Evacuare. Sentința nr. 5189/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5189/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 14621/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5189
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 21.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect “evacuare” formulata de reclamantul-parat B. C., cu domiciliul ales la C.. Av. Badulescu D. V., din mun.Buzau, . AB, parter, jud.Buzau, în contradictoriu cu paratii-reclamanti G. C., G. R., M. M. R., respective paratii G. A. G. si G. I. D. (prin reprezentant legal G. R.), cu domiciliile in mun.Buzau, ., ..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2014, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta hotarare, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 21.03.2014, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ la data de 27.08.2013, reclamantul B. C. i-a chemat in judecata pe pârâții G. C., G. R., M. M. R., G. A. G. si G. I. D., solicitand evacuarea acestora din imobilul proprietatea sa din mun.Buzau, ., ., jud.Buzau, pe care acestia il ocupa abuziv, fara titlu, din data de 01.09.2010.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat că, in fapt, este proprietarul imobilului-apartament nr.5, situat in mun.Buzau, ., .. In cursul lunii august 2010, a fost contactat de familia G., care si-a exprimat interesul in vederea achizitionarii . de natura financiara ce il impiedicau sa incheie tranzactia la acea data, paratul G. C. i-a solicitat permisiunea de a locui in imobilul respectiv. Fiind vecini de mai multi ani, reclamantul a acceptat rugamintea acestuia, urmand ca dupa solutionarea problemei financiare, sa incheie vanzarea-cumpararea apartamentului. Astfel, la data de 01.09.2010, familia G. s-a mutat in apartamentul in cauza, pe care nu l-a parasit nici pana la aceasta data.
De asemenea, reclamantul a mai precizat ca ne aflam in prezenta unei ocupatiuni fara drept a unei suprafate locative. Faptul ca acestia au avut initial acceptul său, pentru o perioada limitata de timp, nu le confera dreptul de a ocupa abuziv acest spatiu.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.1033 si urm. din Noul C.proc.civ.
Cererea a fost timbrata cu suma de 100,00 Ron - taxa judiciara de timbru (fila 6).
In sustinerea cererii, reclamantul a aratat că întelege să se foloseasca de proba cu înscrisurile atasate cererii de chemare in judecata. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri: contract de donatie autentificat sub nr.1626/21.04.2000, Incheiere nr.931/08.02.2002, carte de identitate reclamant, notificare, dovada de confirmare (filele 7-11), contract de credit bancar nr.B0027910/24.09.2008, grafic de rambursare, contract de ipoteca, cupon de pensie, cereri, înscris privind situatia facturilor in sold/restante la sfarsitul lunii mai 2013, respectiv aprilie 2013 (filele 59-84).
Paratii G. C., G. R., M. M. R. au formulat întampinare-cerere reconventionala (fila 21), prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantului, admiterea cererii reconventionale, în sensul instituirii în favoarea lor a unui drept de retentie în ceea ce priveste îmbunatatirile aduse imobilului, în cuantum de 15.00 lei.
In motivarea cererii, paratii-reclamanti au aratat că, în fapt, printr-o conventie verbala cu reclamantul, începand cu luna septembrie 2010, acesta le-a permis să locuiască în imobil. Intelegerea a fost ca să îi plătească chirie (lucru pe care l-a si facut) ori să îl cumpere in viitor. In momentul mutarii in acest apartament, dar si pe parcursul locuirii in acesta, paratii au adus o . îmbunatatiri. Astfel, au inlocuit corpurile sanitare de la baie (chiuveta, cada, wc), au zugravit întreg apartament, au montat gresie si faianta la baie si bucatarie, au inlocuit instalatiile de scurgere a apei de la baie si bucatarie. Intrucat la balcon se scurgea apa pluviala, au montat acoperis din tabla. Aceste imbunatariri au fost necesare, avand în vedere că în momentul in care reclamantul le-a predate apartamentul, acesta se afla într-o stare avansata de degradare. Mai mult decat atat, aceste îmbunatatiri au fost făcute cu acordul proprietarului. Acest apartament este ipotecat de către Banca Romaneasca, de fiul reclamantului, astfel că paratul G. C. nu a putut să îl cumpere. Parații au solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 15.000 lei, respectiv instituirea unui drept de retentie, conform art.2495 din Noul C.civil.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.200-205 din Noul C.proc.civ., art.2495-2499 din Noul C.civil.
