Plângere contravenţională. Sentința nr. 1496/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1496/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 6184/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1496/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. N.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul A. POMPILICĂ, domiciliat în municipiul B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE JANDARMI, cu sediul în municipiul B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit petentul A. POMPILICĂ și intimatul I. JUDEȚEAN DE JANDARMI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea nu este supusă achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar..
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 94 pct.4 C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 22 al. 2 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. art.254 alin.1, art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.proc.civ, încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 04.04.2013, petentul A. Pompilică a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/25.02.2013, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului I. Județean de Jandarmi B., solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub număr unic de dosar_ .
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reținut că la data de 25.02.2013, în timp ce se afla în stația Transbus, din fața Stadionului Gloria, și-ar fi satisfăcut nevoile fiziologice, ar fi tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă și ar fi refuzat să dea date cu privire la stabilirea identității.
Arată că cele consemnate nu corespund realității, nici cu privire la ora incidentului și nici a faptelor menționate.
Recunoaște că la data de 25.02.2013, se afla în stație împreună cu un prieten, discutând diverse subiecte, iar la un moment dat, arată că a făcut observația că nu există în zonă nicio toaletă publică, iar ca urmare a acestei remarci, patrula de jandarmi s-a apropiat, reproșîndu-le că și-au satisfăcut nevoile fiziologice în stația de autobuz.
Arată că le-a răspuns că sunt acuzați pe nedrept, însă jandarmii au devenit violenți, ia-u jignit și i-au bruscat, sfârșind prin a-i imobiliza și transporta la sediul jandarmeriei, unde i-au lovit, ca urmare a celor întâmplate, suferind mai multe echimoze și contuzii, conform certificatului medico-legal anexat plângerii.
Precizează că va formula și plângeri penale împotriva celor vinovați.
Plângerea nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la momentul sesizării instanței).
În dovedirea plângerii contravenționale, petentul a depus procesul verbal contestat (fila 4), proces verbal de comunicare (fila 5), certificat medico-legal nr. 138/26.02.2014 (fila 6 - 7), certificat de concediu medical (fila 8), bilet de externare din spital (fila 9).
Fiind citat în faza de regularizare a cererii, potrivit dispozițiilor art. 200 C., intimatul I. Județean de Jandarmi B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
Arată că la data de 25.02.2013, patrula de ordine publică din care făcea parte și agentul constatator, în timp ce executa misiunea de menținere a ordinii și liniștii publice pe raza mun. B., aflându-se pe . în stația de autobuz din apropierea localului „Crama Daci”, doi bărbați, aflați în vădită stare de ebrietate, în timp ce își satisfăceau nevoile fiziologice. Se arată că jandarmii s-au deplasat către cei doi, și i-au avertizat verbal că fapta lor constituie un comportament neadecvat și pot fi sancționați contravențional, solicitându-le și documentele de legitimare.
Cele două persoane au refuzat să prezinte documentele și nici nu au prezentat verbal datele de identitate, începând să adreseze injurii și cuvinte jignitoare jandarmilor, așa după cum sunt relatate în raportul agentului constatator.
Deoarece situația putea degenera, se arată că jandarmii i-au condus pe cei doi la sediul Inspectoratului, pentru stabilirea datelor de identitate, unde petentul a continuat să aibă aceeași atitudine recalcitrantă. Arată că abaterea a fot filmată, fiind atașat CD-ul conținând această înregistrare.
Precizează că agentul constatator i-a prezentat faptele contravenționale comise și încadrarea conform Legii nr. 61/1991, întocmind procesul verbal, petentul refuzând atât să îl semneze, cât și să formuleze obiecțiuni.
Apreciază că petentul încearcă să inducă instanța în eroare, prin invocarea unor aspecte de nelegalitate față de actul de constatare.
De asemenea, se arată că procesul verbal i-a fost comunicat petentului prin afișare și se apreciază că procesul verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, dar și faptul că petentul nu se afla în niciuna din situațiile enumerate de art. 11, al. 1 din OG nr. 2/2001, pentru a se putea înlătura caracterul contravențional al faptelor comise de către petent.
Odată cu întâmpinarea s-a depus raportul FN/15.04.2013, încheiat de către agentul constatator (fila 19) proces verbal de afișare a procesului verbal (fila 20), declarație E. R. M. (fila 21), CD (fila 22).
Întâmpinarea a fost comunicată petentului, care nu a depus răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, față de împrejurarea că petentul nu a indicat alte probe în susținerea plângerii formulate, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu actele existente în dosar, potrivit prevederilor art. 258 C..
