Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 13730/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul ȚIGLEA D. Ș., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaya instantei ca la data de 21.11.2013, prin serviciul registratura, petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de amanare a judecatii pentru lipsa de aparare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art.94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Deliberand asupra cererii de amanare a judecatii, formulata de petent, instanta apreciaza ca aceasta a avut suficient timp la dispozitie in vederea angajarii unui aparator (cca 3 luni de la momentul introducerii actiunii, pe tot timpul cat s-a desfasurat procedura de regularizare a plangerii si cca o luna de la momentul primirii citatiei pentru primul termen de judecata), plangerea fiind introdusa pe rolul instantei la data de 13.08.2013, iar citatia pentru primul termen de judecata fiindu-i comunicata inca din data de 04.11.2013. Mai mult, instanta retine ca petentul nu a probat in niciun fel existenta unor motive exceptionale si temeinice in sensul dispozitiilor art.222 alin.1 C.proc.civ, care sa justifice acordarea unui nou termen de judecata in cauza, considerente pentru care instanta respinge cererea de amanare formulata de petent, ca neintemeiata
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si cu inregistrarea video sunt pertinente, concludente și utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează pentru ambele parti.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 13.08.2013, sub nr._, petentul ȚIGLEA D. Ș. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.08.2013 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau, exonerarea sa de la plata amenzii si inlaturarea masurii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 09.08.2013 se deplasa cu autoturismul marca VW Jetta, cu nr. de inmatriculare_, pe ., din directia Pomul V. spre . la intersectia cu . la stanga catre S. Sporturilor, cand a fost oprit de un agent de politie si sanctionat pe motiv ca nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversare.
Petentul a sustinut ca la momentul traversarii sale peste marcajul pietonal, niciun pieton nu se afla angajat in traversare pe sensul sau de mers.
Petentul a mai aratat ca ii sunt aplicabile toate garantiile oferite de art.6 din CEDO, beneficiind de prezumtia de nevinovatie, astfel ca sarcina probei revine institutiei intimate.
Cererea nu a fost motivata in drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.08.2013 întocmit de către instituția intimată (fila 6) si act identitate (fila 8).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._ (43)/13.08.2013 (fila 7), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii formulate de petent, ca netemeinica si nelegala.
In motivare, intimatul a aratat ca abaterea a fost filmata si inregistrata in trafic in momentul in care nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversare pe marcajul pietonal, cu instalatia video de supraveghere si control al traficului rutier montata pe autospeciala cu nr. de inmatriculare MAI_.
Intimatul a aratat ca procesul-verbal contestat se bucura de o prezumtie relativa de adevar, astfel ca petentul trebuie sa faca, prin orice proba admisibila, dovada netemeiniciei acestui act.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, documentatia care a stat la baza emiterii procesului verbal-contestat, anume: buletin de verificare metrologica nr._/28.03.2013 (fila 16), atestat operator radar P. B. nr._/31.03.2013 (fila 17), istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (fila 18) si inregistrarea video a contraventiei pe suport electronic – compact disk (fila 20).
La data de 15.10.2013, petentul a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, reiterand o parte dintre sustinerile din plangerea introductiva de instanta.
Petentul a aratat ca exista dubii in ceea ce priveste savarsirea contraventiei retinute in procesul-verbal contestat, intrucat in momentul trecerii autoturismului peste marcajul pietonal, numarul de inmatriculare a acestuia nu este evidentiat, filmarea nefiind continua.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu inregistrarea video, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2013 (fila 6) încheiat de agentul constatator P. B. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul ȚIGLEA D. Ș. a fost sancționat cu 4 puncte amenda în cuantum de 320 de lei, cu același prilej agentul constatator luand și măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.135 lit.h) din ROUG nr.195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că, la data de 09.08.2013, orele 14.52, petentul a condus autoturismul marca VW cu nr. de inmatriculare_ pe . Pomul V. catre ., la intersectia cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversarea strazii, pe marcajul pietonal, macat corespunzator, pe sensul sau de mers.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului si semnat de catre acesta, cu urmatoarele obiectiuni „contest faptul ca pietonul se afla angajat in traversare, rezervandu-mi dreptul de a depune actiune in instanta”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicarii catre petent a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.135 lit.h din ROUG nr.195/2002 rep, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la cuoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr. 195/2002, cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Din analiza inregistrarii video depuse la dosar de intimat pe suport electronic (fila 20), rezulta fara putinta de tagada că petentul care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversarea regulamentara a strazii, pe marcajul pietonal marcat si semnalizat in mod corespunzator, pe sensul sau de mers, continuandu-si deplasarea chiar prin fata pietonului respectiv, care parcursese mai mult de jumatate din lungimea trecerii de pietoni.
