Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 29085/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 20.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. G., cu domiciliul în mun.Onești, ./B/8, jud Bacău și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar planșa foto, certificat calificat și autorizația de control a agentului constatator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_, petentul N. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.08.2011.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esențã, că a fost sancționată contravențional motivat de faptul că la data de 21.02.2011, a circulat pe DN 2km 115 în localitatea Mărăcineni, cu autoturismul cu nr de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă .
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În sustinerea cererii, în conformitate cu dispozitiile art. 112 C.proc.civ, petentul a anexat, în copii certificate, înscrisurile cu care întelege să-si dovedească pretentiile.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata, legal citatã, nu a depus întâmpinare, dar a comunicat planșa foto.
În motivare a arătat că, procesul verbal este legal și temeinic întocmit, petenta fiins sancționată contravențional întrucât a circulat la data de 02.05.2012, pe DN2 km 115+80m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițile OG 2/2001, OG 15/2002,.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 16.08.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea cã, la data de 21.02.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.(2) și art.8 alin.(3) din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 250,00 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28,00 EURO.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța constată că plângerea a fost transmisã prin poștã de cãtre petent la data de 07.11.2012, iar procesul-verbal de constatare a contravenției, a fost comunicat prin afișare la data de 30.08.2011, în prezența martorului Morãrescu I., conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare depus de intimatã la dosarul cauzei (f.13). Având în vedere Decizia nr.10 din 10.06.2013, prin careInalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cã, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar intimata din cauza de fațã, a procedat la comunicarea procesului-verbal prin afișare, fãrã a fi fãcut vreo dovadã în sensul cã nu ar fi reușit sã comunice petentului prin poștã procesul-verbal, instanța constatã cã cerința comunicãrii procesului-verbal nu a fost îndeplinitã și, în consecințã, apreciazã cã plângerea a fost formulatã de petent în termen legal.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului verbal,
Instanța apreciazã cã motivul de nelegalitate a procesului-verbal invocat de petent este neîntemeiat, întrucât, nerespectarea dispozițiilor art.16 din OG 2/2001 (și nu cele ale Codului de procedurã civilã, cum din eroare a menționat petentul) atrag sancțiunea nulitãții procesului-verbal, doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea actului. Or, petentul nu a dovedit cã ar fi suferit vreo vãtãmare din modul în care a fost întocmit procesul-verbal atacat.
De asemenea, instanța constată că, în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia, fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
In ceea ce privește încadrarea juridicã datã faptei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”, termenul de utilizator fiind definit la art. 1 alin.1 lit. b) din același act normativ, respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.”
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare).
În privința temeiniciei procesului -verbal de contravenție,
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului.
Astfel, camera video tip ANPR folositã de intimatã în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare, a înregistrat prezența autoturismului_ pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, în data de 21.02.2011 orele 12:51, așa cum rezultã din imaginea foto detaliu depusã la dosarul cauzei (fila 17), fãrã a deține rovinietã valabilã.
Instanța reține cã petentul nu a contestat faptul cã a utilizat drumurile naționale fãrã a deține rovinietã valabilã pentru autoturismul proprietate, cu care a circulat la data înregistrãrii contravenției.
Se constată, așadar, că materialul probatoriu administrat în cauză se coroborează cu mențiunile din procesul -verbal atacat, petentul nu a fãcut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei reținute de organul constatator în sarcina sa, astfel încât forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
Fațã de aceste împrejurãri de fapt și de drept, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este legal și temeinic, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, la data de 21.02.2011 circulând cu autoturismul_ pe rețeaua de drumuri naționale, fãrã a avea rovinietã valabilã.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Astfel, instanța constatã cã petentul nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris din care sã rezulte cã ar fi intrat în legalitate, ulterior sãvârșirii contravenției, achiziționând rovinieta pentru utilizarea drumurilor naționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța urmeazã a respinge plângerea contravențională formulatã de petent, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că, potrivit art II din Legea 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 –„ tarifele de despãgubire prevãzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se anuleazã”.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile imperative ale legii, instanța urmează să anuleze tariful de despăgubire aplicat petentei prin procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea formulată de petentul B. G., cu domiciliul în mun.Onești, ./B/8, jud Bacău și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.08.2011, ca neîntemeiată.
In temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, anuleazã tariful de despãgubire în cuantum de 28 EURO pe care petentul a fost obligat sã îl achite prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 16.08.2011.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 20.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red.: E.I.
Tehnored.: C.Z.
3 ex./23 septembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 331/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
