Plângere contravenţională. Sentința nr. 7462/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7462/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 26396/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7462
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal . nr._/26.10.2011 întocmit de intimata A. R. ROMÂNĂ, cu sediul în București, .. 38, sector 1, cu sediul ales in Constanta, ., jud. Constanta.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta hotarare, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 30.04.2013, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 15.11.2011 sub nr._, petenta . a formulat plangere impotriva procesului-verbal de contraventie .> AIR nr._/26.10.2011 incheiat de intimata A. R. ROMÂNĂ, solicitand anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate, cu sancțiunea „avertisment”.
In motivarea cererii, petenta a declarat ca procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece nu s-a respectat dispozițiile O.G. nr.2/2001. Agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție fără a respecta dispozițiile art. 19 al. 1 din O.G. nr.2/2001, nefiind indicat niciun martor. De asemenea, nu a avut posibilitatea de a formula obiectiuni la procesul verbal, conform art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001.
E fondul cauzei, petenta a arătat că, la bordul autovehiculului ce face obiectul prezentei acțiuni, era documentul de transport ce avea evidențiat toate informațiile obligatorii ce trebuie trecute, conform Acordului european referitor la transportul internațional rutier al mărfurilor periculoase, inclusiv cantitatea totală de marfă periculoasă exprimată în volum. Se mai afla și avizul de însoțire a mărfii.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 16, 17, 19 din Ordonanța 2/2001, dispozitiile O.G. nr.2/2001, ale H.G. nr.1175/2007, ale Acordului ADR și ale Legii nr. 31/1994.
Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar potrivit art.36 alin.1 O.G.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art.15 lit.i Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
In temeiul art.242 C.proc.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
In sustinerea plangerii, petenta a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, in copie, extras legislatie (filele 6-10), scrisoare de transport (fila 11), aviz de însoțire a mărfii (fila 12), buletin de control (fila 13), proces verbal contestat (fila 14), dovada de comunicare a procesului verbal contestat (fila 15).
Intimata a formulat intampinare (filele 26-29), solicitand respingerea actiunii.
In motivarea cererii, intimatul a aratat ca, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din Ordonanța 2/2001, șoferul nu are calitatea de reprezentant legal al societății, el fiind un prepus, nefăcând dovada în niciun fel că este mandatat de societate să reprezinte interesele acesteia. În această situație nu poate semna, în calitate de reprezentant legal. Agentul constatator a identificat persoana juridică la punctul 2 din procesul verbal, care se face vinovata de săvârșirea contravenției. Procesul verbal a fost încheiat legal, iar organul constatatori, prin mențiunile făcute, a respectat prevederile O.G. nr.2/2001, neexistând motive de anulare.
Pe fondul cauzei, a precizat intimata, la controlul efectuat în trafic la data de 26.01.2011 în localitatea M., a ost oprită pentru control autoutilitara în cauză, ce transporta 72 de butelii cu oxigen pe ruta G.-B., nefiind evidențiate în documentele de la bordul autovehiculului cantitatea de substanță transportată, ci doar numărul de butelii și volumul. A mai arătat că petenta nu a respectat condițiile impuse de legislația în vigoare
In drept, au fost invocate dispozitiile art.115-118 C.proc.civ, ale O.G. nr.2/2001, ale H.G. nr.1175/2007.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei in lipsa, conform art.242 C.proc.civ.
In temeiul art. 167 alin.1 Cod proc.civ., instanța a încuviințat ambelor parti - proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal . nr._/26.10.2011 (fila 14), petenta-contravenienta . a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 2.000 lei, in temeiul art.39 alin.3 pct.2 raportat la art.40 alin.3 din H.G. nr.1175/2007, intrucat la controlul efectuat in trafic asupra autoutilitarei_, aflata in administrarea societatii contraveniente, condusa de S. Mihaita, care transporta 72 de butelii cu oxigen marfa periculoasa, pe ruta Galati-Brasov, s-a constatat ca pe documentele de transport nu a fost evidentiata cantitatea de substanta transportata, ci doar numarul de butelii si volumul.
Reprezentantul societatii contraveniente nefiind de față, nu a semnat procesul verbal, acesta fiind incheiat in lipsa.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Referitor la pretinsa nerespectare a dispozițiilor art.16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, aceasta nu este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal, ci ar putea conduce la anularea acestuia (nulitate relativă, virtuală) numai în condițiile art.105 alin.2 C.proc.civ., care impune invocarea și dovedirea de către petenta a unei vătămări care să nu poată fi remediată decât prin anularea actului constatator.
Conform art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, „in momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
Pe de alta parte, potrivit Deciziei nr.XXII/19.03.2007 al ICCJ, pronuntata . interesul legii, „nerespectarea cerintelor inscrise in art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului verbal de constatare a contraventiei.”
Insa, instanta constata ca procesul verbal a fost incheiat la fața locului, insa conducatorul autoutilitarei nu a facut dovada calitatii de reprezentant legal a societatii contraveniente, acestea fiind doar un prepus al acesteia. Prin urmare, nici nu exista posibilitatea fizica ca petenta-contravenienta sa isi expuna eventualele obiectiuni in cuprinsul procesului verbal. Acest fapt nu afectează exercitarea dreptului său la apărare, care este asigurat prin posibilitatea de a-și prezenta obiecțiunile, argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului verbal în instanță, pe calea unei plângeri contravenționale.
In ceea ce priveste motivul invocat de catre petenta referitoare la incalcarea dispozitiilor art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că in continutul procesului verbal s-a mentionat ca: „nu s-a identificat nici un martor la fata locului, decat alt agent constatator, care potrivit O.G. nr.2/2001, nu poate semna ca martor”.
