Pretenţii. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 14938/200/2012
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 23.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul N. I., cu domiciliul în com. Săgeata, ., în contradictoriu cu pârâtul S. A., cu domiciliul în com. Săgeata, ..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.12.2013, când instanța din motivele sus menționate a amânat pronunțarea pentru data de 23.12.2013 și pentru această dată;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 07.05.2012, reclamantul N. I. a solicitat obligarea pârâtului S. A. la plata sumei de 8000 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, în data de 14.03.2011, în jurul orei 12, după ce a făcut curățenie în curte a dat foc gunoaielor strânse și vegetației uscate, iar în lipsa supravegherii focului, acesta s-a extins și a cuprins și proprietatea reclamantului, nemaiputând fi controlat. În urma incendiului, i-au fost arse următoarele bunuri: un grajd de animale, un gard de scândură de 10 m lungime, o șiră cu baloți de lucernă, 5 gâște, o căruță, lemne de construcție, diverse bunuri mobile depozitate atât în grajd cât și în curte.
Împotriva pârâtului s-a formulat plângere penală, fiind format dosarul nr.1328/P/2011. P. de pe lângă Judecătoria B. a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prevăzută de art.219 alin.1 C.pen., aplicându-i-se sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei. Pârâtul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, arătând însă că nu vrea să despăgubească reclamantul pentru daunele solicitate.
În considerarea art.1357 NCC consideră că sunt întrunite cumulativ condițiile pentru repararea prejudiciului, respectiv: existența unui prejudiciu cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate. În cauză fapta ilicită a constat în omisiunea de a lua măsurile necesare pentru a preîntâmpina extinderea focului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1349 Cod civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus copii de pe următoarele înscrisuri: ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 02.03.2012, ordonanță de respingere a plângerii formulate de N. I. împotriva ordonanței nr.1328/P/2011.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 1141 alin.2 C.proc.civ., solicitând admiterea în parte a acțiunii, urmând să despăgubească reclamantul în funcție de bunurile pe care va dovedi că le-a distrus. Susține că în realitate, în data de 14.03.2011, în jurul orelor 12.00, s-a hotărât să facă curățenie în curtea locuinței sale, întrucât în curtea mea erau aruncate mai multe resturi de coceni rezultați de la animale și alte gunoaie, aruncate de reclamantul N. I., sub pretextul că pot să le folosesc, pentru încălzirea locuinței. In acest sens i-a cerut reclamantului o furcă și a început să strângă toate aceste gunoaie într-un anumit loc pentru a le da foc. După ce a dat foc gunoaielor strânse, din cauza vântului și a vegetației uscate, nu a reușit să mai controleze focul, situație în care acesta s-a extins și la bunurile vecinului N. I., ocazie cu care a fost distrus un grajd de animale, în care erau ținute câteva capre și un rest de șiră de balot de lucerna, în câteva se mai aflau câteva zeci de baloți.
Precizează că nu a avut nici un moment intenția de a distruge bunurile vecinului, iar terenul pe care se afla restul de șiră de baloți, este terenul său moștenit de la autorii săi, însă în urmă cu 4-5 ani, i-a dat reclamantului această porțiune de teren, pentru ca acesta să poată intra în curtea locuinței sale, prin partea din spate, fară ca terenul respectiv si rămână în această situație în mod definitiv.
In urma acestei situații provocate involuntar s-a format dosarul penal nr. 1328/P/2011, care a fost soluționat de P. de pe lângă Judecătoria B., printr-o Ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, sens în care a fost sancționat cu amenda în cuantum de 500 lei și obligat să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 160 lei.
