Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 20925/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.10.2013
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: G. A. – L.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., cu sediul în București, sector 1, .. 20, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în Bucuresti, .. 401a, sector 6.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2013, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 02.10.2013
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.06.2012 petenta . a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.01.2012, solicitând anularea procesului verbal contestat.
În fapt, petenta a arătat că vehiculul pentru care a fost emis procesul verbal nu mai era în proprietate firmei la data emiterii acestuia și nici nu mai era condus de către o persoană angajată a firmei.
A precizat că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost vândut în data de 16.03.2011 numitului D. G..
Petenta nu a indicat temeiul juridic al acțiunii.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Fiind legal citata, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN nu s-a prezentat in instanta si nu a solicitat administrarea de probe. La solicitarea instantei, a inaintat la dosar adresa nr._/20.08.2013 prin care a invocat excepția tardivității plângerii, planșa fotografică a abaterii, certificat calificat pentru semnătura electronică, dovada comunicării procesului verbal și autorizație de control ale agentului constatator.
În drept au fost invocate disp. art. 242 pct.2 C.proc.civ.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar de către petentă: procesul verbal de contravenție contestat și dovada comunicării acestuia prin afișare (f.5-6), factură . nr._(f.7), certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice (f. 8), și de către intimată planșa foto (f.22).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 11.01.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 14.07.2011, ora 12:18, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DN 2 - km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatoarei, sancțiunea amenzii în cuantum de 750 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 96 euro, adică 412,61 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie, instanta constata ca acesta cuprinde mentiunile prevazute de art. l6 – l7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care in lipsa ar putea atrage nulitatea absoluta.
Conform Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din 23.07.2013, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, tocmai pentru a i se da posibilitatea contravenientului să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea procesului verbal în modalitatea aleasă de către intimată în cauza de față, și implicit faptul că plângerea contravențională se impune a fi socotită ca fiind introdusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge excepția tardivității plângerii, invocată de intimată.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul autovehiculului.
În speță, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că petenta a circulat, într-adevăr, la data de 14.07.2011, ora 12:18, cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă, aspect recunoscut și de aceasta și probat prin planșa foto atașată la fila 22 din dosar.
Instanța nu poate lua în considerare afirmațiile petentei, în sensul întrăinării și radierii de la DITL vehiculului, anterior emiterii procesului verbal, din moment ce în Certificatul de Atestare Fiscală Pentru Persoane Juridice Privind Impozitele și Taxele Locale, depus de petentă la fila 8 din dosar, se menționează expres că acesta s-a eliberat doar pentru a servi la radierea vehiculului, precum și faptul că nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate. Astfel, instanța reține că petenta nu a îndeplinit formalitățile legale pentru a putea opera efectiv transferul calității de utilizator al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, în accepțiunea legii aplicabile, de la acesta către numitul D. G..
Așadar, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art.38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere împrejurările săvârșirii contravenției.
Astfel, instanța constată ca fiind adevărat faptul că petenta nu deținea rovinietă pentru autoturismul său la data săvârșirii contravenției, însă fapta sa are un grad de pericol social redus, în condițiile în care acesta a recunoscut fapta și a înțeles care sunt consecințele săvârșirii acesteia.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Referitor la tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează
Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte plângerea, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și să exonereze petentei de obligația achitării tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca pe viitor să respecte legislația în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în București, sector 1, .. 20, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în Bucuresti, .. 401a, sector 6.
Respinge excepția de tardivitate, invocată de intimată.
Dispune transformarea amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul verbal . nr._/11.01.2012 întocmit de intimată, în sancțiunea „avertisment”.
Înlătură obligarea petentei de a achita tariful de despăgubire în sumă de 96 euro, adică 412,61 lei.
Atrage atenția petentei asupra gravității faptei săvârșite și îi pune în vedere ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte de natură contravențională.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2013.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. B. C. | G. A.-L. |
Red. A.B.C./Tehn. G.A.L./4 ex./04.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6873/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 469/2013.... → |
|---|