Din aceeasi inregistrare, rezulta in mod clar si faptul ca sectorul de drum pe care circula petentul la momentul constatarii contraventiei prezinta 2 benzi, ambele cu un singur sens de mers.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca exista dubii in ceea ce priveste savarsirea contraventiei, deoarece in momentul trecerii autoturismului peste marcajul pietonal, numarul de inmatriculare al acestuia nu este evidentiat, acesta fiind identificat cateva secunde mai tarziu, cand masina se afla deja oprita la urmatorul semafor, pentru urmatoarele considerente:
Norma de metrologie legală 021-05 care statueaza la pct.3.5.1 ca inregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda printre altele imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de inmatriculare al acestuia - stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele care funcționează pe principiul efectului Doppler în domeniul microundelor (cinemometre radar), utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, deci in cazurile in care constatarile se fac numai prin intermediul unor mijloace tehnice, nu si atunci cand constatarile se fac de catre agentii de politie prin propriile lor simturi, cand cinemometrul este utilizat doar pentru inregistrarea si stocarea imaginii pe suport magnetic, cum este cazul in speta.
In prezenta cauza, instanta constata ca inregistrarea este continua si ofera suficiente elemente pentru a se concluziona ca imprejurarile consemnate in procesul-verbal contestat corespund realitatii, astfel:
Din examinarea inregistrarii video aflate la dosar, se constata ca un autoturism marca VW Jetta, de culoare deschisa, al carui numar de inmatriculare nu se distinge, traverseaza marcajul pietonal, marcat in mod corespunzator, trecand chiar prin fata unui pieton care parcursese mai mult de jumatate din lungimea marcajului.
In continuare, autoturismul mentionat dispare din raza vizuala a privitorului pentru cateva secunde, urmatoarea masina si singura care traverseaza marcajul pietonal dupa vehiculul marca VW de culoare deschisa fiind un autoturism de culoare rosie.
Autospeciala in care se afla amplasat aparatul de control si supraveghere ruleaza apoi pe sensul de mers al celor doua autoturisme (o distanta foarte mica) pe care le ajunge din urma la urmatorul semafor, acestea asteptand schimbarea culorii rosii in ordinea in care au si trecut prin intersectia anterioara, adica: penultimul autoturism este cel alb, marca VW, al carui numar de inmatriculare este clar evidentiat de aceasta data (_ ) si apartine petentului si ultimul autoturism este cel rosu, adica cel evidentiat pe filmarea din intersectia anterioara ca fiind primul si singurul care l-a urmat pe cel alb.
Mai mult, analizand inregistrarea video, instanta observa ca pe sectorul de drum cuprins intre cele doua intersectii, nu exista niciun drum lateral, care sa intersecteze din partea dreapta drumul pe care circula cele doua autoturisme si care ar fi putut conduce la ideea ca, iesind din dreapta, alte masini s-ar fi putut insera intre VW de culoare alba si masina rosie care l-a urmat.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video aflata la dosarul cauzei reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Pentru toate aceste motive, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în neacordarea de prioritate pietonului anagajat in traversare, pe marcajul pietonal semnalizat in mod corespunzator.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (320 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu acorda prioritate pietonilor aflați în traversare pe trecerea marcată în mod corespunzător, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (care se poate deduce si din cuantumul minimului amenzii stabilit de legiuitor), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
In aprecierea pericolului social al faptei, instanta are in vedere si atitudinea nesincera a petentului in cadrul acestei actiuni, el declarand ca la momentul sanctionarii sale nu se aflau pietoni angajati intraversare pe marcajul pietonal, desi din probele administrate rezulta contrariul.
In aceste conditii, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunii aplicate de agentul constatator apare ca fiind necesara si justificata.
Întrucât sancțiunea complementară a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/09.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul ȚIGLEA D. Ș., cu domiciliul in Buzau, ., ., jud. Buzau, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/09.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /11.12.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013.... → |
|---|
