Plângere contravenţională. Sentința nr. 5431/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5431/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 22719/200/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR 5431
Ședința publică din 01.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte – M. M.-R.
Grefier – Z. C.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta B. COOPERATISTA „ISTRITA” cu sediul in Buzau, ., jud Buzau, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN cu sediul în mun. București, .. 401 A sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns petenta prin avocat R. I., lipsa fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Avocat R. I. arata ca in urma verificarilor efectuate la sediul societatii, a constatat ca persoana care a semnat de primirea procesului verbal de contraventie este angajatul petentei, dar nu avea calitatea de a primi corespondenta, de la punctul de lucru Maracineni, astfel ca respectiva corespondenta nu a ajuns la conducatorul unitatii.Pentru aceste considerente, solicita repunerea in termenul de formulare a plangerii.
Instanta, raportat la aceasta cerere de repunere in termen privind procedura de comunicare a actelor ce preced si procedura instituita prin OG 2/2001 raportat la OG 15/2002 impune ca procesele verbale sa fie comunicate persoanelor juridice fie prin reprezentant fie functionarului desemnat cu primirea corespondentei si, avand in vedere ca a semnat de primire un simplu angajat, apreciaza ca a fost viciata modalitatea de comunicare a corespondentei, astfel ca admite cererea de repunere in termenul de formulare a plangerii si va pasi la judecata cauzei.
Petentul arata ca nu mai are alte cereri de formulat si probe de administrat in cauza.Solicita incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., constatând proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile si acorda cuvantul pe fond.
Avocat R. I. solicita admiterea plangerii, asa cum a fost formulata, in sensul anularii procesului verbal si a masurilor dispuse prin acesta.A aratat ca, din eroare, nu s-a achitat taxa de drum la timp, si mai mult decat atat, arata ca autoturismul in cauza este alocat Agentiei din . pe unde ajunge de pe un drum in localitate pe un drum national este la trecerea podului ce leaga localitatea Maracineni de orasul Buzau, iar aceasta este singura cale de a ajunge in oras.
Considera ca nu a davarsit o fapta care sa prezinte un pericol social, nu a savarsit cu intentie si de asemenea a achitat taxa de drum cu mult inainte de a primi procesul verbal .
In subsidiar, solicita inlocuirea sanctiunii cu avertisment.
Instanta reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._ din 31.07.2012, petenta B. COOPERATISTA ISTRITA Buzau a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea procesului verbal . nr_ din 31.01.2012, iar în subsidiar inlocuirea amenzii cu avertsiment.
În motivarea cererii petenta a arătat că pentru o perioada de 2 luni de zile societatea nu a avut achitata taxa de drum, in rest rovinieta a fost in permanenta achizitionata, ca foloseste doar o portiune din drumul national, iar fapta nu prezinta un pericol social mare, asa incat in cauza se poate aplica sanctiunea avertismentului.
In drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat la judecata, insa a inaintat planșa fotografică a abaterii, autorizație de control și certificat calificat pentru semnătura electronică ale agentului constatator și dovada comunicării procesului verbal.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 31.01.2012 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei si obligat la plata unei despagubiri in cuantum de 28 euro, întrucât la data de 04.08.2011 vehiculul categoria A, cu numarul de inmatriculare_, apartinand petentului, a circulat pe DN 2 km 115 + 80 m, pe raza . fara a detine rovinieta valabila.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Conform art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Art. 1 alin. 1 lit. b definește noțiunea de utilizatori ca reprezentând persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite utilizatori români.
Conform art. 9 alin. 2, incepând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, in cazurile prevăzute la alin. 2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În drept, instanța are în vedere că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, s-a conferit legii contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Astfel, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată la data de 04.08.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 31.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
Pentru toate motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va admite cererea și va dispune anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit art II din legea 144 privind modificarea OG 15/2002 - tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza. Așadar, prin anularea procesului verbal, se va înțelege anularea acestuia în totalitate, cu privire la toate dispozițiile conținute de acesta, inclusiv cele privitoare la tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta B. COOPERATISTA „ISTRITA” cu sediul in Buzau, ., jud Buzau, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN cu sediul în mun. București, .. 401 A sector 6.
Anulează procesul verbal . nr_/31.01.2012
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2013
PresedinteGrefier
M. M.-ROBERTZAHARIA C.
Tehnored MMR
4 ex/22.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013.... → |
|---|
