Plângere contravenţională. Sentința nr. 173/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 173/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 25046/200/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.173
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 08.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – I. D. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul M. A., cu domiciliu înmunicipiul B., ., nr.2, județul B. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C., cu sediul în București, bulevardul I. M., nr.401A, sector 6, București, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/26.09.2011, emis de către intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit, petentul M. A. și intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar intimata prin serviciul registratură a depus la dosar proba foto obținută în sistemul SIEGMCR, certificatul calificat privind semnătura electronică al agentului constatator și autorizația de control aparținând agentului constatator.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Constatând proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.10.2011, sub nr._ petentul M. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/26.09.2011, întocmit de către un agent constatator, angajat al COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NȚIONALE din ROMÂNIA SA - C., prin care a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. I din OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 250,00 lei și plata unei despăgubiri conform art. 8 alin. 3 în cuantum de 118,21 lei, echivalent a 28 Euro.
Solicită să se admită plângerea și - să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție RII nr._ încheiat la data de 26.09.2011, ora 10, și pe cale de consecință, exonerarea de la obligația de plată a amenzii în cuantum de 250 lei și de plata contravalorii despăgubirii în sumă de 118,21 lei, echivalent a 28 Euro, în subsidiar, în situația în care, după ce se va aprecia asupra tuturor circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta, se va considera că se poate reține în sarcina lui o culpă în săvârșirea contravenției, roagă să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu „avertisment", în baza art. 7, al. 3, raportat la prevederile art. 5, al. 5, din O.G nr. 2/2001.
În fapt, la data de 26.09.2011, a fost sancționat de către un agent constatator din cadrul C.-C., cu o amendă în cuantum de 250 lei, și o despăgubire în cuantum de 118,21 tei, echivalent a 28 Euro, conform PV nr._, în conformitate cu prevederile OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în cuprinsul procesul-verbal că la data de 01.04.2011, ora 20,34 a circulat pe DN 1 Românești, jud. Prahova, cu vehiculul categoria A înmatriculat sub nr._ proprietatea sa, fără a avea rovinieta .
În primul rând ține să învedereze instanței că s-a aflat în eroare cu privire la obligativitatea achitării rovinietei, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (3) din cadrul Ordinului nr. 769/2010, actualizat, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, care arata:
"Prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea. " Mai mult decât atât, vrea să precizeze faptul că el cu acest autoturism nu prea circulă și din acest motiv a neglijat în ceea ce privește achitarea acestei taxe.
Totodată subliniază că în condițiile în care nu s-ar fi aflat în eroare și ar fi primit procesul verbal în scurt timp de la data menționată în acesta, de bună credință, ar fi achitat atât amenda cât și contravaloarea rovinietei, fapt ce s-a și întâmplat achitând contravaloarea acestei taxe, lucru pe care-l dovedește prin anexarea unei fotocopii de pe înscrisurile doveditoare.
În altă ordine de idei dorește să precizeze faptul că a mai primit două procese verbale, iar el fiind de bună credință și știind că a greșit, a achitat contravaloarea acestor procese verbale împreună cu taxa de despăgubire, conform înscrisurilor anexate.
Consideră, având în vedere cele menționate, că-i sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța 2/2001, republicată și actualizată, respectiv: "Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul (.....), erorii de fapt, (......), dacă are legătura cu fapta săvârșită. " și solicită pe cale de consecință, având în vedere rolul activ al instanței de judecată, să se constate acest lucru prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
Cu privire la modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție apreciază că acesta este încheiat fără respectarea dispozițiilor legale, și nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Susține acest fapt deoarece:
- procesul verbal de contravenție nu conține elementele obligatorii prevăzute de art, 16 alin 1 din OG 2/2001, care prevede," Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea săvârșirii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.."
În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. După cum se constată doar o parte a acestor mențiuni obligatorii sunt consemnate în cuprinsul procesului - verbal de contravenție, respectiv procesul verbal nu conține datele cerute cu privire la toate împrejurările ce pot conduce/servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Subliniază acest aspect deoarece prin procesul verbal se arată că dovada contravenției este făcută cu o fotografie, or este știut faptul că aceste camere nu surprind decât un punct fix, agentul constatator menționând în procesul verbal numai acel punct în care s-a constatat așa - zisă contravenție și nicidecum "aspectele ce pot servi la aprecierea gravității faptei". În plus consideră că fotografia despre care se face vorbire în procesul verbal nu poate fi admisă ca și probă întrucât prin procesul verbal nu se arată dacă această fotografie a fost efectuată cu un aparat omologat și care este . numărul aparatului cu care s-a efectuat fotografia.
