Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 19476/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.09.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A. D.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns petenta, prin consilier juridic Z. E. D., avand la dosar delegatie (fila 25), lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de 30.08.2013, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, ., după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 159 indice 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 1 pct.2 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Nemaifiind excepții de invocat si cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Petenta, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar este pertinentă, concludentă și utilă, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ, instanța o încuviințează pentru ambele părți.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Petenta, prin consilier juridic, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat iar, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire, la plata cărora a fost obligat prin procesul-verbal menționat. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment. F. cheltuieli de judecata.
Instanța, considerându-se lămurită, în temeiul art.150 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 08.06.2012, sub nr._, petenta . a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul CESTRIN și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 250 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, la plata cărora a fost obligat prin procesul-verbal menționat. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu „avertisment”.
În motivarea plângerii, petenta a aratat ca la data de 22.04.2012, orele 12.26, pe DN2 km 115+80m, localitatea Maracineni, jud. Buzau, a fost sanctionata intrucat vehiculul cu nr. de inmatriculare BZ—NKX apartinand societatii a circulat fara a detine rovinieta valabila.
Petenta a invocat exceptia nulitatii procesului-verbal contestat, intrucat acesta nu a fost semnat de agentul constatator care l-a întocmit (raportat la dispozițiile Legii nr.455/2001), or lipsa semnăturii acestuia atrage nulitatea lui în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr. 2/2001.
A invocat totodată dispozițiile art.16 alin.7 din OG nr. 2/2001, invederând că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal, fiindu-i incalcat astfel dreptul fundamental la aparare.
Petenta a sustinut ca pentru autovehiculul mentionat a existat rovinieta in luna aprilie, dar si ulterior, pana la data de 30.05.2013, dar multe dintre dovezile achitarii taxelor de drum au fost aruncate de catre soferii societatii, in acest moment fiind imposibil de recuperat.
A mai invederat ca autovehiculul surprins fara a detine rovinieta valabila face obiectul unui contract de locatiune, incheiat cu Aaylex Prod SRL, iar aceasta societate a procedat la achitarea rovinietei in baza facturilor nr._/11.04.2012 si nr._/31.05.2012.
Petenta a apreciat ca fapta savarsita prezinta un grad de pericol social redus, fiind savarsita fara vinovatie, astfel ca scopul urmarit de legiuitor prin dispozitiile legale care reglementeaza obligativitatea achitarii taxei de drum ar fi atins si prin inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In ceea ce priveste despagubirea la care a fost obligata, petenta a considerat ca aceasta este nelegala, intrucat societatea nu a avut niciun moment intentia de a frauda legea si, mai mult, prin achitarea tarifului de utilizare a drumurilor nationale este exclusa producerea unui prejudiciu in patrimoniul intimatei.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de acte, reprezentând: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 întocmit de către instituția intimată (fila 8), contract de locatiune nr.465/01.05.2011 si anexa la contract (filele 9-12), cartea de identitate a vehiculului (filele 13-14), facturile fiscale nr._/11.04.2012 si nr._/31.05.2012 (fila 8), dovezi roviniete emise (filele 16 si 18) si dovada practica judiciara relevanta in materia supusa discutiei (filele 19-24).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plângerii), plângerea contravențională formulată de petent este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus în probațiune documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: planșa foto (fila 35), autorizația de control si certificatul calificat al agentului constatator (fila 33) și dovada comunicării către petent a procesului-verbal contestat, prin scrisoare recomandata cu aviz de primire (fila 34).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 (fila 8) încheiat de agentul constatator C. G. Sepanschi din cadrul instituției intimate C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, petenta . a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 și sancționate de art. 8 alin.2 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 22.04.2012, orele 12.26, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei, a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
Totodată, în temeiul art. 8 alin.3 din OG. nr. 15/2002, petenta a fost obligat si la plata echivalentului în lei al sumei de 28 euro (122,49 lei), reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001 și având în vedere Decizia X/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs in interesul legii, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, prin scrisoare recomandata, cu aviz de primire.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepții procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța nu poate primi critica petentei privind lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal contestat, reținând că procesul-verbal a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001, de agentul constatator C. G. Sepanschi, angajat al CNADNR SA – CESTRIN, posesor al certificatului depus la fila 33 din dosarul cauzei, emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, precum și ștampilat.
Dispozitiile art.9 alin.2 din Legea nr.455/2001, prevăd că semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4, respectiv: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă, iar sarcina probei contrare revine celui care contestă îndeplinirea condițiilor cerute pentru valabilitatea semnăturii electronice extinse, or în speță,petenta nu a făcut nicio dovadă pentru a răsturna prezumția de valabilitate a semnăturii electronice.
