Plângere contravenţională. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 9537/200/2012
DOSAR NR. 9._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4.174
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.03.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul S. I., domiciliat în orașul Nehoiu, jud. B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.03.2012, sub nr._, petentul S. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/28.11.2011.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal menționat, a fost sancționat pe motiv că la data de 01.06.2011, orele 08:40, în localitatea Mărăcineni, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
Precizează că nu a comis această contravenție, deoarece la data de 25.07.2010, a vândut autoturismul numitului D. V., încheind cu acesta, la aceeași dată și contract de vânzare cumpărare. De asemenea, arată că a și radiat autoturismul din evidențele fiscale de pe numele său.
Plângerea nu a fost motivată în drept și este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
În dovedirea plângerii, a depus fotocopii de pe contractul de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit din data de 25.07.2010 (fila 4), procesul verbal de constatare a contravenției nr._/28.11.2011 (fila 5).
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN nu a depus la dosar întâmpinare. La solicitarea instanței, a depus documentele care au stat la baza întocmirii procesului verbal, respectiv, certificatul calificat și autorizația de control și planșa foto.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C.P.C., pentru ambele părți, proba cu actele existente în dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/28.11.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) și sancționate de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 01.06.2011, ora 08:40, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, în temeiul art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost obligat, la plata echivalentului în lei al sumei de 96 euro reprezentând contravaloare a tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin. (2), în Anexa nr. 2 care prevede o amendă de la 750 la 1.250 lei, pentru vehicule de transport marfă cu MTMA mai mică sau egală cu 3,5 t. Potrivit art. 8 alin. (3), contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculele de transport marfă cu MTMA mai mică sau egală cu 3,5 t (de tip B) fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 96 euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin. (2), începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit. (e), acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Potrivit art. 7, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile … revine în exclusivitate utilizatorilor român (…)i”. Art. 1 lit. b) definește utilizatorii români ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 129, al. 1 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Examinând în continuare temeinicia procesului verbal contestat, prin prisma apărărilor formulate și a probelor administrate, instanța constată că petentul a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal contestat, iar fapta reținută în sarcina acestuia nu mai întrunește elementul constitutiv al contravenției imputate, petentul neavând calitatea de „utilizator” în sensul O.G. nr. 15/2002, întrucât, la data de 25.07.2010, vânduse autovehiculul către numitul D. V., astfel după cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autovehicul folosit aflat la dosar.
Instanța reține că nu s-a făcut dovada radierii autovehiculului din evidența informatizată, pe motiv de vânzare.
Contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este un contract consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voință a părților să îmbrace o formă specială, pentru a produce efecte juridice civile. Astfel, art. 1295 din Codul civil 1864, aplicabil în cauză, prevede că „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.”
Procedura de radiere și înmatriculare în circulație a autovehiculelor, reglementată prin O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, H.G. nr. 610/2002 privind cartea de identitate a vehiculului, Instrucțiunile Ministerului de Interne, Finanțelor și Transporturilor de aplicare, nr._ /1993 și de Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare, presupune totuși existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării acestuia în cartea de identitate a vehiculului.
Din coroborarea dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 din Instrucțiunile nr._ /1993 de aplicare a H.G. nr. 610/1992 și art. 8 alin. (1) lit. „a” din Ordinul nr. 1.501/2006, rezultă că obligația de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul incumbă noului proprietar al autovehiculului, în speță numitului D. V..
Așa după cum arătam, petentul se face vinovat prin prisma faptului că nu a făcut dovada radierii autovehiculului.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimată, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Art. 7, al. 3 din O.G. nr. 2/2001, stabilește că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimată nu respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța reține că aplicarea sancțiunii „avertismentului” este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, fiind atins și scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
Văzând și dispozițiile art. 38 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, i se va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit cărora, tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2012, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv, 24.07.2012, se anulează. Cum petentul a contestat procesul verbal la data de 16.03.2012, deci, înainte de . legii, prevederile menționate sunt pe deplin aplicabile.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul S. I., în contradictoriu cu intimatul CNADNR și va dispune anularea procesului verbal de constatarea contravenției nr._/28.11.2011 și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în suma de 750 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției anulat.
În baza art. II, din Legea nr. 144/2012, anulează tariful de despăgubire în cuantum de 96 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională înregistrată sub număr unic de dosar_, formulată de petentul S. I., domiciliat în oraș Nehoiu, jud. B., în contradictoriu cu intimatul CNADNR, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sector 6.
Dispune anularea procesului verbal de constatarea contravenției nr._/28.11.2011 și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în suma de 750 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției anulat.
În baza art. II, din Legea nr. 144/2012, anulează tariful de despăgubire în cuantum de 96 euro.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2013.
P.,GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red. NN/tehnored. /4ex/01.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2291/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2663/2013.... → |
|---|