In sustinerea cererii, paratii-reclamanti au arătat că înteleg să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv martorii I. G. si L. I.. In acest sens, au depus la dosarul cauzei o . bonuri fiscale, certificat de nastere . nr._, certificat de nastere . nr._ (filele 23-29), extras carte funciara (fila 104).
Cererea reconventionala a fost timbrata cu 855 lei-taxa judiciara de timbru (fila 49).
La termenul de judecata din data de 05.12.2013 (fila 32), aparatorul reclamantului, av.M. C., a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale, avand in vedere dispozitiile art.1042 din Noul C.proc.civ.
La termenul de judecata din data de 06.02.2014 (fila 93), in temeiul art.258 din Noul C.proc.civ., a încuviințat partilor – proba cu inscrisuri si cate 2 martori, apreciindu-le pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei. De asemenea, instanța, în temeiul art.248 alin.2 din Noul C.proc.civ., a unit cu fondul exceptia inadmisibilitatii cererii reconentionale.
Martorii Serdin V. si I. D.-din partea reclamantilor, respectiv I. G.-din partea paratilor, au fost audiati în sedinta publica, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei. Martorul L. I., din partea paratilor, desi legal citat (inclusiv cu mandat de aducere), nu s-a prezentat în vederea audierii, fapt pentru care instanța a pășit la judecarea cauzei, conform art.313 alin.3 din Noul C.proc.civ.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, reclamantul B. C. este proprietarul apartamentului nr.5 situat in mun.Buzau, ., ., jud.Buzau, astfel cum rezulta din contractul de donatie autentificat sub nr.1626/21.04.2000 de BNP L. Sinica (fila 7).
Reclamantul B. C. i-a chemat in judecata pe pârâții G. C., G. R., M. M. R., G. A. G. si G. I. D., solicitand evacuarea acestora din imobilul proprietatea sa din mun.Buzau, ., ., pe care l-ar ocupa abuziv.
La randul lor, paratii G. C., G. R., M. M. R. au formulat cerere reconventionala, solicitand obligarea reclamantului la plata sumei de 15.000 lei, respectiv instituirea unui drept de retentie, conform art.2495 din Noul C.civil.
Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilității cererii reconvenționale, invocata de către reclamant, prin apărător ales av.M. C., în temeiul art.248 din Noul C.proc.civ., instanța constată că potrivit art.1042 alin.1 din Noul C.proc.civ., „paratul chemat in judecata, potrivit procedurii prevazute de titlul XI, nu poate formula cerere reconventionala, de chemare in judecata sa altei persoane sau în garantie, pretentiile sale urmand a fi valorificate numai pe cale separata. Paratul poate invoca aparati de fond privind temeinicia motivelor de fapt si de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului”.
Avand in vedere acest dispozitii legale, faptul ca prezenta cauza urmeaza a fi analizata prin prisma dispozitiilor titlului XI din Noul C.proc.civ., instanța apreciază exceptia inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată de către reclamant, ca fiind întemeiata. In acest sens, instanta va respinge cererea reconventionala, formulata de paratii-reclamanti G. C., G. R., M. M. R. in contradictoriu cu reclamantul-parat B. C., ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, potrivit însasi sustinerilor reclamantului, acesta a fost de acord ca paratul G. C. să locuiască cu familia, în acest imobil, întelegerea părților fiind în sensul încheierii unui contract de vanzare-cumpărare cu privire la acest apartament, în viitor. Acest fapt a fost confirmat si de catre martorul I. G., audiat din partea paratilor, care a declarat ca in prezenta sa, reclamantului i-a fost înmanata si suma de 100 milioane lei, de catre G. C., în contul apartamentului, fără insă a se încheia si o chitanta în acest sens. Martorul a mai declarat ca, ulterior, au mai fost remise diverse sume de bani, atat reclamantului, cat si fiului acestuia, in contul acestui apartament, de catre familia G.. Pe de alta parte, martorul a mai aratat ca familia G., in momentul in care s-a mutat in acest apartament, au executat o . îmbunatatiri, iar reclamantul (in calitate de proprietar al apartamentului) nu s-a opus.