De asemenea, art.19 din O.G. nr.2/2001 impune prezența unui martor pentru a atesta anumite împrejurări expres prevăzute de lege, respectiv lipsa contravenientului, refuzul sau imposibilitatea de semnare a procesului verbal, iar nu aspecte legate de situația de fapt, de temeinicia faptei, fiind necesar ca, atunci când nu există un martor, să fie menționate în actul constatator motivele care au condus la încheierea sa în acest mod.
Petenta nu contestă împrejurarea că procesul verbal s-a întocmit în lipsa sa. Mai mult decât atât, a fost consemnat motivul pentru care procesul verbal s-a încheiat în lipsa martorilor.
Avand in vedere aceste considerente, instanta va respinge exceptiile nulitatii procesului verbal de contraventie contestat, invocate de catre petenta, ca neintemeiate.
Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la normele de conviețuire socială) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (H.G. nr.1175/2007); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentei (2.000 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României, precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația muncii, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta retine ca petenta nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie. Desi instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta constata ca situatia retinuta in procesul verbal de contraventie corespunde realitatii.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.1 din Anexa la H.G. nr.1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier de mărfuri periculoase în România, (1) Prezentele norme stabilesc cadrul de aplicare în România a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994. (2) Prezentele norme se aplică transporturilor rutiere de mărfuri periculoase efectuate pe teritoriul României, activităților de control efectuate în transportul rutier de mărfuri periculoase la vehiculele care circulă sau intră pe teritoriul României dintr-o altă țară, controalelor activităților desfășurate de întreprinderi așa cum sunt definite în prezenta hotărâre.
Conform art.39 alin.3 pct.2 din acelasi act normativ, constituie contravenție din categoria a III-a de risc, absența din documentele de transport a unor informații, altele decât cele enunțate la categoria I de risc prevăzute la art. 37 alin. (3) pct. 16 (care se refera la randul său, la absența informațiilor referitoare la substanța transportată, permițând determinarea unei contravenții de categoria I de risc, de exemplu numărul O., denumirea, grupa de ambalare).
Contravenția prevăzuta la art. 39 se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, aplicabilă expeditorului și/sau transportatorului, conform art.40 alin.3 din H.G. nr.1175/2007.
Pe de alta parte, dispozitiile Legii nr.34/1994 pentru aderarea României la Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, (astfel cum a fost modificata prin Legea nr.333/2007), prevad la punctul 1.1.3.6.3 ca prin "cantitate maximă totală pe unitatea" de transport se înțelege:
- pentru obiecte, masa brută în kilograme (pentru obiectele din clasa 1, masa netă în kg a substanței explozibile);
- pentru substanțele solide, gazele lichefiate, gazele lichefiate refrigerate și gazele dizolvate, masa netă în kilograme;
- pentru substanțele lichide și gazele comprimate, capacitatea nominală a recipientului în litri (a se vedea definiția de la 1.2.1).
Potrivit punctului 1.1.3.6.2 din acelasi act normativ, „atunci când cantitatea de mărfuri periculoase transportate pe unitatea de transport nu depășește valorile indicate în coloana (3) a tabelului de la paragraful 1.1.3.6.3 pentru o categorie de transport dată (dacă mărfurile periculoase transportate pe unitatea de transport sunt din aceeași categorie), sau valoarea calculată conform paragrafului 1.1.3.6.4 (dacă mărfurile periculoase de la bordul unității de transport sunt de mai multe categorii), acestea pot fi transportate în colete, în aceeași unitate de transport, fără ca următoarele prescripții să fie aplicabile…”
Prin urmare, nu se impun anumite restrictii legate de transportul acestor marfuri, daca nu se depasesc valorile indicate in mod expres, valori ale caror cantitati sunt apreciate in kilograme sau in litri.
Or, din documentele prezentate de prepusul petentei, la momentul controlului, aceste cantitati nu au fost evidentitate in litri, astfel cum impun prevderile legale.
Intrucât pe parcursul judecatii contestatoarea nu a facut in niciun fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta in procesul verbal de contraventie (deși, potrivit dispozitiilor art.129 alin.1 teza finală C.proc.civ. si art.1169 C.civil, ei îi incumba sarcina acestei probe) instanta constată că forta probanta a acestuia nu a fost inlaturată.
Din analiza tuturor mijloacelor de proba administrate in cauza, instanta retine ca petenta a fost sanctionata in mod corect de catre agentul intimatei, aceasta facandu-se vinovata de fapta pentru care a fost sanctionata.
Instanta va respinge capatul de cerere privind inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, ca neintemeiat, avand in vedere ca petentei i-a fost stabilita sanctiunea contraventionala in cuantumul minim prevazut de lege. Gravitatea acesteia este relevată și de limitele sancțiunii amenzii, astfel cum au fost prevăzute de legiuitor, în cazul acestor contravenții.
Avand in vedere cele expuse mai sus, instanta, in temeiul art.34 din O.G.nr.2/2001, urmeaza sa respinga plangerea petentei, ca neintemeiata, si sa mentina procesul verbal atacat, respectiv măsurile dispuse prin acesta. Instanta va respinge si capatul de cerere privind inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment, ca neintemeiat
De asemenea, in temeiul art.274 C.proc.civ. si potrivit principiului disponibilitatii, instanta urmeaza sa ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptiile nulitatii procesului verbal de contraventie contestat, invocate de catre petenta, ca neintemeiate.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal . nr._/26.10.2011 întocmit de intimata A. R. ROMÂNĂ, cu sediul în București, .. 38, sector 1, cu sediul ales in Constanta, ., jud. Constanta, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.
Respinge capatul de cerere privind inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment, ca neintemeiat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
4 ex./28.06.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 557/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013.... → |
|---|
