Plângere contravenţională. Sentința nr. 8872/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8872/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 29777/200/2011
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8872
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE P. E.
GREFIER I. D. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul L. G., cu domiciliul in Mărăcineni ., jud. B. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –C., cu sediul in municipiul București, sector 6, ..401 A.
La apelul nominal făcut in ședința publică nu a răspuns nicio parte.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că acțiunea este la primul termen de judecată, este scutită de taxa de timbru conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997 actualizate, cu norme de aplicare, procedura este legal îndeplinită, iar intimata prin serviciul registratură a depus la dosar proba foto obținută în sistemul SIEGMCR, certificatul calificat privind semnătura electronică al agentului constatator și autorizația de control aparținând agentului constatator și întâmpinare.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 1591 Cod procedură civilă, constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 1 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ. și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale, după care:
Instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 167 alin.1 Cod proc.civ.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conf. art. 242 cod proc. civ, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.12.2011 sub nr._, petentul L. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –C. instanței, în principal să se admită plângerea, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție R 11 nr._/05.12.2011 și în consecință, să fie înlăturată pedeapsa aplicată si sa se dispună exonerarea de la plata amenzii stabilite în sarcina sa, precum și înlăturarea tuturor celorlalte măsuri complementare, respectiv înlăturarea obligației de plată a contravalorii tarifului de despăgubire.
În subsidiar, în situația în care, după ce se va aprecia asupra tuturor circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta, ți se va considera că se poate reține în sarcina sa vreo culpă în săvârșirea contravenției, solicită să se dispună înlocuirea tuturor sancțiunilor și măsurilor complementare aplicate cu avertisment, în baza art. 7, al. 3, raportat la prevederile art. al. 5, din O.G nr. 2/2001.
Consideră măsura dispusă ca fiind nelegală și netemeinică, înțelegând să invoce atât motive de nelegalitate, în ceea ce privește modul în care a fost încheiat procesul - verbal, cât și motive de netemeinicie, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
A arătat că pentru autoturismul cu nr._ a deținut rovinietă valabilă cu excepția unei perioade scurte de timp.
A precizat că este persoană cu handicap și este scutit de plata rovinietei, invocând dispozițiile art. 24-28 din Legea 448/2006.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, înțelege să invoce nulitățile rezultate din nerespectarea prevederilor art. al. 1,6 si 7, art. 19 si art. 28 din O.G. nr. 2/2001, după cum va arăta în continuare.
Sub un prim aspect, consideră că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16, al. 1 din O. G. nr. 2/2001, referitoare la prezentarea împrejurărilor reale ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Urmează să se observe faptul ca mențiunile incomplete arătate in procesul verbal contestat, in ceea ce privește lipsa mențiunilor absolut obligatorii, nu poate justifica încălcarea prevederilor imperative ale art.6 din O.G. 2/2001.
În același sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. 5 litera a din Ordinul nr.69/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
De asemenea, înțelege să invoce nulitatea rezultată din nerespectarea prevederilor art. 16, alin. 7, din O.G. 2/2001, respectiv acordarea posibilității de a menționa eventualele obiecțiuni.
. Consideră că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 19, din O.G nr. 2/2001, referitoare la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor, a situației reținute în cuprinsul procesului - verbal.
De asemenea procesul verbal a fost încălcat cu nerespectarea dispozițiilor art.
Mai mult decât atât, fiind vorba despre o contravenție prin aplicarea tarifului de utilizare și de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, agentul constatator, a încălcat dispozițiile imperative ale alin. 6 din O.G. 15/2002 modif. și actualizată și prevederile art.12 din Ordinul 769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România care sunt imperative când se referă la obligațiile organului constatator, în sensul că, „odată cu aplicarea amenzii contravenționale utilizatorilor care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinieta valabila li se retine certificatul de înmatriculare a vehiculului pana la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire, agentul constatator făcând mențiune despre acest lucru în procesul-verbal de constatare a contravenției".
Aceste motive de nelegalitate, invocate, referitoare la modul în care a fost încheiat procesul - verbal, consideră că sunt suficiente, pentru a dispune anularea procesului - verbal de contravenție. Arată, de asemenea, că, în dreptul românesc, deși contravențiile nu fac parte din sfera penală, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. (cauzele Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei și Kaubec contra Slovaciei), acestea intră în sfera acuzațiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 C.E.D.O..
