nu realizează venituri în muncă și aspectul ca mai are alți doi copii minori în vârstă de 3 și 2 ani în întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect exercitarea autorității părintești - reîncredințare minor, formulată de reclamanta B. A., domiciliată în loc. Ogrăzile, ., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu domiciliul în loc. Gageni, ., AUTORITATEA TUTELARĂ – PRIMĂRIA C. M., cu sediul în . și AUTORITATEA TUTELARĂ – PRIMĂRIA C. SĂHĂTENI, cu sediul în ., astfel cum a fost precizată.
Stabilește ca autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți referitor la minora M. E. M., născută la data de 27.10.1997.
Stabilește locuința minorei la reclamanta în județul în ., județul B..
Stabilește în sarcina pârâtului contribuția acestuia la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei prin plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 120 lei, începând cu data introducerii cererii 10.09.2012 și până la împlinirea vârstei majoratului de către beneficiarul obligației de întreținere.
Executorie de drept în privința obligației de întreținere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.12.2013.
Președinte, I. C. | ||
Grefier, A. N. |
Red. C.I/Tehnored. C.I/A.N./6 Ex./07.01.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5815/2013.... → |
|---|
