Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 9481/200/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 03 septembrie 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. C.
GREFIER: F. L.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta . B. cu sediul în B., cartier D. ..3, județul B., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B.,cu sediul în municipiul B., .-12, județul B..
Plângerea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozitiilor art. 36 din OG nr.2/2001 raportat la art. 15 litera p din Legea nr. 146/1997, si de aplicare a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul T. M. și intimatul I. Județean de Poliție B..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată că procedura de citare a părților în proces este legal îndeplinită, că dosarul se află la primul termen de judecată având ca obiect plângere contravențională, că plângerea este legal scutită de plata texei judciare de timbru și a timbrului judiciar, că intimatul a formulat și depus întâmpinare, că în prezenta s-a solicitat judecata și în lipsă, după care:
Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței sale generale, materiale, teritoriale, conform dispozițiilor art.131 alin.1 din Codul de procedură civilă, stabilește că este competentă conform dispozițiilor art.126 alineatul 1 din Constituția României, art.94 pct.4 din codul de procedură civilă și art.32 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.
Instanța ia act că ambele părți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art.411 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 alin.1 raportat la art.255 și la art.292 cod procedură civilă instanța admite ca întemeiată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei solicitată de părți.
Instanța în temeiul prevederilor art.394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare pe excepție și pe fond.
JUDECATA
Prin plângerea contravențională introdusă la data de 11.06.2013, petenta . B. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.05.2013 și a măsurilor aplicate prin acesta;în subsidiar,a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii ,petenta a arătat că,la data de 04.05.2013,a fost sancționată de către un reprezentant al Serviciului Ordine Publică din cadrul intimatului,cu amendă în cuantum de 5.000 lei,pentru comiterea contravenției prevăzute de art.52 lit.e din Legea nr.333/2003.
În opinia petentei,procesul verbal încheiat este lovit de nelegalitate,pentru încălcarea prevederilor art.16 alin.1 din O.G.nr.2/2001,referitoare la prezentarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.Astfel,nu au fost stabilite cu claritate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei,aspecte care să ducă la individualizarea corectă a faptei.
De asemenea,la rubrica destinată consemnării obiecțiunilor contravenientului,s-a consemnat că,"nu este de față",procesul verbal încheindu-se la sediul intimatului,în această modalitate fiindu-i încălcat și dreptul la apărare ,persoana juridică fiind privată de dreptul de a formula obiecțiuni.
Pe fond a susținut că,la data de 18.11.2011,în jurul orelor 15,00,în urma controlului efectuat pe linia respectării prevederilor legale referitoare la asigurarea sistemelor de pază și alarmare s-a constatat că,societatea nu respectă aceste dispoziții,în sensul că,sistemul video era defect.
Însă,se afirmă în continuare,agenții constatatori au ignorat faptul că,sistemul de alarmare funcționa,nu au urmărit timpul efectiv de intervenție,nu au cronometrat cu exactitate acest timp ci au urmărit sancționarea contravențională a societății prin aplicarea amenzii la limita maximă prevăzută de text,aceea de 5.000 lei.
Cum,controlul s-a efectuat în lipsa administratorului societății,nu au putut fi date explicații cu privire la defecțiunea apărută la sistemul video,explicațiile fiind date de vânzătoare în sensul că,lipsa DVR-ului se datorează evenimentului ce a avut loc în ziua de 03.05.2013.
Cunoaște legislația în vigoare,astfel că era cu neputință să se săvârșească contravenția reținută de organele poliției iar amenda aplicată ar duce societatea în pragul falimentului,pe fondul crizei actuale economico-financiare.
A mai susținut că,procesul verbal atacat nu face dovada prin el însuși a existenței faptei,a autorului acesteia și a vinovăției fiind vorba doar de un act prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
În drept,plângerea nu este motivată.
Pentru dovedirea alegațiilor făcute,petenta a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul,procesul verbal încheiat la data de 04.05.2013 și procesul verbal . nr._/04.05.2013-filele 6,7.
2.Apărările formulate
Organul constatator a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației susținându-se,în esență,următoarele:
Procesul verbal . nr._ din 04.05.2013 a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G.nr.2/2001,astfel că,nu există motive care să atragă nulitatea actului constatator.
Pe fond a susținut că,în dimineața zilei de 03.05.2013,pe terasa barului aparținând . B.,pe fondul consumului de alcool,un grup de șase persoane au adresat cuvinte jignitoare barmaniței și administratorului societății care nu se afla în bar cele întâmplate fiindu-i relatate telefonic,acesta făcându-si aparitia în bar împreună cu opt persoane ,între cele două tabere producându-se un conflict violent soldat cu vătămarea mai multor persoane,una fiind internată la Spitalul Judetean B..
A mai arătat că,au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârsirii infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice în sarcina a nouă învinuiti printre care si administratorul .-numitul T. V.,fată de care s-a luat măsura retinerii pe o perioadă de 24 ore urmând să fie prezentati Parchetului de pe lângă judecătoria B. cu propunerea de sesizare a instantei în vederea emiterii mandatului de arestare preventivă pentru 29 de zile.
Cu ocazia cercetărilor ulterioare,incluzând si controlul din 04.05.2013,efectuat de ofiterul specialist pe sisteme de securitate din cadrul IPJ B.-Serviciul O.P.,s-a constatat că,imediat după terminarea altercatiei din data de 03.05.2013,administratorul .-numitul T. V.,ar fi luat intentionat DVR-ul sistemului de supraveghere video al barului si l-ar fi ascuns,tocmai pentru a ascunde înregistrările evenimentului,care ar fi constituit un instrument util pentru organele judiciare în instrumentarea dosarului penal.