Instanța nu poate primi nici cea de-a doua critica a petentei conform căreia nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal (art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001), constatând ca procesul-verbal a fost incheiat la sediul intimatei, în Bucuresti, ..401A, sector 6, iar nu la locul și în momentul săvârșirii contravenției. Prin urmare, nici nu exista posibilitatea fizică pentru petenta-contravenienta să își expună eventualele obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal. Instanța consideră însă că acest fapt nu afectează exercitarea dreptului la apărare al petentei, care este asigurat prin posibilitatea de a invoca motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni și de a-și prezenta argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului-verbal în instanță, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, pe calea unei plângeri contravenționale.
Oricum, și în acest caz, instanța apreciază că petenta ar fi trebuit să dovedească că această omisiune a agentului constatator i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, probă pe care nu a făcut-o.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Examinand materialul probator aflat la dosarul cauzei si coroborand procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 întocmit de către instituția intimată (fila 8), cu planșa foto (fila 35), instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ apartinand petentei a circulat, într-adevăr, la data de 22.04.2012, orele 12.26, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă, aspect recunoscut și de acesta.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2, care prevede o amendă de la 250 la 500 lei, pentru autoturisme. Potrivit art. 8 alin.3, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculul din cauză, de tip A, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit.e, acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit.j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”. Potrivit art. 7, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile … revine în exclusivitate utilizatorilor români”. Art. 1 lit. b) definește utilizatorii români ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului sau utilizatorului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul autovehiculului la momentul constatarii contraventiei.
Instanta nu poate primi apararea petentei potrivit careia autovehiculul surprins in trafic pe DN2, fara a detine rovinieta valabila face obiectul unui contract de locatiune, incheiat cu Aaylex Prod SRL, astfel incat obligatia de achitare a taxei de utilizare a drumurilor nationale revine locatarului.
Din contractul de locatiune nr.465/01.05.2011 coroborat cu anexa la acest contract (filele 9-12) rezulta . a dat in locatiune autoturismul cu nr. de inmatriculare_ firmei Aaylex Prod SRL, incepand cu data de 01.05.2011 si pana la data de 30.04.2011, fapta constatata si sanctionata prin procesul-verbal contestat fiind savarsita la data de 22.04.2012, data la care autovehicului era folosit de locatar.
Examinand continutul cartii de identitate a autovehicului, instanta observa ca petenta este proprietara autoturismului cu nr. de inmatriculare_ din data de 04.05.2010 si de atunci nu a mai fost operata vreo modificare in ceea ce priveste proprietarul sau utilizatorul masinii, societatea locatara Aaylex Prod SRL nefiind inscrisa in actele autoturismului.
Prin urmare, instanta retine ca, desi Aaylex Prod SRL poate folosi vehicului apartinand petentei in baza unui drept legal izvorat din contractul de locatiune nr.465/01.05.2011, nu sunt indeplinite conditiile cerute de art. 1 alin.1 lit. b din OG nr.15/2002 pentru ca aceasta societate sa fie considerata „utilizator” in sensul textului de lege mentionat si care ar muta in sarcina acesteia obligatia de achitare a taxelor de drum.
Oricum, instanta constata ca cele doua roviniete achitate de societatea locatara Aaylex Prod SRL prin facturile fiscale nr._/11.04.2012 si nr._/31.05.2012 (fila 8) si invocate de petenta in aparare, sunt valabile pentru perioada 11.04._12, respectiv 31.05._13, neacoperind asadar data de 22.04.2012 – data la care a fost constatata contraventia.
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator, sanctiunea avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului urmarit de legiuitor.
Instanta apreciaza ca aplicarea unui avertisment este proportionala cu gravitatea faptei savarsite de petenta si cu circumstantele reale ale savarsirii acesteia, petenta fiind astfel suficient atentionata asupra consecintelor negative ale incalcarii normelor legale privind obligativitatea achitarii taxelor de drum, fara a mai fi necesara aplicarea unei amenzi in sarcina acesteia.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și dispozitiile art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită plângerea și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 250 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012, cu avertisment.
Față de dispozițiile art. 38 alin. 3 rap. la art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda să respecte pe viitor prevederile legale.
În ceea ce privește tariful de despăgubire la plata căruia a fost obligată petenta, la care se face referire în procesul-verbal și al cărui cuantum a fost stabilit prin înștiințarea de plată, conform art. 8 alin.3 rap. la Anexa nr. 4 din OG nr. 15/2002, instanța reține că, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
F. de aceste considerente, instanța va anula tariful de despăgubire în valoare de 28 euro, stabilit prin procesulul-verbal contestat.
În temeiul art. 129 alin. 6 C.proc.civ, care statuează principiul disponibilității în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plangerea contraventionala formulată de petenta ., cu sediul în B., DN 2B km 9+270 – km 9+527 (partea stanga), jud. B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicate petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro stabilit prin procesul-verbal contestat.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /10.10.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2736/2013.... → |
|---|
