Uzucapiune. Sentința nr. 4565/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4565/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 22572/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4565
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier C. O.
Pe rol fiind cauza înregistrată sub numărul de mai sus promovata de reclamantul A. M. cu domiciliul în com. VADU PAȘII, . pentru constatarea din oficiu a perimării.
La apelul nominal făcut in ședință publica a lipsit reclamantul A. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că a trecut mai mult de un an de la îndeplinirea ultimului act de procedura, judecata fiind suspendata la data de 07.02.2012, precizează ca procedura este completa, dupa care:
În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ. raportat la art. 248-254 C.proc.civ., instanța invocă excepția de perimare a cererii de chemare în judecată și acordă cuvântul pe excepție.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 03.10.2011, reclamantul A. M. a formulat acțiune prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului teren.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 06.03.1990 a cumpărat prin act de dare cu plată un teren în suprafață de 1000 mp, pentru a avea acces la acest teren a obținut o cale de acces, de la Adunarea Generală a Cooperatorilor. Aceasta era o fâșie de teren arabil. După apariția Legii 18/1991 a reușit să cumpere și terenurile arabile vecine cu fondul său, care astfel a fost mărit cu peste 5000 mp. Mai arată că servitutea și 700 mp din terenul cumpărat în 1990, au fost revendicați de numitul N. N. care era proprietarul de drept al lotului de 5000 mp, cu care intrase in CAP, reclamantul a cumpărat terenul rămas despăgubindu-l pentru servitute și cei 100 mp. Având în vedere situația de fapt, trecerea a peste 20 de ani de posesie continuă și neîntreruptă, solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului constituit în servitute, înțelege să invoce uzucapiunea.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițile art.576, 577, 616, 612, 630, 1837, 1845 C.civ. și art.674-676 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Având în vedere că nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, instanța a dispus suspendarea judecării pricinii în baza art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ. prin încheierea din data de 07.02.2012.
Dosarul a fost repus pe rol din oficiu. La termenul de astăzi, 19.03.2013, instanța, în temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ. raportat la art. 248-254 C.proc.civ., a invocat din oficiu excepția de perimare a acțiunii.
Analizând actele dosarului prin prisma excepției de perimare a acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Perimarea, conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reprezintă o sancțiune procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an. Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a opera această sancțiune ce se desprind din prevederile art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă sunt următoarele: să existe o învestire a instanței cu o cerere care a declanșat procedura de judecată; cauza să fi rămas în nelucrare timp de un an; lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Instanța reține faptul că, în cauză, nu este necesar să fie făcute verificări e asupra comunicării legale a încheierii de suspendare, potrivit art. 90 și 92 din Codul de procedură civilă, deoarece, în lipsa unor norme speciale exprese, termenul de perimare, de un an în materie civilă, se calculează potrivit dispozițiilor generale ale art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a cărui aplicare s-a făcut mai sus (termenul se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare).
Codul de procedură civilă nu a stabilit expres momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, însă, în raport de faptul că perimarea este o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părții în desfășurarea procesului, termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură care trebuiau să urmeze, în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare. Actul de procedură, în acest caz, este încheierea de suspendare a judecății pronunțată în ședința publică din 07.02.2012, din acest moment partea având îndatorirea de a stărui în continuarea judecății.
Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, conform art. 129 alin. 1 și art. 723 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, prin exercitarea cu bună-credință a drepturilor procedurale, ceea ce nu se poate reține în cazul de față.
Față de aceste motive, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile perimării, în sensul că s-a împlinit termenul de 1 an, pe data de 07.02.2013, care se calculează de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, iar pricina a rămas în nelucrare, din vina reclamantului cu mult peste termenul de 1 an, perioadă în care nu a intervenit nicio cauză care să întrerupă sau să suspende a cursul acestuia. Cum data 07.02.2013 este anterioară datei prezentei judecăți, potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția perimării și va constata perimată cererea.
Conform art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de perimare a cererii de chemare în judecată.
Constată perimată cererea având ca obiect uzucapiune, promovata reclamantul A. M. cu domiciliul în com. VADU PAȘII, ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2013.
Președinte,Grefier,
Red.NA
Dact.OC
4ex/01.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4087/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6083/2013.... → |
|---|
