Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 13796/200/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – I. F.
GREFIER –E. L. D.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul M. M. cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, împotriva procesului verbal . nr._/19.09.2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se afla la primul termen de judecata după ce a fost parcursă procedura prealabilă, cererea este legal timbrata, intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicata petentului, care a depus răspuns la întâmpinare și concluzii scrise, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material si teritorial în temeiul art. 94, pct. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 101 din OG nr. 15/2002.
În temeiul art. 238 C., instanța estimează durata cercetării procesului la 30 zile.
Instanța, în temeiul art. 258 cu referire la art.255 C.pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei .
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.07.2014, sub nr._, petentul M. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.09.2011 și a măsurilor dispuse în acesta și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 9.08.2010 a înstrăinat autovehiculul marca Dacia 1305 Pick-up cu număr de înmatriculare_ numitului M. N., domiciliat în . Câlnău, jud. B..
Mai departe, petentul a învederat că la data de 10.07.2014 s-a deplasat la sediul Primăriei B. – Direcția Economică, dată la care a luat cunoștință că figurează cu mai multe amenzi contravenționale emise de C. C..
În continuare, petentul a arătat că prin procesul-verbal . nr._/19.09.2011 a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei și tarif de despăgubire în cuantum de 96 euro întrucât autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a fost surprins pe DN2 km.155+80m fără a fi identificat cu rovinietă valabilă la data înregistrării, anume 20.03.2011, ora 07:53.
Petentul a învederat că, în temeiul art. 7 din Legea nr. 144/2012, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei revine în exclusivitate utilizatorilor români, art. 1 alin. (1) lit. b) definind noțiunea de utilizatori ca persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Mai departe, petentul a subliniat că autovehiculul a fost vândut la data de 9.08.2010, iar operațiunea de transfer a dreptului de proprietate, reglementată de art. 8 din Ordinul MAI 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a autovehiculelor, prevede că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza cererii noului proprietar.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 144/2012, Ordinul MAI 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a autovehiculelor.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, următoarele documente, în copie semnată și certificată pentru conformitate cu originalul: procesul verbal de constatare a contravenției contestat, contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 9.08.2010, copie adresă nr._/10.07.2014, declarație notarială.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În fapt, intimata a arătat că la data de 20.03.2011, pe DN2 km115+80m, pe raza localității Mărăcineni, județul B., autovehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând lui M. M., a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care la data de 19.09.2011 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. – C..
Intimata a arătat că procesul-verbal întocmit îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001, constatarea contravenției fiind realizată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor.
În continuare, intimata a arătat că în conformitate cu dispozițiile O.G. 15/2002, responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției. Înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar neefectuarea acesteia se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți.
În acest sens, intimata a arătat că dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acest lucru nu poate fi imputat C..
Mai departe, intimata a subliniat faptul că atât timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, revenindu-i obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. În acest sens, a depus la dosarul cauzei, în copie, certificat calificat, dovada comunicării procesului-verbal, planșa foto, listă cu procesele-verbale întocmite de intimată pe numele petentului.
În termen legal, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că Legea nr. 144/2012 a modificat art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, în sensul instituirii unor dispoziții mai favorabile, în sensul că procesul-verbal de constatare a contravenției se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Petentul a învederat că nu poate fi reținută apărarea intimatei conform căreia contractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil, întrucât există declarația notarială dată de cumpărătorul M. N., prin care acesta recunoaște achiziționarea autovehiculului, precum și nerespectarea obligației de transcriere a dreptului de proprietate pe numele său. De asemenea, în sentința civilă nr. 7025/14.05.2012 se face referire la contractul de vânzare-cumpărare din 2010, ceea ce dovedește că respectivul contract nu a fost întocmit în anul 2014 și antedatat.
În continuare, petentul a arătat că prin Legea nr. 144/2012 s-a abrogat alin. (3) al art. 8 din O.G. 15/2002, eliminându-se aplicarea tarifelor de despăgubire datorate pentru lipsa rovinietei, iar art. II din legea menționată statuează că tarifele de despăgubire aplicate până la data intrării în vigoare a legii se anulează.
La data de 10.09.2012, petentul a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură concluzii scrise prin care arată că la momentul săvârșirii contravenției nu era utilizatorul autoutilitarei conduse pe drumul public, aceasta fiind înstrăinată încă din anul 2010. Mai arată petentul că era obligația noului proprietar de a efectua demersurile pentru radierea mașinii și înmatricularea acesteia pe numele propriu.
De asemenea petentul a învederat că unele instanțe de judecată au reținut faptul că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Pentru toate considerente mai sus arătate, petentul a solicitat admiterea acțiunii și anularea procesului verbal contestat.