Pe tot parcursul derulării cercetărilor penale, reclamantul a susținut că a fost prejudiciat doar cu distrugerea grajdului de animale, șira de baloți de lucerna și două gâște, pe care le-a apreciat la valoarea de 5.000 lei, iar in cererea de chemare în judecată, reclamantul a considerat că e mai bine să își majoreze valoarea pretențiilor la suma de 8.000 lei, iar pe lângă bunurile descrise de reclamant în plângere, în cererea de chemare în judecată, acesta a adăugat și alte bunuri, respectiv un gard de scândură de 10 m lungime, încă 3 gâște, o căruță mijloc de transport, lemne de construcție și diverse bunuri mobile depozitate atât în grajd cât și în curte.
Având în vedere situația de fapt descrisă anterior raportată la situația materială precară în care se aflu, consideră că prejudiciul reclamantului este inventat în mare parte, iar bunurile care chiar au fost distruse în acel incendiu, respectiv grajdul de animale, șira de baloți de lucerna și două gâște, au fost supraevaluate.
Instanta a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile, proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu un martor și proba cu expertiza specialitatea construcții și agricultură, iar pentru pârât proba cu înscrisurile, proba cu interogatoriul reclamantului, proba testimonială cu un martor.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul solicită plata de despăgubiri materiale de 8000 de lei pentru prejudiciul creat de pârât prin fapta sa.
Pentru început, instanța va reține că potrivit art.6 din Legea nr.287/2009 legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Actele și faptele juridice, încheiate ori după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Prin urmare, în prezenta cauză, faptele juridice generatoare de efecte juridice invocate de reclamant au fost săvârșite înainte de . legii noi, astfel încât față de motivele de fapt indicate de acesta, instanța va analiza incidența prevederilor din Codul civil adoptat în anul 1864, corelativ cu situația de fapt descrisă de reclamant.
Parchetul de pe lângă Judecătoria B., a cercetat fapta pârâtului formându-se dosarul penal nr. 1328/P/2011 pentru tragerea la răspundere a numitului S. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzute de art.2019 alin.1 C.penal. Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, s-a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, sens în care a fost sancționat cu amenda în cuantum de 500 lei.
În prezenta acțiune reclamantul susține că fapta pârâtului i-a creat un prejudiciu de 8000 de lei, prin distrugerea următoarelor bunuri: un grajd de animale, un gard de scândură de 10 m lungime, o șiră cu baloți de lucernă, 5 gâște, o căruță, lemne de construcție, diverse bunuri mobile depozitate atât în grajd cât și în curte.
Față de situația juridică descrisă de reclamant, respectiv săvârșirea de către pârât a unei fapte de natură a-i provoca prejudicii, instanța va verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998 Cod civil, care stabilesc că „orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina unei persoane, este necesar a fi îndeplinite mai multe cerințe: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între acestea, existenta vinovăției celui care a determinat prejudiciul.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Pentru a interveni răspunderea civilă delictuală, instanța va verifica dacă pârâtul a săvârșit fapta invocată de reclamant. Se constată că în dosarul de urmărire penală există declarația de recunoaștere a făptuitorului. Totodată, prezentându-se în fața instanței pârâtul a recunoscut fapta în cadrul răspunsului la interogatoriul formulat de reclamant (întrebarea nr.1).
Analizând probatoriul administrat în cauza, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada săvârșirii de către pârât a unei fapte ilicite, constând în distrugerea mai multor bunuri, faptă care a creat în patrimoniul său un prejudiciu.
Pentru determinarea bunurilor care au fost incendiate, s-au administrat proba cu interogatoriul părților, proba testimonială cu martorii D. M. și I. C., precum și proba cu înscrisurile, iar pentru evaluarea acestora s-a încuviințat proba cu expertiza specialitatea construcții și agricultură.
Astfel din declarațiile martorului D. M., care susține că a participat la stingerea incendiului, reiese că la fața locului focul ardea atât pe proprietatea pârâtului, cât mai ales pe cea reclamantului. Mai arată martorul că a constatat cum a ars în totalitate grajdul reclamantului, construit din OSB, scândură, acoperit cu plăci de azbociment, în grajd aflându-se coceni uscați și haine vechi; au ars de asemenea aproximativ 40 de baloți, lemnele depozitate în zona porții martorul menționează că nu a văzut resturi de gâște arse, resturi ale unui coș de căruță sau părțile din fier ale vreunei sape, greble sau furci. A văzut că a ars o parte din gardul de scândură din spatele curții reclamantului, în lungime de aproximativ 2 m, restul fiind din sârmă.