Astfel, așa cum a arătat și mai sus, înțelege să invoce excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție R ll nr._ întrucât acest proces verbal nu cuprinde cerințele prevăzute de art. 16 alin 7 care prevede " în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal", iar conform art. 19. - (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", fapt ce nu se regăsește în cuprinsul procesului verbal contestat. Ceea ce practic înseamnă că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să-i aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, prin neîndeplinirea acestei obligații i s-a încălcat un drept conferit atât de constituție cât și de OG.2/2001 și anume dreptul la apărare.
La data întocmirii procesului verbal trebuia să fie înștiințat în scris despre conținutul acestuia și să i se ofere posibilitatea de a formula obiecțiuni. Faptul că procesul verbal s-a încheiat în lipsa lui conform prevederilor art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare nu reprezintă un motiv pentru a încălca prevederea expres cuprinsă în O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare care reprezintă sediul materiei în ceea ce privește contravențiile cu atât mai mult cu cât în O.G. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare nu există o dispoziție prin care să se arate că în cazul proceselor verbale de contravenție încheiate în baza acestui act normativ nu se aplică prevederile art. 16 alin. 7 cu privire la dreptul său de a face obiecțiuni.
Totodată roagă să se constate că de la data săvârșirii faptei 01.04.2011, ora 20 care reprezintă și data de la care autoritățile trebuiau să ia cunoștință de săvârșirea faptei, întrucât așa cum se afirmă în procesul verbal de contravenție proba acestei fapte se face cu foto 001003JOI 1040120_3410000 din data respectivă și până la data întocmirii și mai ales a comunicării procesului verbal au trecut aproximativ 7 (șapte) luni, timp suficient ca agentul constatator să își îndeplinească obligațiile exprese prevăzute prin art. 16 alin. 7 din OG.2/2001 și a căror neîndeplinire are drept consecință nulitatea relativă a procesului verbal. În sensul nulității relative a procesului verbal de contravenție care nu respectă dispozițiile sus menționate s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XXII/l9.03.2007 privind examinarea recursului în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 833/05.12.2007 și unde se arată clar: " în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, stabilește: „Nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. "
În ceea ce privește tariful de despăgubire înțelege să conteste aplicarea acestuia prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2011 respectiv prin înștiințarea de plată la procesul verbal, în sensul că aplicarea acestui tarif în forma cuprinsă în procesul verbal de contravenție este nelegală deoarece valoarea acestui tarif de despăgubire este aplicat pentru un an calendaristic, iar el eventual ar trebui să achite un tarif de despăgubire pentru una zi și nu pentru un an întreg, însă el a achitat deja contravaloarea rovinietei prin achitarea celorlalte două sancțiuni aplicate.
Afirmă acest lucru deoarece dacă coroboram prevederile art. 8 alin 3 din OG. 15/2002 care prevede obligația de a plăti pe lângă amendă și contravaloarea unui tarif de despăgubire cu prevederile art. 16 alin 1 din OG. 2/2001 care prevede expres obligația agentului constatator de a menționa în cuprinsul procesului verbal și evaluarea pagubelor și a art. 23 din aceiași ordonanță care spune că:
" (l) în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul verbal.
(2) Dacă nu exista tarif de evaluare a pagubei persoana vătămată își va putea valorifica pretențiile potrivit dreptului comun. "
Astfel reiese clar faptul că în procesul verbal agentul constatator avea obligația legală să îi precizeze distinct care este paguba pentru care i se aplică tariful de despăgubire și totodată să îi arate care este prejudiciul exact pentru care plătește acest tarif.
Având în vedere prevederile legale consideră că aplicarea tarifului de despăgubire fără a i se preciza care este paguba produsă, evaluarea acestei pagube și legătura de cauzalitate dintre paguba produsă și contravenția săvârșită de el, este nelegală, mai mult că tariful de despăgubire aplicat este pentru un an întreg.
Totodată ar dori să se aibă în considerare faptul că prin aplicarea automată a acestui tarif de despăgubire fără a i se arăta care este paguba pe care a pricinuit-o precum și a legăturii de cauzalitate dintre această pagubă și contravenția săvârșită de el reprezintă o încălcare a jurisprudenței europene care arată că autoritățile statului care aplică contravenția și respectiv îl obligă la plata unei amenzi și a unei despăgubiri au obligația de a-i demonstra vinovăția și până la proba contrară trebuie să fie considerat nevinovat.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
În aceste considerente acuzația ce i-a fost adusă este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „ acuzatului" dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa, de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația și nu după 7 (șapte) luni.
Referitor la procesul-verbal, învederează instanței de judecata că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului, ar trebuie să i se recunoască valoare probatorie numai sub aspectul constatării stării de fapt.
