Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 29145/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. C. R.
GREFIER: R. N.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul I. M. C., B., Calea Călărașilor, nr. 60, ., ., în contradictoriu cu intimata I.P.J. B.-SERVICIUL RUTIER împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.11.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul I. M. C. asistat de avocat Ș. A. E., lipsă fiind intimata IPJ B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că acțiunea este la primul termen de judecată, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă, raportat la art. 32 alin.1 din O.G. nr.2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța procedează la verificarea identității petentului I. M. C., conform CI . nr._, CNP -_
Apărătorul petentului – avocat Ș. A. E., depune la dosar, delegație de reprezentare.
Având în vedere că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Apărătorul petentului – avocat Ș. A. E., având cuvântul în probațiune solicită admiterea probelor cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., încuviințează pentru petent și pentru intimată proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu planșa foto, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și ia act că petentul nu solicită proba cu martori.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului – avocat Ș. A. E., având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată. Arată că, în procesul verbal nu s-a indicat la ce Km s-ar fii săvârșit contravenția, nu reiese că la acel Km, limita de viteză era 79 de Km/h, astfel că, reținerea permisului este nejustificată. Mai mult, petentul a achitat amenda aplicată prin procesul verbal, depunând în acest sens dovada achitării acesteia. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment și, nu solicită restituirea amenzii achitate.
Instanta, considerându-se lămurită, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 12.11.2012, sub nr._, petentul I. M. C. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.11.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 04.11.2012, in timp ce circula pe soseaua de centură a Municipiului B. a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a fost depistat de aparatul radar cu o viteză de 135 km/h într-o zonă unde viteza permisă era de 70 km/h.
Petentul a aratat ca, în procesul verbal nu s-a indicat kilometrul unde a fost depistat cu viteza peste limita legală și aparatul radar cu care s-a efectuat măsurătoarea. A mai arătat că a contestat viteza menționată în procesul verbal.
Plângerea nu este întemeiată în drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.11.2012 întocmit de către instituția intimată (fila 6).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plangerii), plângerea contravențională formulată de petenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 17.12.2012, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii.
In motivare, intimatul a aratat ca la data de 04.11.2011, petentul a fost inregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala_, ruland cu o viteza de 135 km/h, pe un sector de drum unde viteza maxima admisa era de 70 km/h.
Agentul de poliție a oprit regulamentar autoturismul condus de petent căruia i-a adus la cunoștință abaterea săvârșită după care a procedat la întocmirea procesului verbal.
Intimatul a invederat ca aparatul radar utilizat pentru constatarea contraventiei in prezenta cauza este verificat metrologic, conform buletinului nr._/07.09.2012.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-118 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: buletin de verificare metrologica nr._/07.09.2012 (fila 18), atestat operator ”Speedophot” (fila 17), istoric abateri contraventionale (fila 19), planșă foto (fila 16).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu planșa foto, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.11.2012(fila 6) încheiat de agentul constatator C. M. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul I. M. C. a fost sancționat cu 9 puncte amenda în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 04.11.2012, orele 15.42, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare_ pesos.Nordului, din direcția Focșani către București, fiind depistat, înregistrat și fotografiat de aparatul radar seria_ montat pe auto_ cu viteza de 135km/h în zona de restrictie 70 Km/h depășind astfel cu 50km/h viteza legală.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de către acesta cu urmatoarele mențiuni: „refuză consemnarea obiecțiunilor”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, din analiza planșei foto depuse la dosar de intimat (fila 16), reiese cu claritate că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de petent a fost depistat cu aparatul radar circulând cu viteza de 135 km/h pe un drum public, la data și ora indicate în procesul verbal de contravenție.
Planșa foto îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul lei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Conform procesului-verbal . nr._/04.11.2012(fila 6), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/07.09.2012 (fila 18), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Petentul a invocat că agentul constatator nu a menționat în procesul verbal . numărul aparatului radar folosit, însă instanța observă că în procesul verbal s-a menționat că aparatul radar era montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ și coroborând procesul verbal cu buletinul de verificare metrologică nr._/07.09.2012, aflat la fila 18, se observă că apartul radar seria_/94 funcționează montat pe Dacia L. nr._ . Astfel, instanța constată că prin procesul verbal s-a individualizat aparatul radar folosit la înregistrarea faptei săvârșite de către petent.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acest act are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu peste 50 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe sectorul de drum în care a fost înregistrat.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 49 alin.1 și 2 din OUG. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoria A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, iar potrivit art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit art. 102 alin.3 lit.e) din OUG 195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă) depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu peste 50 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru depasirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata cu mijloace tehnice verificate si omologate.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 4 ori pentru acelasi gen de fapte, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 19 din dosarul cauzei.
Întrucât sancțiunea complementară a aplicarii punctelor de penalizare intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._ din data de 04.11.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul I. M. C., cu domiciliul in B., Calea Călărașilor, nr. 60, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 04.11.2012 ca legal și temeinic.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. R. N.
Red. L.C.R.
4 ex. /13.11.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8605/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
