Pretenţii. Sentința nr. 7292/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7292/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 24433/200/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 7292/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Grefier Cocuța B.
Pe rol fiind pronuntarea asupra actiunii civile formulata de reclamanta .. cu sediul in localitatea S.. ., judetul Brasov in contradictoriu cu paratii S.C. C.-I. S.R.L., cu sediul in municipiul Bacau, .. 9. judetul Bacau si S.C. A. C. S.R.L., cu sediul in ., având ca obiect pretenții.
Prezenta si dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 22.04.2013 fiind consemnate in incheierea de ședinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta cand instanta a amanat pronuntarea pentru astazi data de mai sus si in urma deliberarilor:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_ 19.10.2011 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtii . și . pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligati la plata sumei de_,31 lei cu titlu de prejudiciu cauzat, la plata dobânzii legale calculate la suma datorată de la data de 21.04.2011 și până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a învederat în esență că a angajat pârâta . să transporte mărfuri pe ruta C.- Miercurea C., însă a angajat la rândul său un alt transportator respectiv . care deși a preluat marfa nu a mai ajuns la destinația prevăzută în contract și în avizul de însoțire a mărfurilor
Reclamanta a fost convocată la conciliere directă de societatea proprietara mărfurilor, fiind de acord să achite prejudiciul în cuantum de_,31 lei, proprietarul cesionând toate drepturile de despăgubire către petenta, ca urmare a reparării de către aceasta a prejudiciului
Deși au fost convocate la conciliere directă cele două pârâte, litigiul nu a fost stins.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
În dovedire reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie filele 7-24 dosar.
Pârâtii legal citați nu au formulat întâmpinare conform art 115 și urm C.p.civ
La termenul de judecată din 22.10.2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii.
Prin sentința civilă nr_/22.10.2012 instanța a admis excepția netimbrării acțiunii invocată din oficiu, a anulat ca netimbrată acțiunea civile in pretentii formulata de reclamanta .
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
La primirea cererii, prin rezoluția judecătorului cauzei, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unui timbru judiciar de 5 lei, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și a unei taxe judiciare de timbru de 2674,94 lei calculată în conformitate cu prevederile art 2 din Legea 146/1997, în funcție de valoarea cererii.
În conformitate cu art. 20 alin 1-3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii.
Art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar prevede că, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Totodată, art. 35 alin. 1 și 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, stabilește că taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor, iar instanțele judecătorești - cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție - pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Potrivit alin. 5 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Art. 36 din același act normativ prevede că instanțele judecătorești au obligația de a încunoștința părțile, o dată cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acțiunile și cererile au fost trimise prin poștă.
Potrivit art. 39 din Ordinul 760/1999 „ - Dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.” și nu o copie xerox de pe respectivele înscrisuri.
Întrucât reclamanta a fost înștiințată prin citația emisă de instanță (fila 32), asupra obligației de a achita timbru judiciar în valoare de 5 lei și taxa judiciară de timbru în sumă de 2674,94 sub sancțiunea anulării cererii, și cu toate acestea, nu s-a conformat acestor dispoziții, instanța va face aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va admite excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu și, având în vedere caracterul peremptoriu al acesteia, va anula cererea dedusă judecății, fără a se mai pronunța asupra fondului acesteia.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat în termen legal recurs.
Prin decizia civilă nr 32/11.01.2013 Tribunalul B. a admis recursul declarat, a casat sentința și trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare reținând că cercetând chitanța nr_ emisă de Primăria municipiului S., depusă în copie și original reiese că reclamanta a plătit taxa de timbru în cuantumul stabilit de judecător prin rezoluție la data de 18.10.2012, adică înaintea termenului fixat cauzei la 22.10.2012, judecătoria nu a consemnat în minuta întocmită ora la care s-a pronunțat .
Dosarul fiind trimis, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr_ la data 05.02.2013
Prin precizările depuse la filele 7-8 dosar, pârâta . a arătat că a fost contactată de . pentru a efectua transportul din portul C. în jud B. urmând să încaseze contravaloarea transportului la descărcare, potrivit comenzii nr 114/21.04.2011, transportul a fost efectuat cu auto_ cu semiremorca_ ce a avut avizul de însoțire marfă nr_/21.04.2011, imediat descărcării la B., marfa a dispărut fiind sesizată Poliția B..
La termenul din 22.04.2013 reclamanta a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumelor.
În cauză instanța a administrat proba cu interogatoriu ( fiind aplicate dispozițiile art 225 C.p.civ) și proba cu înscrisuri în cadrul căreia au mai fost atașate în copie 9-10, 23 dosar.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Sub aspectul naturii răspunderii juridice civile, aplicate în cauză instanța apreciază că față de pârâtul . este una contractuală și nu una delictuală, întrucât obligația încălcată este o obligație concretă, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între părți, și nu o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor, aceea de a nu vătăma drepturile altuia printr-o faptă ilicită ca în cazul răspunderii civile delictuale. În cazul în care există un contract valabil încheiat între persoana care a produs prejudiciul și cea care l-a suferit, nu poate fi urmată decât calea răspunderii contractuale. Dacă paguba, care constituie izvorul obligației la despăgubire, nu este urmarea faptului ilicit și culpabil, ci al încălcării unor obligații asumate anterior sau a unor atribuții de serviciu care a avut drept finalitate un prejudiciu pentru reclamant, obligația are un caracter contractual și nu delictual.
