Plângere contravenţională. Sentința nr. 663/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 663/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 4302/200/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.663
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 16 ianuarie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: A. C.
GREFIER: F. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S.C. I. C. S.R.L., cu sediul ales la C.. Ind. Av. P. D., în B., ., ., județul B. împotriva procesului verbal de contravenție . 11 nr._/12.12.2011 încheiat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN cu sediul în Sector 6, București, .. 401A.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta S.C. I. C. S.R.L. prin administrator asistat de avocat P. D., lipsă fiind intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că acțiunea este la primul termen de judecată, este scutită de taxa de timbru conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997 actualizate, cu norme de aplicare, procedura este legal îndeplinită, nu s-a depus întâmpinare; prin serviciul registratură s-a depus de către intimată adresa 6633/21.06.2010, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, însoțită de copie certificat calificat și planșă foto.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 1591 Cod procedură civilă, constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 1 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ. și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale, după care:
Avocat P. D. pentru petentă depune împuternicire avocațială la dosar și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 167 alin.1 Cod proc.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Avocat P. D. pentru petentă invocă excepția nulității procesului verbal contestat, criticându-l pentru nerespectarea disp. art. 16, 19 și 17 din OG 2/2001.
Instanța, conf. art. 137 alin. 2 cod proc. civ., unește excepția invocată cu fondul cauzei și nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.
Avocat P. D. pentru petentă solicită admiterea excepției nulității procesului verbal de contravenție, anularea acestuia și a măsurilor dispuse prin el, iar pe fond, arată că petenta a achitat ulterior rovinieta și solicită admiterea plângerii iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 07.02.2012,petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, . 11 nr._ din 12.12.2011,emis de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.
In motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că,invocă nulitatea absolută a procesului-verbal întrucât a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor art.16 alin.7, art. 17 și art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, respectiv pentru neacordarea posibilității de a formula obiecțiuni,pentru lipsa semnăturii agentului constatator precum și pentru lipsa confirmării de cel puțin un martor.
Pe fond,a învederat că,dintr-o eroare a unui angajat al societății,a omis să achiziționeze rovinieta la data reținută în procesul verbal
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001.
La dosarul cauzei s-au depus în copie, procesul-verbal de contravenție, bon fiscal nr.255/03.12.2011,C.I. și bon nefiscal din 03.12.2011 (fila 7).
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata nu a formulat întâmpinare conform prevederilor art.115-118 C.proc.civ, dar a depus la dosarul cauzei imaginea foto detaliu captată de camera video tip ANPR, adresa nr.6633 din data de 21.06.2010, certificatul calificat al agentului constatator.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ.,instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând cererea dedusă judecății, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . 11 nr._ din 12.12.2011, petenta . a fost sancționată cu amenda de 250 lei în baza art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se că,la data de 15.06.2011,a circulat fără rovinieta valabilă, pe DN2 km 115+80, Mărăcineni, jud. B.,vehiculul cu numărul de înmatriculare_ .
Petenta a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 121,79 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei SIEGMCR.
În legătură cu lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal apare ștampila organului constatator, precum și mențiunea că acest document a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii 455/2001 și HG 1259/2001 de către C. D. P.,care deține certificat de semnătura electronică.
Potrivit art.5 din Legea semnăturii electronice nr. 455/2001 înscrisul în forma electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privată.
Instanța nu va reține ca întemeiat nici motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petentă referitor la lipsirea acesteia de posibilitatea formulării obiecțiunilor întrucât, chiar dacă acestea ar fi reale, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petenta și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentei, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
Instanța apreciază astfel că,procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile esențiale a căror lipsă este sancționată, prin dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cu nulitatea absoluta.
In plângerea sa petenta nu contestă situația de fapt reținută în procesul verbal, arătând că,anterior datei constatării faptei,a achitat rovinieta.
Din planșa fotografică depusă la dosar de intimată reiese că,autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a fost înregistrat cu mijloacele tehnice, la data de 15.06.2011, pe DN2 km 115+80, Mărăcineni iar,în urma verificărilor efectuate,s-a constatat că acesta nu deținea rovinietă valabilă.
Potrivit dispozițiilor art.7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar potrivit art. 1, alin. 21, din același act normativ tariful de utilizare se aplică doar pentru rețeaua de drumuri naționale din România.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
În cauza de față, intimata a făcut și dovada existentei faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal în discuție, așa cum s-a reținut mai sus prin prezentarea planșei fotografice, iar contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținuta în procesul verbal de contravenție, condiție în care instanța constată că forța probanta a acestuia nu a fost înlăturată. Așadar, este evident faptul că pentru autoturismul proprietatea petentului la momentul săvârșirii contravenției, nu exista achiziționată o rovinietă pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._ și că acesta a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, așa cum rezultă din planșa foto atașată la dosar.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv bonul fiscal nr.255/03.12.2011 și bonul nefiscal din 03.12.2011 (fila 7), reiese că petenta a achitat contravaloarea rovinietei pentru 12 luni la scurt timp după data controlului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, ce face obiectul prezentei plângeri, față de condițiile concrete ale cauzei, expuse mai sus, instanța apreciază ca excesivă aplicarea unor noi sancțiuni a amenzii petentei, în raport de pericolul social al faptelor sale, de obligațiile legale ce îi incumbau, de faptul că petenta a achitat contravaloarea rovinietei pentru 12 luni ulterior verificării electronice,fiind de bună credință.
În consecință, instanța va admite plângerea petentei, în parte și va dispune înlocuirea sancțiunilor amenzii cu „avertisment”, potrivit art. 21 alin. 3, raportat la art. 7 din O.G. 2/2001.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientei,instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentei, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea unor tarife de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța constată că potrivit art. 1 lit. e din OG 15/2002 prin tarif de utilizare se înțelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.
Instanța mai reține că scopul achitării rovinietei este acela ca și conducătorii auto care folosesc rețeaua de drumuri naționale să contribuie și ei la finanțarea lucrărilor de construcție,modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 12, alin.1 din OG 15/2002.
Astfel, față de dispozițiile legale arătate mai sus, atât cu privire la obligația achitării rovinietei, cât și cu privire la plata tarifului de despăgubire, în raport de condițiile concrete ale prezentei cauze, când petenta a achiziționat deja mai multe roviniete,instanța apreciază că o nouă despăgubire pusă în sarcina acestuia este excesivă și,în consecință,va înlătura obligația petentei la plata despăgubirilor în sumă de 96 euro.
Prezenta hotărâre, definitivă potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului,potrivit dispozițiilor articolului 34 alineat 2 din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite, în parte, plângerea formulată de petenta . cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat P. D. cu sediul în mun. B., ., ., județ B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.
Înlocuiește amenda contravențională aplicată prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._ din 12.12.2011, cu avertisment și exonerează petenta de obligația achitării tarifului de despăgubire.
Atrage atenția petentei ca, pe viitor, să respecte legislația în vigoare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.01.2013.
REȘEDINTE,GREFIER,
C. A. L. F.
Red. A.C
Tehnored. F.L
Exempl 4/31.01.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2013.... → |
|---|