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/25.02.2013, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului I. Județean de Jandarmi B., petentul A. Pompilică a fost sancționat contravențional întrucât la data de 25.02.2013, ora 0:30, aflându-se în stația Transbus din imediata apropiere a Pieței Micro 12 din mun. B., a fost surprins în timp ce își satisfăcea nevoile fiziologice, respectiv urina, a tulburat fără drept liniștea publică prin strigăte și larmă, totodată a refuzat să dea date cu privire la stabilirea identității sale, fiind reținute săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3, pct. 1, 25 și 31 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de art. 4lit. a și b din același act normativ.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 249 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește, condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În exercitarea dreptului la apărare, reclamantul trebuia să indice probele de care înțelegea să se folosească și cu care să combată cele reținute de către agentul constatator.
Actele medicale depuse în cauză nu sunt de natură să înlăture cele menționate în procesul verbal.
Dimpotrivă, intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator care confirmă faptul că la data de 25.02.2013, ora 0:30, aflându-se în stația Transbus din imediata apropiere a Pieței Micro 12 din mun. B., a fost surprins în timp ce își satisfăcea nevoile fiziologice, respectiv urina și a tulburat fără drept liniștea publică prin strigăte și larmă, dar și faptul că persoanele surprinse au refuzat să își prezinte identitatea, motiv pentru care au fost conduși la sediul Inspectoratului, în vederea stabilirea datelor lor de identitate.
Instanța recunoaște petentului toate garanțiile consacrate atât de către legislația internă, dar, mai ales, de către Convenția Europeană a drepturilor Omului, cu condiția ca aceste drepturi să nu fie exercitate în mod abuziv, trebuind să existe un echilibru în exercitarea atât a dreptului individului, deoarece, atât petentul, dar și agentul constatator sunt persoane (indivizi) și, în mod teoretic, trebuie să se bucure de exact aceleași drepturi, agentul având însă asupra sa și responsabilitatea serviciului public pe care îl exercită, iar autoritatea acestuia TREBUIE respectată de orice persoană. Orice exercitare peste aceste limite reprezintă abuz de drept, atât pentru unul, dar și pentru celălalt (suum cinque tribuere, alterum non laedere).
Examinând înregistrarea video depusă în cauză, prin coroborare cu cele menționate în raport, dar și declarația extrajudiciară a numitei E. R. M., rezultă că petentul chiar își satisfăcea nevoile în stația de autobuz, iar nu doar discuta despre lipsa toaletelor publice, iar ulterior, după apariția patrulei de jandarmi, atitudinea sa a fost una recalcitrantă și jignitoare față de aceștia. De asemenea, înregistrarea confirmă că ÎN STAȚIE, atitudinea organului constatator a fost una conformă regulamentului, neexistând indicii despre săvârșirea vreunei agresiuni fizice sau verbale asupra celor două persoane.
Instanța reține că din economia dispozițiilor procedurale care reglementează probele în procesul civil, înregistrările video sau audio nu se regăsesc reglementate, astfel după cum Codul de Procedură Penală o face.
Pe de altă parte, art. 265 C. arată că înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de stocare sau conservare.
D. urmare, înregistrarea video va fi apreciată ca un înscris, iar instanța îl va reține ca și mijloc de probă, care va fi avută în vedere, împreună cu celelalte probe administrate în cauză, la analizarea temeiniciei procesului verbal încheiat.
D. urmare, nu există probe în dosar din care să rezulte netemeinicia procesului verbal contestat.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În speță, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită, având în vedere că este vorba despre un concurs de contravenții săvârșite, iar atitudinea ulterioară, rezultată din chiar motivarea plângerii, duce la concluzia că petentul nu și-a însușit în nici un fel învățăminte din această întâmplare.
Instanța consideră din acest motiv că nu se poate dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge ca fiind nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul A. Pompilică, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Jandarmi, ca fiind nefondată și va menține procesul verbal ., nr._/25.02.2013, încheiat de către agenții constatatori aparținând intimatului, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională înregistrată sub nr._, formulată de petentul A. POMPILICĂ, domiciliat în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE JANDARMI, cu sediul în mun. B., ., jud. B., ca fiind nefondată.
Menține procesul verbal ., nr._/25.02.2013, încheiat de către agenții constatatori aparținând intimatului, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2014.
Președinte, Grefier,
Red- N.N./tehnored. N.N.
4 ex./11.03.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
