Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 20708/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 15.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul A. A. G., cu domiciliul în B., cartier Broșteni, ., jud B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, raport agent constatator și cazierul auto, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Se identifică petentul cu CI . nr_.
La solicitarea instanței, petentul arată că nu a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la momentul când i s-au solicitat actele de cãtre agentul constatator, aflându-se lângã autoturism, că în mașină se afla mama sa, care deține permis de conducere.
De asemenea arată că, în momentul în care a coborât din autoturism, nu a observat să fi fost vreun agent de poliție prin preajmă.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerilor de probe.
La solicitarea instanței, petentul aratã cã martorul asistent C. E. nu a fost prezent decât la refuzul de a semna procesul-verbal, astfel încât renunțã la proba testimonialã în cadrul cãreia acesta sã fie ascultat iar instanța ia act de aceastã renunțare, având în vedere cã rolul martorului asistent este acela de atestare a redactãrii regulate a procesului-verbal, de a confirma modalitatea de întocmire a acestuia, astfel încât, atât timp cât nu se contestã acest aspect, audierea acestui martor nu este utilã cauzei.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și cu un martor, respectiv mama sa, prezentă în autoturism la data constatării contravenției.
Cu privire la audierea mamei petentului, instanța reține că delictul nu poate primi o calificare penală, conform criteriilor stabilite prin jurispudența CEDO, astfel încât, vãzând disp.art.47 din OG nr. 2/2001 care precizează că prevederile ordonanței se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, instanța apreciazã cã mama petentului nu poate fi ascultatã cã martor, nefiind doar o chestiune de apreciere a credibilității acesteia la momentul deliberării, ci aceastã probã este interzisă în mod expres de lege, conform art. 189 alin.(1) pct.1 din C.proc.civ.
Deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art.150 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_/200/2012, petentul A. A. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.05.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esențã, că a fost sancționat contravențional motivat de faptul că a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_, pe ..Buzãu, fãrã a avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În sustinerea cererii, în conformitate cu dispozitiile art. 112 C.proc.civ, petentul a anexat, în copii certificate, înscrisurile cu care întelege să-si dovedească pretentiile.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata, legal citatã, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data reținută în procesul verbal, petentul a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_, pe ..Buzãu, fãrã a avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițile art 115-119 c.pr.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul- verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.05.2012, petentul A. A. G. a fost sancționat cu 6 puncte de amendă, în cuantum de 420,00 lei, pentru nerespectarea prevederilor disp.art.147 pct.1 din HG 1391/2006, constând în faptul cã, la aceeași datã, petentul a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_, pe ..Buzãu, fãrã a avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 22.06.2012, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției, 14.06.2012 (f.4).
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul- verbal conține mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. art.147 pct.1 din Hotãrârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd “- Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.”
Nerespectarea de cãtre conducãtorul auto a obligației de a avea asupra sa aceste documente constituie contravenție, potrivit disp.art.101alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Potrivit disp. art. 98 alin. 4 lit c) din OUG 195/2002, clasa a III-a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la 6 la 8 puncte-amendă, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, astfel încât se poate concluziona că fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
In concluzie, instanța constatã cã procesul- verbal de contravenție a fost legal întocmit, cu respectarea cerințelor prevăzute sub sancțiunea nulității de disp.art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei,
Prin cererea introductivã, petentul a solicitat anularea procesului-verbal . nr. nr._ încheiat la data de 30.05.2012, susținând cã nu se face vinovat de sãvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, deoarece nu avea calitatea de conducãtor auto la momentul constatãrii acesteia, autoturismul în cauzã fiind condus de mama sa.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din cuprinsul procesului-verbal contestat, care se completează cu Raportul agentului constatator, rezultã că acesta a constatat personal și direct, prin propriile simțuri, săvârșirea contravenției de către petentul A. A. G., astfel că procesul-verbal beneficiazã de prezumția de veridicitate, fundamentatã tocmai pe faptul că înglobează constatările personale ale unui agent al statului, prezumție care nu depãșește limita rezonabilã impusã statelor membre de practica CEDO, atât timp cât propriile susțineri ale petentului și lipsa obiecțiunilor se coroboreazã cu constatãrile personale ale agentului constatator.
Astfel, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Prezumția de veridicitate este însă o prezumție relativă și poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Instanța mai reține că delictul nu poate primi o calificare penală, conform criteriilor stabilite prin jurispudența CEDO, astfel încât prezumția de nevinovăție să prevaleze față de prezumția de veridicitate a actului administrativ, și să fie răsturnată sarcina probei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, acesta a arãtat cã, deși este conducãtor auto, nu avea permisul asupra sa la data de 12.06.2012, însã susține cã nu a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_, la momentul când i s-au solicitat actele de cãtre agentul constatator, aflându-se lângã autoturism.
Ori, agentul constatator aratã cã, într-adevãr, petentul se afla lângã autoturism, dar a fost observat din momentul în care a condus și apoi a oprit autoturismul lângã Biblioteca Județeanã, deplasându-se pe jos cãtre Comenduirea Garnizoanei Buzãu, și revenind ulterior la autoturism. Intre timp, mama petentului aflatã pe scaunul din dreapta șoferului, a ocupat locul de la volan și a susținut cã dânsa a fost persoana care a condus.
In aceastã situație, vãzând cã sãvârșirea faptei a fost constatatã personal de cãtre agentul constatator și cã petentul nu a fãcut dovada contrarã celor reținute în cuprinsul actului de sancționare, instanța nu poate decât sã constate cã procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceastã sancțiune rãspunzând cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 420,00 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul A. A. G., cu domiciliul în B., cartier Broșteni, ., jud B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B..
Modificã procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 30.05.2012, în sensul cã înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420,00 lei cu avertismentul.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Ia act cã pãrțile nu au solicitat cheltuieli de judecatã.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 15.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
E. I. C. Z.
Red.: E.I.
Tehnored.: C.Z./14.11.2013
4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 815/2013.... | Succesiune. Sentința nr. 9818/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