In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28). Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare " instanța nu poate fi convinsă de vinovăția ,,acuzatului", dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În speța de față solicită să se observe încă odată că: în procesul-verbal nu sunt menționate nici un fel de date de identificare ale aparatului folosit pentru înregistrarea contravenției și nici condițiile în care s-a făcut înregistrarea; în procesul-verbal nu s-a consemnat locul unde a fost montat aparatul ce a înregistrat contravenția;
Pentru aceste motive, roagă să se admită plângerea și în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție RII nr._, încheiat la data de 26.09.2011, deoarece acesta a fost întocmit și comunicat după aproximativ șapte luni, încălcându-se astfel dispozițiile legale, iar în subsidiar, în situația în care, după ce va aprecia asupra tuturor circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta, se va considera că se poate reține în sarcina petentului o culpă în săvârșirea contravenției, roagă să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu „avertisment", în baza art. 7, al. 3, raportat la prevederile art. 5, al. 5, din O.G nr. 2/2001.
În drept își întemeiază prezenta plângere pe dispozițiile O.G nr. 15 /2002 si pe dispozițiile OG 2/2001
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: procesul verbal . nr._/26.09.2011– f. 8,: proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, f 9, certificat de înmatriculare auto, f 10, informare de la SIEGMCR cu privire la rovinietele emise, f 11, procesul verbal . nr._/16.06.2011, f 12, chitanța . nr._/01.09.2011, f 13, chitanța nr. 4180/06.09.2011, f 14, factura nr._/06.09.2011, procesul verbal . nr._/17.06.2011, f 16, factura nr._/08.07.2011, f 17, chitanța nr. 3904/08.07.2011, f 18, chitanța . nr._/04.07.2011, f 19, copie CI . nr._, f 20, certificat calificat și autorizație de control, f 23, planșă foto, f 24.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 26.09.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – C., procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 01.04.2011, ora 20,34 a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115 + 80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând petentului M. A., fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, adică 118,21 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din cuprinsul procesului verbal rezultă suficiente împrejurări de fapt pentru a se putea aprecia asupra gravității faptei astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Nici lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului nu poate atrage nulitatea procesului verbal, întrucât petentul nu a fost vătămat în nici un fel prin încheierea procesului verbal în acest mod.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Rezultă cu claritate din aceste dispoziții că dreptul la apărare al contravenientului nu este absolut, iar în procedura contravențională se exercită prin formularea de obiecțiuni în anumite condiții prevăzute de lege, respectiv numai dacă contravenientul este prezent la încheierea verbal de contravenție, condiție subînțeleasă de vreme ce obligația de încunoștiințare a contravenientului este impusă agentului constatator numai pentru momentul încheierii procesului verbal de contravenție. În cazul în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului verbal, agentul constatator nu are obligația de a informa contravenientul despre dreptul de a formula obiecțiuni, așa cum susține în mod eronat petentul. Prin urmare, nu au fost nesocotite dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 19 alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate prin semnătură de cel puțin un martor. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001). Aceste dispoziții de procedură contravențională au fost edictate pentru a împiedica abuzul agenților constatatori prin încheierea de procese verbale de contravenție pentru fapte inexistente. Nerespectarea procedurii prevăzute de art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001 nu atrage în mod automat nulitatea procesului verbal de contravenție, ci numai cu condiția dovedirii unei vătămări, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabil și în procedura contravențională conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001). Cum fapta reținută în procesul verbal de control a fost dovedită, petenta nu poate justifica vreo vătămare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001, astfel încât nu intervine nulitatea procesului verbal de contravenție
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autovehiculului (înscris în certificatul de înmatriculare), iar în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
Prin urmare contestatorul era obligat să dețină rovinieta valabilă la momentul controlului, respectiv la data de 01.04.2011, ora 20,34. Faptul că nu avea rovinietă, rezultă din împrejurarea că petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei, precum și din planșa foto anexată la dosar, de unde rezultă că petentul a circulat cu autoturismul la data, ora și locul menționate în procesul verbal. Câtă vreme în planșa foto este evidențiat autovehiculul petentului și nr. de înmatriculare al acestuia, instanța apreciază că nu mai sunt necesare îndeplinirea altor condiții cu privire la planșa foto.
Așadar, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, agentul constatator a făcut dovada faptei săvârșite de către petent și a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia prevăzută în art. 6 din CEDO
Instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere că ulterior, petentul a achitat rovinieta valabilă pentru perioada: 08.07._12, astfel cum rezultă din informare de la SIEGMCR cu privire la rovinietele emise. De asemenea petentul a achitat și două amenzi și două tarife de despăgubire.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientului, instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentului, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea 144/2012, potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 24.07.2012, se anulează. Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor invocate de către petent cu privire la nelegalitatea aplicării tarifului de despăgubire.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să o admită numai în parte și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus arătat, cu avertisment și va anula tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. A., cu domiciliu în municipiul B., ., nr.2, județul B. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C., cu sediul în București, bulevardul I. M., nr.401A, sector 6, București.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2011, în sensul că înlocuiește amenda de 250 lei, cu avertismentul.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, adică 118,21 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 ianuarie 2013.
Președinte, Grefier,
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored.I.D.C./4 ex/17.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013.... → |
|---|