La momentul controlului,petentul se afla retinut în arestul IPJ B. iar,în ceea ce priveste functionarea sistemului de alarmare la efractie al barului,dovedită în timpul controlului prin actionarea butonului de panică si interventia echipajului în timp de aprox.3 minute,intimatul a învederat că,în conformitate cu prevederile art.28 alin.5 din Legea nr.333/2003,acesta este o componentă a sistemului de alarmare împotriva efractiei,asa cum este si sistemul de televiziune cu circuit închis.
A concluzionat că,nefunctionarea sistemului de supraveghere video al barului din data de 04.05.2013,s-a datorat petentului care,în data de 03.05.2013,a luat personal DVR-ul,lăsând sistemul nefunctional iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.17 din O.G.nr.2/2001,neexistând motive care să atragă nulitatea acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 c.pr.civ.
La întâmpinare a fost anexat copia procesului verbal de contraventie atacat;raportul agentului constatator.
3.Probatoriul administrat
În ședința publică din data de 03.09.2014 ,instanța a încuviințat proba cu înscrisurile consemnate si atasate în dosar.
4. Situația de fapt
Prin procesul verbal . nr._/04.05.2013, petenta . reprezentată de administrator T. V., a fost sancționată cu amenda de 5000 lei,pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 52 lit e din Legea 333/2003 constând în aceea că,urmare controlului efectuat la data de 03.05.2013,ora 13:00,la barul si sala de jocuri electronice F. G. din municipiul B.,. constatat lipsa DVR-ului de la sistemul de supraveghere video al obiectivlului.
5.Reglementări incidente
a. Reglementări interne
Art 52 lit e din Legea 333/2003 prevede că, conducătorii societăților comerciale, indiferent de natura capitalului social, în care funcționează sisteme de pază, au ca și obligație introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției.
Art 16 alin 7 din OG 2/2001 stabilește că, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Art 17 din OG 2/2001 stabilește că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art .19 alin 1 reglementează că în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Potrivit Deciziei Nr. XXII din 19 martie 2007 privind recursul în interesul legii, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
b. Practica CEDO
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al art. 6 din CEDO, și anume: a) calificarea din dreptul al statului în cauză, b) natura faptei incriminate și c) natura și gradul de severitate al sancțiunii. Aceste trei criterii sunt alternative .
Analizând toate cele trei criterii ,cu privire la natura faptei, instanța reține că, paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor intră în prerogativa statului de a reglementa protecția civilă și urmărește un scop legitim, astfel că sancțiunea nerespectării acestei exigențe nu poate constitui o măsură punitivă și represivă de aplicabilitate generală.
Cu privire la severitatea sancțiunii, instanța constată că amenda aplicată nu putea fi înlocuită cu o măsură privativă de libertate în caz de neplată, că în speță nu plana amenințarea petentului cu declanșarea urmăririi penale împotriva sa în caz de neplată.
Instanța reține că, sancțiunea aplicată reclamantului nu poate fi calificată drept o sancțiune „penală”, nefiind aplicabil art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în latura sa penală.
5.Soluția adoptată
Analizând legalitatea procesului verbal ,din perspectiva motivului de nulitate privind neconsemnarea obiecțiunilor ,instanța constată că un astfel de drept nu se putea aduce la cunoștința petentului întrucât nu era prezent la încheierea procesului verbal fiind retinut în arestul I.P.J.B. ,că nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Or, petentul nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări, astfel încât instanța nu poate reține acest motiv de nulitate relativă.
De asemenea,instanta retine că,în cuprinsul actului constatator au fost stabilite cu claritate împrejurările care pot servi la aprecierea gravitătii si individualizării faptei.
Plecând de la contravenția imputată a fi săvârșită de către petentă ,instanța constată că, textul incriminator prevede că, subiecții activi pentru contravenția prevăzută de către art52 lit e din Legea 333/2003 sunt conducătorii societăților comerciale,în speta de fată numitul T. V..
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că, procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007).
Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind modul de asigurare al bunurilor si valorilor,este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că, față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului,cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator,care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel,simpla negare a petentei în sensul că, faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății,instanța constată că, petenta . nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal contestat reținându-se că,în urma controlului efectuat la data de 03.05.2013,ora 13:00,la barul si sala de jocuri electronice F. G. din municipiul B.,. constatat lipsa DVR-ului de la sistemul de supraveghere video al 19.03.2012.
Din analiza coroborată a înscrisurilor dosarului se constată că,disparitia DVR-ului sistemului de supraveghere video al obiectivului nu este întâmplătoare,din moment ce,acesta avea stocate înregistrările evenimentului din 03.05.2013,în care a fost implicat inclusiv administratorul societății si care,fără putintă de tăgadă,ar fi ajutat organele judiciare în instrumentarea dosarului penal.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este susținută și de RAPORTUL ofiterului specialist în sisteme de securitate PLESOIANU B.,aflat la fila 18 din dosar.
Apreciind că sancțiunea aplicată este proporțională cu fapta contravențională săvârșită, reținând fapta contravențională în maniera constatată de către intimată, instanța urmează a respinge plângerea contravențională ca nefondată.
6.Comunicarea hotărârii.
Hotărârea se comunică părților potrivit prevederilor art.427 alin.1 cod procedură civilă.
7.Calea de atac.
Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la data comunicării,așa cum prevede art.466 alin.1 și 468 alin.1 cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată,plângerea contravențională formulată de petenta . B. cu sediul în B., cartier D. ..3, județul B., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B.,cu sediul în municipiul B., .-12, județul B..
Menține ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.05.2013 de Poliția MUNICIPIULUI B.-SERVICIUL DE ORDINE PUBLICĂ.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.Cererea de apel,sub sanctiunea nulitătii,se va depune la judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi 03.09.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. L. F.
Red. A.C
Tehnored. F.L
Exempl 4/26.09.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 30/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8378/2014.... → |
|---|
