Plângere contravenţională. Sentința nr. 7537/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7537/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-05-2013 în dosarul nr. 29418/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 7537/2013
Ședința publică de la 03 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. I.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul D. I., cu domiciliul în mun. B., ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul D. I. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin Serviciul registratură intimata a înaintat adresa nr.1482/10.01.2013, planșa fotografică a abaterii, certificatul de semnătură electronică și autorizația de control ale agentului constatator.
Având în vedere că procedura este legal îndeplinită, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial - potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 129 al. 5 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. 167 al. 1 C.pr.civ, încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei si proba cu planșa fotografica.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.12.2011 petentul D. I. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție .>R 11 nr._ din 05.12.2011 solicitând anularea procesului verbal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivare se arată că la data de 12.06.2011, a fost sancționat de către un agent constatator din cadrul CNADNR – CESTRIN, cu o amendă în cuantum de 250 lei conform p.v. nr._/21.11.2011, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2002, fiind reținut că la data de 12.06.2011, a circulat pe DN 2 Km 115+80m, în localitatea Mărăcineni, cu vehiculul înmatriculat sub nr._, proprietatea sa, fără a avea rovinietă.
Petentul arată că lipsa rovinietei s-a datorat neverificării datei de expirare a rovinietei anterioare și a achitat tariful de utilizare pe o perioadă de 12 luni, imediat ce a sesizat acest aspect.
Precizează că nu a existat rea credință, iar în situația în care instanța îl va găsi vinovat, să dispună înlocuirea amenzii cu avertisment.
Plângerea nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Odată cu plângerea, petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție nr. R 11 nr._ din 05.12.2011 ,dovadă rovinietă .
Legal citată, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN nu a depus întâmpinare, ci doar certificatul calificat al agentului constatator și planșa foto.
Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 167 C.P.C. instanța a încuviințat pentru părți proba cu acte.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
La data de 05.12.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție R 11 nr._ din 05.12.2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 12.06.2011, ora 09,04, a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei SIEGMCR.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 129, al. 1 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, doar constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este descris în art. 1, al. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002, potrivit căruia, prin utilizator se înțelege persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Din dispozițiile legale menționate, rezultă că obligația de achitare a rovinietei aparținea proprietarului autovehiculului.
Prin urmare, contestatorul avea obligația să dețină rovinietă valabilă, la data de 28.05.2011
Instanța reține că petentul a reușit să facă dovada doar a unui comportament corect înainte și după sancționarea sa, dar nu a făcut dovada că la data de 12.06.2011 avea rovinietă valabilă, aspect, de altfel, recunoscut de către aceasta, nefiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din CEDO.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimată, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Art. 7, al. 3 din O.G. nr. 2/2001, stabilește că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimată nu respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța reține că aplicarea sancțiunii „avertismentului” este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, fiind atins și scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
În sprijinul celor reținute mai sus, instanța constată că petentul a recunoscut fapta comisă, așa cum rezultă din plângerea contravențională, a făcut dovada unui comportament corect înainte și după sancționarea sa, iar convingerea instanței este că aplicarea unei sancțiuni nepecuniare, corespunde scopului preventiv si educativ al contravenției prevăzută de legiuitor si este susceptibila de a atrage atenția petentului asupra faptului ca atitudinea sa sociala trebuie conformata prevederilor legale.
Văzând și dispozițiile art. 38 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, i se va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit cărora, tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2012, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv, 24.07.2012, se anulează. Cum petentul a contestat procesul verbal la data de 27.12.2011, deci, înainte de . legii, prevederile menționate sunt pe deplin aplicabile.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul D. I., în contradictoriu cu intimatul CNADNR și va dispune anularea procesului verbal de contravenție contestat.
În baza art. II, din Legea nr. 144/2012, anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul D. I., cu domiciliul în mun. B., ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A.
Anulează procesul verbal de contravenție .>R 11 nr._ din 05.12.2011.
Exonerează petentul de plata amenzii în sumă de 250 lei și a tarifului de despăgubire în sumă de 121,79 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 03.05.2013.
Președinte,Grefier,
Red./I.V.C-tin
Tehnored./E.M./14.05.2013/ 4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4571/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2013.... → |
|---|