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice materiei penală, din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-ți dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agenților constatatori, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
A mai invocat și dispozițiile art. 7 alin. 1 ale Ordinului 769/2010, referitoare la posibilitatea de a solicita C. contravaloarea tarifului dacă l-a achita pentru perioade care se suprapun.
. Potrivit art. 21 alin 3 din OG 2/ 2001, „ sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Mai mult decât atât, solicită, potrivit dispozițiilor art. 5 din O.G. 2/2001, avertismentul reprezintă una din sancțiunile contravenționale principale, iar aplicarea unei astfel de sancțiuni în cazul de față ar respecta întru-totul cerințele impuse prin alin. 5 din același act normativ, această sancțiune fiind proporțională cu gradul de pericol social al pretinsei faptei săvârșite.
Astfel, dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care constituie dreptul Comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile art. 38 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care i impune a fi aplicată contravenientului, scopul legii fiind atins, prin îndeplinirea obligațiilor care revin în materia circulației pe drumurile publice, sancțiunea avertismentului fiind totuși suficientă.
În drept, invocă art. 31 din OG 2/2001, O.G. 15/2002, Ordinul 769/2010.
Intimata prin a arătat că potrivit art. 12 din OG 15/2002, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. și vor fi utilizate în exclusivitate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, iar petenta prin neachitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, a lipsit intimata de sumele cuvenite ca urmare a aplicării acestuia, producând un prejudiciu însemnat intimatei prin diminuarea activului patrimonial.
A mai precizat că petenta nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Pe de altă parte dovada săvârșirii faptei constă în planșa foto anexată la dosar,, care atestă prezența autovehiculului, în data, ora și locul stipulat în procesul verbal.
Procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborate cu OG 2/2001.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, contravenția a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice SIEGMCR, iar contravenientul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C. SA.
Solicită respingerea plângerii.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: procesul verbal . 11 nr._/05.12.2011– f. 7, certificat de încadrare în grad de handicap, f 8, certificat de înmatriculare auto, f 9, bon nefiscal, f 10, carte de identitate petent, adeverință medicală, f 11, certificat calificat, planșă foto.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 05.12.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – C., procesul verbal de contravenție . 11 nr._/05.12.2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 20.06.2011, ora 09,33 a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115 + 80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând petentului L. G., fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, adică 121,79 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din cuprinsul procesului verbal rezultă suficiente împrejurări de fapt pentru a se putea aprecia asupra gravității faptei astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
De vreme ce procesul verbal de contravenție s-a încheiat în lipsa contravenientului, este logic că acesta nu putea formula obiecțiuni la data întocmirii procesului verbal, oricum prin plângerea adresată instanței petentul a formulat toate obiecțiunile la procesul verbal, așa încât nu a suferit nicio vătămare prin încheierea procesului verbal în acest mod.
În ceea ce privește lipsa martorului din procesul verbal, instanța constată că s-a menționat în cuprinsul acestuia motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat de martor, respectiv faptul că stabilirea contravenției s-a efectuat cu ajutorul mijloacelor tehnice, fiind astfel respectate dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001.
În ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”. În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autovehiculului (înscris în certificatul de înmatriculare), iar în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
Prin urmare contestatorul era obligat să dețină rovinieta valabilă la momentul controlului, respectiv la data de 20.06.2011, ora 09,33. Faptul că nu avea rovinietă, rezultă din împrejurarea că petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei, precum și din planșa foto anexată la dosar, prin care se face dovada că autoturismul petentului a circulat la data, ora și locul menționate în procesul verbal. Prin urmare intimata a făcut dovada temeiniciei faptei reținute în sarcina petentului prin procesul verbal atacat, și a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, prevăzută de art. 6 din CEDO.
Instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere că petentul ulterior săvârșirii faptei a achitat rovinieta valabilă pentru perioada: 01.07._12. De asemenea instanța are în vedere și dispozițiile art. 28 din Legea 448/2006 potrivit cărora persoanele cu handicap, deținătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum și persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumuri naționale, prevăzut în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobată prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientului, instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentului, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să o admită numai în parte și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus arătat, cu avertisment și se va anula tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul L. G., cu domiciliul in Mărăcineni ., jud. B. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –C., cu sediul in municipiul București, sector 6, ..401 A.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . 11 nr._/05.12.2011, în sensul că înlocuiește amenda de 250 lei, cu avertisment.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro adică 121,79 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2013
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored. I.DC../4 ex/20.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8968/2013.... → |
|---|
