Plângere contravenţională. Sentința nr. 2169/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2169/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 21540/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2169
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. I., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de 19.12.2013, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in doua exemplare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că proba cu înscrisuri este pertinentă, concludentă și utilă putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța o încuviințează pentru ambele părți.
Instanta, considerandu-se lamurita, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 05.12.2013, sub nr._, petentul C. I. a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011 întocmit de un agent constatator din cadrul CESTRIN și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 750 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro, la plata cărora a fost obligat prin procesul-verbal menționat. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu „avertisment”.
În motivarea plângerii, petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal contestat, intrucat nu a fost semnat de agentul constatator, or lipsa semnăturii acestuia atrage nulitatea procesului-verbal în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr. 2/2001.
Petentul a invocat totodata nulitatea procesului-verbal contestat, intrucat acesta nu cuprinde aratarea tuturor imprejurarilor care ar fi putut conduce la aprecierea corecta a gravitatii faptei, datele personale ale contravenientului din actul de identitate, ocupatia si locul sau de munca si intrucat nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiectiuni, fiind astfel incalcate dispozitiile art.16 alin.1, 6 si 7 din OG nr.2/2001.
Petentul a invocat nulitatea actului-administrativ atacat si pe motiv ca acesta nu a fost semnat de un martor asistent, dat fiind faptul ca a fost incheiat in lipsa petentului, fiind astfel incalcate dispozitiile art.19 din OG nr.2/2001.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, OG nr.15/2002 si Legea nr.455/2001.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de acte, reprezentând: act identitate (fila 12), instiintare (fila 13), act de executare silita (filele 14-17 si 19), dovada achitarii rovinietei pentru perioada 21.07._13 (fila 34) si procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011 întocmit de către instituția intimată (fila 18).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/04.12.2013 (fila 11), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimata a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimata a aratat ca procesul-verbal contestat indeplineste toate conditiile prevazute de OG nr. 15/202 coroborat cu OG nr. 2/2001, fiind întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9 alin.2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Totodata actul constestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
In drept, intimata a invocat dispozitiile OG nr.2/2001, Legea nr.455/2001, OG nr.15/2002 si Ordinul MTI nr.769/2010.
In probațiune, intimata a depus la dosarul cauzei, documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: planșa fotografica (fila 26), autorizația de control si certificatul calificat al agentului constatator (fila 25), dovada comunicarii procesului-verbal (fila 24).
La data de 06.02.2014, petentul a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, reiterand o parte din sustinerile din plangerea introductiva de instanta.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.03.2011 (fila 5) încheiat de agentul constatator S. I. din cadrul instituției intimate C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, petentul C. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 750 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 și sancționate de art. 8 alin.2 din OG nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 22.10.2010, orele 09.18, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului, a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă.
Totodată, în temeiul art. 8 alin.3 din OG. nr. 15/2002, petentul a fost obligat si la plata echivalentului în lei al sumei de 96 euro (404,53 lei), reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001 și având în vedere Decizia X/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs in interesul legii, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Referitor la critica petentului privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța nu o poate primi, constatând că procesul-verbal a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001, de agentul constatator S. I., angajat al CNADNR SA – CESTRIN, posesor al certificatului depus la fila 25 din dosarul cauzei, emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, precum și ștampilat, or conform art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Dispozitiile art.9 alin.2 din Legea nr.455/2001, prevăd că semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4, respectiv: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă, iar sarcina probei contrare revine celui care contestă îndeplinirea condițiilor cerute pentru valabilitatea semnăturii electronice extinse, or în speță,petentul nu a făcut nicio dovadă pentru a răsturna prezumția de valabilitate a semnăturii electronice.
Instanța nu poate primi nici critica petentului potrivit căreia în procesul-verbal contestat nu au fost prezentate în mod clar toate împrejurările care au determinat aplicarea sancțiunii contravenționale. Față de dispozițiile art. 16 alin 1 paragraful 2 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită fapta, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța apreciază că acestea au fost respectate, fapta fiind descrisă în mod clar și concis în cuprinsul procesului-verbal, astfel: la data de 22.10.2010, orele 09.18, vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare_ aparținând d-lui C. I., domiciliat în ., a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește critica petentului referitoare la faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu au fost consemnate datele sale personale din actul de identitate, ocupația și locul său de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că în cuprinsul actului contestat sunt inserate suficiente elemente pentru identificarea persoanei fizice contraveniente care are calitatea de utilizator al autovehiculului, respectiv numele, adresa, codul numeric personal și este de părere că argumentele petentului referitoare la nelegala încheiere a procesului-verbal, pentru neconsemnarea mențiunilor arătate, nu sunt de natură a atrage nulitatea acestui act, cât timp fapta contravențională nu presupune oricum un subiect calificat prin loc de muncă, ocupație, etc. Oricum, petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări determinate de lipsa mențiunilor respective, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța nu poate primi nici apărarea petentului conform căreia nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal (art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001), constatând ca procesul-verbal a fost incheiat la sediul intimatei, în Bucuresti, ..401A, sector 6, iar nu la locul și în momentul săvârșirii contravenției. Prin urmare, nici nu exista posibilitatea fizică pentru petentul-contravenient să își expună eventualele obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal. Instanța consideră însă că acest fapt nu afectează exercitarea dreptului la apărare al petentului, care este asigurat prin posibilitatea de a invoca motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni și de a-și prezenta argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului-verbal în instanță, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, pe calea unei plângeri contravenționale. Oricum, și în acest caz, instanța apreciază că petentul ar fi trebuit să dovedească că această omisiune a agentului constatator i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, probă pe care nu a făcut-o.