Contrar sustinerilor reclamantului si martorului sau, Serdin V. (socrul reclamantului), martorii I. G. si I. D. au declarat ca paratul G. C. nu este o persoana violenta, niciunul dintre proprietarii blocului neavand vreo problema cu acesta.
Mai mult decat atat, sustinerile paratului G. C., confirmate si de martorul I. G. (in sensul ca apartamentul reclamantului, ce face obiectul prezentului litigiu, era deja ipotecat la data mutarii in imobil, a familiei G.) se coroboreaza cu insasi mentiunile din cuprinsul extrasului de carte funciara nr.3211/21.01.2014 (fila 104), care atesta ca acest imobil era ipotecat inca din anul 2007, conform contractului de ipoteca nr.1854/11.07.2007 autentificat de BNPA R. Herbay si R. D. Baldan.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste sustinerile reclamantului, in sensul ca paratii inregistreaza debitele la serviciile de utilitati, fiind inregistrate mai multe dosare pe rolul Judecatoriei Buzau, instanta apreciaza ca nu se poate pronunta, atata timp cat nu se cunoaste perioada pentru care se solicita aceste utilitati, mai ales ca paratul G. C. a declarat in fata instantei de judecata ca exista debitele neachitate si pentru o perioada anterioara mutarii dansului in acest imobil. Instanta retine ca nimic nu il impiedica pe reclamant sa solicite in cadrul acestor dosare, chemarea in garantie a paratilor, in calitate de beneficiari ai acestor servicii, conform art.72-74 din Noul C.proc.civ. Mai mult decat atat, astfel cum a declarat paratul G. C. in fata instantei de judecata la data de 20.03.2014, acesta are disponibil financiar in banca si un bun imobil, ce poate fi executat, in cazul in care instanta va admite cererea de chemare in garantie.
Referitor la declaratia martorului Serdin V., martorul reclamantului, instanta constata ca acesta este socrul reclamantului (paratii fiind de acord cu audierea lui), fiind deci o persoana interesata in cauza. Pe de alta parte, martorul a declarat ca, la momentul mutarii in acest apartament, a familiei G., acest imobil era pus in vanzare, insa nu a putut preciza daca familia G. si-a manifestat intentia de a cumpara acest apartament. Referitor la sustinerile martorului, in sensul ca reclamantului i s-a pus poprire pe pensie, intrucat paratii nu achitat utilitatile apartamentului, instanta constata ca aceste sustineri nu au fost probate, cele declarate de martori nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba. Desi a depus la dosarul cauzei, un cupon de pensie aferent lunii octombrie 2013 (fila 73) si adresa de infiintare a popririi in dosarul executional nr.468/2013 (fila 74), totusi, reclamantul nu a facut dovada ca poprirea s-a infiintat in baza unui titlu executoriu legat de neplata unor utilitati la acest apartament.
Avand în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1033 din Noul C.proc.civ. In condițiile în care paratii au efectuat anumite îmbunatatiri imobilului reclamantului, care nu s-a opus efectuării lor, instanța apreciază că, in aceasta ipoteza, actiunea în evacuarea nu poate fi primită, întrucat în asemenea cazuri proprietarul are la îndemana doar o acțiune în revendicare.
Evacuarea este o sanctiune civila aplicabila raporturilor de locatiune sau ocuparaii abuzive a unui imobil, iar notiunea sa se circumscrie in mod necesar ideii de ocupare a imobilului, in mod abuziv, fapt ce nu a fost probat in spetă.
Instanța va avea însă în vedere la soluționarea cauzei și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea și interpretarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul dreptului la domiciliu. În cauza Ćosić c. Croației (hotărârea din 15 ianuarie 2009), Curtea a reținut că evacuarea reclamantei din apartament a constituit o ingerință în dreptul la respectarea domiciliului, chiar dacă hotărârea de evacuare nu a fost încă pusă în executare (a se vedea mutatis mutandis cauza Stanková c. Slovaciei, par. 7, hotărârea din 9 octombrie 2007). Deciziile autorităților naționale au fost întemeiate numai pe concluzia că reclamanta nu avea niciun drept pentru a ocupa apartamentul potrivit dreptului intern. Instanțele naționale s-au mulțumit cu constatarea că ocuparea de către reclamantă a imobilului nu avea nicio bază legală, fără a mai analiza proporționalitatea măsurii ce urma să fie aplicată. Pierderea locuinței de către o persoană este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului. Orice persoană ce riscă o restrângere atât de gravă trebuie în principiu să poată cere unui tribunal independent să stabilească proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenție, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins (a se vedea McCann c. Regatului Unit, par. 50, 13 mai 2008).