La concluziile scrise au fost atașate sentințele pronunțate în alte dosare în care petentul a contestat procese verbale de contravenție emise de C.-C..
La termenul de judecată din data de 12.09.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.09.2011, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 750 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) și sancționate de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, în data de 20.03.2011, orele 07.35, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe DN 2 km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, în temeiul art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 96 euro (405,30 lei) reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Instanța reține că procesul-verbal contestat a fost comunicat petentului prin afișare, la data de 18.10.2011.
Față de Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a ICCJ, pronunțată în recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin care s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, instanța constată că în prezenta cauză procesul verbal contestat a fost comunicat prin afișare, nefăcându-se dovada imposibilității comunicării prin poștă, cu aviz de primire, apreciind că acesta nu a fost legal comunicat, astfel încât termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin 1 OG 2/2001 nu a început să curgă, petentul putând formula plângerea contravențională.
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare (în forma de la data săvârșirii presupusei contravenții), fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin. (2), în Anexa nr. 2, de la 750 lei la 1.250 lei. Potrivit art. 8 alin. (3), contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculele mai sus menționate, de tip B, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 96 de euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin. (2), începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit. (e), acest tarif reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționaledin România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români. Art. 1 lit. b) din același act normativ definește utilizatorii români ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura electronică a agentului constatator.
Examinând în continuare temeinicia procesului verbal, instanța constată că fapta reținuta în sarcina petentului nu întrunește cumulativ elementele constitutive ale contravențiilor imputate, petentul neavând calitatea de utilizator în sensul O.G. nr. 15/2002, întrucât la data constatării contravenției nu mai avea în proprietate și nici nu folosea în baza unui drept legal vehiculul cu numărul de înmatriculare_ .
Astfel, potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la fila 8 din dosar, petentul a vândut la data de 9.08.2010, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ către numitul M. N.. Conform contractului, cumpărătorul s-a obligat să demareze acțiunea de transcriere a dreptului de proprietate pe numele său și să suporte cheltuielile aferente după plata celei de a doua tranșe din preț, anume la data de 30.12.2010.
Contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este un act consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voință a părților să îmbrace o formă specială, pentru a produce efecte juridice civile.
Procedura de radiere și înmatriculare în circulație a autovehiculelor, reglementată prin O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, H.G. nr. 610/2002 privind cartea de identitate a vehiculului, Instrucțiunile Ministerului de Interne, Finanțelor și Transporturilor de aplicare, nr._ /1993 și de Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare, implică totuși existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării acestuia în cartea de identitate a vehiculului.
Din coroborarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 din Instrucțiunile nr._ /1993 de aplicare a H.G. nr. 610/1992 și art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1.501/2006, rezultă că obligația de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul incumbă noului proprietar al autovehiculului, în speță numitului M. N., neputându-se reține vreo culpă în sarcina petentului, ca fost proprietar, în neefectuarea acestor formalități.
De asemenea, instanța arată că din declarația dată de numitul M. N. și autentificată sub nr. 1598/10.07.2014 de BNP N. E., rezultă faptul că acesta a cumpărat de la petent, la data de 9.08.2010, autoturismul cu număr de înmatriculare_ și nu a demarat acțiunea de transcriere a dreptului de proprietate pe numele său până la data de 30.12.2010, conform obligației asumate prin contract.
Întrucât răspunderea contravențională este personală, iar petentul nu a avut calitatea de utilizator al autovehiculului care a circulat pe drumul național fără rovinietă valabilă, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției este netemeinic întocmit și, prin urmare, lovit de nulitate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție . nr._/19.09.2011 întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C..
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța hotărăște nu numai asupra sancțiunii (amenda), ci și asupra despăgubirii menționate în procesul verbal și al cărei cuantum a fost stabilit prin înștiințarea de plată.
Ca o consecință a anulării procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei și va anula obligația de plată a tarifului de despăgubire în valoare de 96 euro (405,30 lei) stabilită prin procesul verbal . nr._/19.09.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plangerea contraventionala formulată de petentul M. M. cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, împotriva procesului verbal . nr._/19.09.2011.
Anuleaza procesul-verbal de constatare a contraventiei.
Exonereaza petentul de la sanctiunea amenzii in cuantum de 750 lei.
Anuleaza obligatia de plata a tarifului de despagubire in valoare de 96 euro.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronuntata in sedinta publica, azi, 12.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. I. E. L. D.
Red. F.I.
Tehnored. D.E.L
4 ex./19.09.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 5189/2014. Judecătoria BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1/2014.... → |
|---|