Referitor la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute de agentul constatator (art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001), instanța reține că în conținutul procesului-verbal s-a menționat ca „respectiva contravenție a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 din O.G. nr.15/2002”, care reglementează această modalitate de constatare a contravenției, începând cu data de 01.10.2011.
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, în aceste cazuri, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În completarea dispozițiilor art.17, dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, sub sancțiunea nulității relative și virtuale. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurari, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În prezenta cauză, instanța observă că agentul constatator a consemnat motivul pentru care procesul-verbal s-a încheiat în lipsa martorilor, anume că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR.
Instanța consideră oricum că rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal și de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contravenției, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere scopul în care se solicită prezența martorului la încheierea procesului-verbal de contravenție, faptul că în speță acesta nu a fost semnat de un martor asistent, nu atrage în mod automat sancțiunea nulității procesului-verbal. Sunt aplicabile dispozițiile art 105 alin 2 C.proc.civ, conform cărora pentru a obține anularea actului, persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească existența unei vătămări care nu poate fi înlaturată altfel decât prin anularea actului – probă pe care petentul nu a făcut-o.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Examinand materialul probator aflat la dosarul cauzei si coroborand procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011 întocmit de către instituția intimată (fila 18), cu planșa foto (fila 26), instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat, într-adevăr, la data de 22.10.2010, orele 09.18, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2, care prevede o amendă de la 750 la 1.250 lei, pentru pentru vehicule de transport marfă cu 0 t mai mic decât MTMA mai mic sau egal cu 3,51.
Potrivit art. 8 alin.3, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculul din cauză, de tip B, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 96 de euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit.e, acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit.j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”. Potrivit art. 7, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile … revine în exclusivitate utilizatorilor români”. Art. 1 lit. b) definește utilizatorii români ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului sau utilizatorului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul si utilizatorul autovehiculului la momentul constatarii contraventiei.
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator, sanctiunea avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului urmarit de legiuitor.
Astfel, instanța considera ca, desi petentul nu deținea rovinietă pentru autovehiculul său la data săvârșirii contravenției, aceasta fapta are un grad de pericol social redus, fiind comisă în mod izolat, petentul nefăcând o obișnuință din a încălca normele care reglementează obligativitatea achitarii taxei de drum (dovada achitarii rovinietei pentru perioada 21.07._13 (fila 34)).
Instanta apreciaza ca aplicarea unui avertisment este proportionala cu gravitatea faptei savarsite de petent si cu circumstantele reale ale savarsirii acesteia, petenta fiind astfel suficient atentionata asupra consecintelor negative ale incalcarii normelor legale privind obligativitatea achitarii taxelor de drum, fara a mai fi necesara aplicarea unor amenzi in sarcina acestuia.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și dispozitiile art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită plângerea și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 750 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011, cu avertisment.
Față de dispozițiile art. 38 alin. 3 rap. la art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda să respecte pe viitor prevederile legale.
În ceea ce privește tariful de despăgubire la plata căruia a fost obligată petenta, la care se face referire în procesul-verbal și al cărui cuantum a fost stabilit prin înștiințarea de plată, conform art. 8 alin.3 rap. la Anexa nr. 4 din OG nr. 15/2002, instanța reține că, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27.07.2012) se anulează.
Instanța reține totodata că art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002 (care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire în valoare de 96 euro) a fost abrogat de pct.2 al art.I din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012.
Potrivit prevederilor art. 12 alin.2 din OG nr. 2/2001 „dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.”
Este de principiu că în materia penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant, iar jurisprudența CEDO impune retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
În aceste condiții, instanța consideră că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Astfel fiind, instanța va face aplicarea legii mai favorabile și va dispune anularea tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro stabilit prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011.
În temeiul art. 129 alin. 6 C.proc.civ, care statuează principiul disponibilității în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plangerea contraventionala formulată de petentul C. I., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 750 lei, aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011, cu sancțiunea avertismentului.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 96 euro stabilit prin procesul-verbal contestat.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /26.02.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 25-09-2014,... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
