Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 20162/200/2012
Dosar nr._ /200/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 06.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul A. L., cu domiciliul în Suceava, ., ., . și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- cu sediul în B., .-10, jud.B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, fișa cazier contravențional și înregistrarea video, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2012, sub nr._, petentul A. L. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 05.06.2012.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 05.06.2012 în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr de înmatriculare_, pe DN2E85 în localitatea Mărăcineni, jud B. a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 85 km/h.
A apreciat petentul că în timp ce conducea autoturismul cu nr de înmatriculare_ în localitatea Mãrãcineni, jud Buzãu, a fost înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 85 km/h.
A arătat petentul că nu se face vinovat vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
A invocat jurisprudența CEDO printre care și prezumția de nevinovăție.
Cererea nu a fost motivatã în drept.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, în fotocopie: procesul-verbal . nr._ din data de 01.05.2012 și cartea de identitate a petentei.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procesul verbal este legal și temeinic, viteza cu care a circulat petentul, respectiv 85 km/h, fiind înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic, agentul de poliție are calitate de politist rutier si detine atestat operator radar.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat, carte de identitate, cazier auto, raport agent, precum și proba cu înregistrări video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 05.06.2012, petentul A. L. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei, contravaloarea a 6 puncte amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp.art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de disp. art. 108 alin. 1 lit.c) pct.3 și art.101 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
S-a reținut în fapt că petentul a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_ în localitatea Mãrãcineni, jud Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 85 km/h.
Instanța constată că plângerea a fost formulată de către petent la data de 15.06.2012, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției, 05.06.2012.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul- verbal conține mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului-verbal invocate de petent, instanța reține cã, nerespectarea disp.art.16 alin.(1) din OG 2/2001 poate atrage nulitatea relativã a procesului-verbal, și nu nulitatea absolutã, așa cum susține petentul, anularea actului intervenind în condițiile art.105 C.proc.civ., doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea actului.
De asemenea, instanța apreciazã cã petentului nu i s-a încãlcat dreptul la apãrare, în condițiile în care a avut posibilitatea sã formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului, sã-și formuleze apãrãrile pe care le considera necesare.
Prin urmare, cu privire la criticile aduse procesului-verbal atacat, instanța reține cã acestea sunt neîntemeiate, pentru urmãtoarele motive:
-nu era necesar ca pentru aprecierea gravității contravenției agentul constatator să menționeze alte împrejurări în descrierea faptei în afară de cele înscrise în procesul verbal, urmare socialmente periculoasă a faptei deducându-se din materialitatea faptei;
-lipsa mențiunilor referitoare la mijloacele tehnice de constatare a contravenției- deșipotrivit disp. art 109 alin.2 din OUG 195/2002 Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenție, petentul nu poate justifica o vãtãmare a intereselor sale, din moment ce a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție; în cazul de fațã, înregistrarea abaterii s-a fãcut cu aparatul radar . 380, instalat pe auto_, folosit în regim staționar;
-existența omologãrilor și a verificãrilor metrologice a mijloacelor tehnice de înregistrare a vitezei – aparatul radar menționat mai sus este verificat metrologic și declarat corespunzãtor, conform buletinului de verificare metrologicã nr._ din 30.03.2012, cu valabilitate pânã la 30.03.2013.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Instanța reține cã petentul a condus autoturismul în localitatea Mãrãcineni, unde viteza maximã admisã este de 50 km/h, conform disp.art. 49 din OUG 195/2002, iar „depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, constituie contravenție, conform disp. art. 101 alin. (1) și (2), cu trimitere la art. 108 alin. (1) lit. c) pct.3 și se sancționeazã cu amenda prevãzutã de clasa a III-a de sancțiuni, care, potrivit art. 98 alin. 4 lit b din OUG 195/2002, este reprezentată de posibilitatea aplicării de la 6 la 8 puncte-amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia națională.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul verbal fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei,
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumtie relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentului reprezintã o „acuzație în materie penalã”, având în vedere cã norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanților la trafic, natura faptei, sancțiunea aplicatã, natura și gradul de severitate al acesteia. Pe de altã parte, rațiunea urmãritã de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintã protejarea siguranței pe drumurile publice.
În această situație, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat.
Procedând la vizionarea înregistrării de pe suportul CD depus la dosarul cauzei de cãtre intimatã, instanța constată că, în data de 05.06.2012, orele 14.39, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 85 Km/h pe raza localitatii Mãrãcineni.
Așadar, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, nerespectând viteza maximã admisã în localitate, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă. Cu privire la împrejurãrile în care a fost comisã fapta, instanța reține cã petentul nu a respectat reglementările privitoare la regimul vitezei pe fondul preocupãrii de a ajunge la timp pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu în localitatea București, având în vedere și distanța mare pe care trebuia sã o parcurgã din locul de plecare, Suceava. De asemenea, pericolul social minim rezultã și din circumstanțele personale ale petentului, care, deși este șofer de peste 20 de ani, nu a mai fost sancționat contravențional pentru abateri referitoare la circulația pe drumurile publice, ceea ce denotã faptul cã abaterea sãvârșitã reprezintã o situație excepționalã.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceastã sancțiune rãspunzând cerințelor de proporționalitate prevâzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în trafic, iar scopul urmãrit, protejarea siguranței pe drumurile publice, poate fi atins și prin aceastã sancțiune.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 420 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea formulată de petentul A. L., cu domiciliul în Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B..
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, aplicate prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 05.06.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 06.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red.: E.I.
Tehnored.: C.Z.
3 ex./12 septembrie 2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6867/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013.... → |
|---|