Argumentele reclamantului au fost tocmai că pârâtii ocupă în mod abuziv acest imobil, însă instanța nu poate reține în procedura acțiunii în evacuare că pârâtii nu au niciun titlu locativ, din moment ce stabilirea eventualelor drepturi ale fiecarei parti poate fi discutat doar în cadrul unei actiuni în revendicare, în care se pot pune în discutie si eventualele îmbunatatiri aduse imobilului de catre parati (pe calea unei cereri reconventionale). Este în sensul asigurării unui just echilibru pentru toate părtile din dosar, a se solutiona aceste cereri in cadrul aceluiasi dosar.
Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că evacuarea părinților din imobil ar afecta în mod indirect și interesele copiilor paratului, parati de altfel în prezenta cauză. Față de probele administrate, instanța găsește că ingerința nu urmărește un scop legitim, de a proteja drepturile reclamantului în calitate de proprietar al apartamentului, drepturi garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce situația juridică a imobilului nu a fost clarificată în condiții de contradictorialitate, existând și în acest moment posibilitatea ca pârâtii sa se prevaleze de „o obligație de a face” (în sensul încheierii în viitor a unui contract de vanzare-cumparare în forma autentica) privind imobilul ce face obiectul cauzei de față. Ingerința nu are ca scop nici protejarea ordinii și a liniștii publice, din moment ce din declarația martorului I. D. nu a rezultat dincolo de orice dubiu că se impune evacuarea din imobil, chiar în situația în care pârâtul nu ar invoca un drept de proprietate propriu.
În consecință, din necesitatea asigurării unui just echilibru între imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale părților, tinand cont ca reclamantul nu a facut dovada unei ocupari abuzive a proprietatii sale, dar nici a comportamentului violent al paratilor, instanta va respinge actiunea principala având ca obiect „evacuare”, ca neintemeiata.
In temeiul art.453 din Noul C.proc.civ., instanta va respinge capatul de cerere privind obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată, ca neintemeiat, avand din vedere ca acesta este un capat accesoriu, care urmeaza soarta cererii principale.
Conform art.9 alin.2 din Noul C.proc.civ., instanta va lua act că parații nu au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanta va respinge cererile paratilor privind disjungerea cererii reconvenționale, respectiv restituirea taxei de timbru achitată, ca neintemeiate. Astfel, instanta va avea in vedere ca cererea reconventionala va fi respinsa ca inadmisibila, conform art.1042 din Noul C.proc.civ., sanctiunea formularii unei astfel de cereri este inadmisibilitatea, si nu disjungerea cauzei. Pe de alta parte, instanta apreciază că nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.45 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013, cazurile prevazute de lege fiind de stricta interpretare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia inadmisibilității cererii reconvenționale, invocate de către reclamant, prin apărător ales.
Respinge actiunea principala, avand ca obiect “evacuare” formulata de reclamantul-parat B. C., cu domiciliul ales la C.. Av. Badulescu D. V., din mun.Buzau, . AB, parter, jud.Buzau, în contradictoriu cu paratii-reclamanti G. C., G. R., M. M. R., respective paratii G. A. G. si G. I. D. (prin reprezentant legal G. R.), cu domiciliile in mun.Buzau, ., ., jud.Buzau, ca neintemeiată.
Respinge cererea reconventionala, formulata de paratii-reclamanti G. C., G. R., M. M. R. in contradictoriu cu reclamantul-parat B. C., ca inadmisibilă.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată, ca neintemeiat.
Ia act că parații nu au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererile paratilor privind disjungerea cererii reconvenționale, respectiv restituirea taxei de timbru achitată, ca neintemeiate.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, la Tribunalul Buzau.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored.IAC
25.03.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 07/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014.... → |
|---|