În ceea ce privește răspunderea juridică civilă față de reclamant a pârâtului ., instanța apreciază că este tot una contractuală deoarece chiar de la data încheierii contractului de transport nr 1426C/21.04.2011, semnat de pârâta . și reclamanta se convine ca transportul mărfurilor să fie realizat de auto_ /_, condus de F. L., ce erau autovehiculele, respectiv angajatul pârâtului ., filele 7-9 dosar inițial și 9 dosar, aspecte despre care în contextul în care a semnat și ștampilat respectivul contract, cunoscând că obiectul de activitate al pârâtului . nu cuprindea transport marfă, în baza unei prezumții simple rezultă că reclamantul a exprimat acordul în acest sens; ca urmare, instanța va înlătura susținerile contrare ale reclamantei. Instanța va aprecia că, potrivit art 1132 C. civ în lipsa unei declarații exprese a creditorului reclamant delegatar în sensul descărcării de obligație a pârâtului . sunt întrunite condițiile unei delegații imperfecte, cu toate consecințele juridice decurgând din aceasta.
Potrivit contractului de transport în discuție, cantitatea de 20 tone țevi trebuia încărcată la data de 21.04.2011 în localitatea C. în auto_ /_, condus de F. L. și descărcat la data de 22.04.2011 în localitatea Miercurea C., contra unui tarif orar precis determinat.
Din examinarea avizului de însoțire a mărfii ., nr_, fila 10 dosar fond inițial și a bonului de însoțire depus la fila 11 dosar, rezultă cu certitudine că la data de 21.04.2011 a fost preluată și încărcată cantitatea de_ kg țevi din localitatea C. în auto_ /_, condus de F. L..
Din nici o probă administrată în cauză, deși sarcina acesteia incumba pârâților, potrivit art 129 C.p.civ, nu a rezultat data și locul concret al descărcării mărfii, predarea primirea acesteia potrivit dispozițiilor contractuale de mai sus.
Susținerea pârâtei . că a descărcat marfa la o destinație indicată de cealaltă pârâtă, în lipsa acordului reclamantei, nu produc consecințe sub aspectul analizei răspunderii sale materiale față de reclamanta. Raporturile dintre pârâte, consecințele decurgând din aceste raporturi sau eventualele răspunderi patrimoniale ori de altă natură dintre ele nu formează obiect dedus judecății pendinte.
Reclamanta, a dovedit cu înscrisurile depuse la filele 23 dosar, că a formulat plângere penală împotriva administratorului pârâtei, aflată în curs de soluționare de către organele de urmărire penală.
Reclamanta, în calitate de casă de expediții, intermediar, a achitat către . SRL suma de_,31 lei reprezentând contravaloarea țevilor dispărute în timpul transportului din data de 21.04.2011, filele 14-16 dosar inițial fond.
Cu adresa de la filele 17-24 dosar, reclamantul a pus in vedere pârâtilor sa achite datoria, potrivit art. 720 ind. 1 C.p.c., insâ până la termenul de față acesta nu au platit suma datorată.
Ca atare, tinând cont de regula potrivit căreia, in materia raspunderii civile contractuale, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii indeplinirii obligatiei- iar debitorii in spetă nu au facut nicio probă in acest sens, astfel cum prevede art.129 al.1 Teza finala C.p.c.- instanta mai retine ca aceasta ,deși avea obligația executării transportului în acord cu dispozițiile contractuale, au depozitat marfa într-un loc nespecificat de ei până în prezent și neautorizat de reclamant, ce au condus la cauzarea unei pagube reclamantului iar actualmente nu au achitat contravaloarea acestuia.
Instanța va mai avea în vedere că în dreptul comercial, solidaritatea debitorilor constituie regula, fără a fi nevoie de vreo stipulație expresă a părților în acest sens. Potrivit art 42 C. . codebitorii sunt ținuți solidar, afară de stipulație contrară. Mai mult, astfel cum a fost precizat anterior, sunt aplicabile art 1132 C. civ.
F. de considerentele mai sus expuse si de dispozitiile art.969-970 C.c. ( potrivit cărora obligatiile contractuale legal asumate au putere de lege intre partile contractante ), instanta apreciaza ca pretentiile reclamantului referitoare la daunele materiale sunt in mod evident intemeiate urmând a obliga pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de_,31 lei reprezentând prejudiciu cauzat
Referitor la capătul de cerere accesoriu, potrivit art 43 C. . și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Pentru acordarea dobânzii comerciale, creditorul nu trebuie să facă dovada prejudiciului, deoarece dreptul la daune sub formă de dobânda este prevăzut de dispoziția legală menționată.
Ca urmare, instanța va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamant a dobânzii legale practicate de BNR calculate la suma de_,31 lei de la data de 21.04.2011 și până la data plății respectivei sume.
Față de soluția instanței, de culpa procesuală solidară a fiecăreia dintre părți, de înscrisurile doveditoare atașate, instanța în temeiul art 277 C.p.civ va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 5718 lei ( taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, onorarii avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civile formulata de reclamanta .. cu sediul in localitatea S.. ., judetul Brasov in contradictoriu cu paratii S.C. C.-I. S.R.L., cu sediul in municipiul Bacau, .. 9. judetul Bacau si S.C. A. C. S.R.L., cu sediul in comuna Vernesti, ., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de_,31 lei reprezentând prejudiciu cauzat, precum și a dobânzii legale practicate de BNR calculate la suma de_,31 lei de la data de 21.04.2011 și până la data plății respectivei sume.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 5718 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2013.
P. GREFIER;
Red.P:F.
Tehnored. P.F./ 5 ex.
23.05.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4691/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5244/2013.... → |
|---|