Martorul I. C. arată că după câteva ore de la stingerea incendiului a mers în curtea reclamantului și a constatat că nu mai exista grajdul de animale, acesta văzându-se anterior de la stradă. Despre celelalte obiecte care au ars știe de la reclamant, care a treia zi dup incendiu i-a spus că au ars un coș de căruță, un metru cub de scândură, baloți de lucernă, două gâște, gardul de scândură, o căruță de lemne pentru construcție. Martorul susține că a văzut anterior incendiului în curtea reclamantului baloți de lucernă, dar nu poate aprecia numărul acestora. Despre lungimea grajdului afirmă că era de 6-8 m, iar lățimea de 3-4 m.
Din răspunsurile celor două părți la interogatoriu, instanța reține că nu este contestată de niciuna dintre ele distrugerea grajdului, a șirei de baloți și a unei gâște. Reclamantul susține totuși că au ars mai mulți baloți de lucernă (aproximativ 180-200) și două gâște, precum și alte obiecte.
Din planșele fotografice atașate la dosarul penal nr. 1328/P/2011, coroborate cu susținerile reclamantului în faza de urmărire penală și cu mențiunile din procesul-verbal de intervenție, instanța reține că în incendiu au fost distruse următoarele bunuri: grajdul de animale, 200 baloți lucernă, 2 gâște și gardul despărțitor de aproximativ 10 m. Astfel din planșele fotografice reiese fără dubiu că grajdul, gardul despărțitor și șira de baloți au fost distruse, iar în procesul-verbal de intervenție pompierii au menționat că au intervenit asupra a două anexe gospodărești și asupra a 200 baloți lucernă care ardeau.
În declarația dată de reclamant la data de 14.03.2011 acesta a menționat ca bunuri distruse un grajd de animale, gardul de scândură, 2 gâște și șira de baloți, fără a specifica alte obiecte dintre cele enumerate în cererea de chemare în judecată (5 gâște, o căruță, lemne de construcție, diverse bunuri mobile depozitate atât în grajd, cât și în curte).
Prin urmare, coroborând probele analizate mai sus, instanța va reține că prejudiciul reclamantului constă numai în incendierea următoarelor bunuri: grajdul de animale, 200 baloți lucernă, 2 gâște și gardul despărțitor. Acestea au fost evaluate de experții desemnați în cauză astfel: grajdul de animale 4400 lei, gardul despărțitor 600 lei, 200 baloți lucernă 3000 lei, 2 gâște 100 lei. Astfel prejudiciul se ridică la suma de 8100 lei. Referitor la evaluarea construcției și la suprafața grajdului, instanța va avea în vedere valoarea stabilită de expert, întrucât suprafața indicată de acesta corespunde cu descrierea realizată de martorul I. C. (fila 23 din dosar), acesta menționând că lungimea grajdului era de 6-8 m, iar lățimea de 3-4 m.
În considerarea celor arătate mai sus, instanța va admite acțiunea si va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 8000 lei, așa cum a solicitat, reprezentând despăgubiri.
În baza art.274 alin.1 C.proc.civ. va admite cererea formulata de reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecata si va obliga pârâtul la plata sumei de 1200 lei, reprezentând onorariu avocat și onorariile experților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul N. I., cu domiciliul în com. Săgeata, ., în contradictoriu cu pârâtul S. A., cu domiciliul în com. Săgeata, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 8000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei reprezentând onorariu avocat și onorariile experților.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Red. V.A.M/Tehnored. T.D/23.12.2013/4 ex
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6564/2013.... → |
|---|
