Plângere contravenţională. Sentința nr. 7028/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7028/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 7896/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7028
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul F. M. A., cu domiciliul în B., . bis, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.04.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul F. M. A. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, la dosar au fost depuse, prin intermediul compartimentului registratură, întâmpinarea formulată de intimat și înscrisurile anexate, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în temeiul art. 94 din Noul Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale.
Constatând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, de către intimat, în temeiul art. 258 Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarapreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constată cauza în stare de judecată și, avand in vedere ca intimatul a solicitat judecarea cauzei in lipsa, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.05.2013, sub nr._, petentul F. M. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., anularea procesului verbal . nr._/25.04.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost oprit in trafic de catre un echipaj de politie, atrangandu-i-se atentia ca nu purta centura de siguranta, vorbea la telefonul mobil si nu avea asupra sa actul de identitate si permisul de conducere. Cu toate ca a solicitat agentului constatator sa fie verificat in baza de date, acesta i-a intocmit procesul verbal. De asemenea, agentul constatator nu avea posibilitatea sa constate ca ar fi vorbit la telefonul mobil, pentru ca masina de politei se deplasa in spatele sau. Petentul a declarat ca beneficiaza de prezumtia de adevar, conform art.6 din CEDO, iar sarcina administrarii probelor apartine agentului constatator.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.31 din O.G. nr.2/2001.
În probațiune, petentul a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri. In acest sens, a depus fotocopii de pe procesul verbal de constatare a contravenției contestat, carte de identitate petent, permis de conducere petent, certificat de inmatriculare auto (filele 3-6).
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Legal citată intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii petentului.
In motivarea cererii, intimatul a aratat ca la data de 25.04.2013, in jurul orei 10.23, in timp ce se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, agentul de politie rutiera a observat cum conducatorulauutoturismului marca Opel cu numarul de inmatriculare_, circula pe . din mun.B., in timp ce vorbea la telefonul mobil, fara a folosi dispozitiv „mainei libere” si fara a purta centura de siguranta pe timpul deplasarii. De asemenea, in momentul controlului, agentul de politie a constatat ca acesta nu avea actul de identitate si permisul de condeucere asupra sa.
Intimatul a precizat ca se opune audierii martorilor prevazuti de art.315 alin.1 si 2 C.proc.civ.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In sustinerea cererii, intimatul a depus la dosarul cauzei, inregistrare video, extras privind trecutul contraventional al petentei (filele ).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._/25.04.2013 (fila 3), petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 300 lei (150 lei+150 lei+avertisment), echivalentul a 4 puncte-amenda si 4 puncte de penalizare.
Procesul verbal nu a fost semnat de catre contravenient, acesta refuzand sa-l semneze.
Potrivit art.108 alin.1 lit.a pct.7 din O.U.G. nr.195/2002 Rep., „folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere" constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta de art.99 alin.2, respectiv amenda prevazuta în clasa a I-a de sancțiuni (2 sau 3 puncte-amenda), si 2 puncte de penalizare.
Pe de altă parte, instanta apreciaza că, desi in cuprinsul procesului verbal de contraventie, agentul constatator nu a mentionat dispozitiile art.108 alin.1 lit.a pct.3 din O.U.G.nr.195/2002 Rep., totusi agentul constatator a facut mentiune de art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (care prevede: conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament) si art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. (care prevede sanctiunea amenzii ce se aplica în cazul săvârșirii contraventiei privind lipsa centurii de siguranță).
De asemenea, conform art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 Rep., amenda contravențională prevăzută la alin.1, respectiv amenda prev. în clasa a I-a de sancțiuni (2 sau 3 puncte-amenda) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.a, care sanctioneaza la pct.3, „nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.
Potrivit art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G.nr.195/2002 Rep., constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni (de la 6 la 8 puncte amenda), fapta persoanei fizice privind nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute de art.35 alin.2.
Art.35 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 Rep. arata ca participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si adresa contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la normele rutiere) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr.319/2006); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (300 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României, precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația muncii, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta retine ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie. Desi instanta a administrat proba cu înscrisurile depuse de catre petent, instanta constata ca situatia retinuta in procesul verbal de contraventie corespunde realitatii.
Mai mult decat atat, textile de lege in baza caruia a fost sanctionat petentul, nu impugn obligativitatea confirmarii acestora prin mijloace tehnice omologate. De altfel, faptele contraventionale au fost constatate personal, de catre agentul constatator, prin propriile simturi.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal de contraventie a fost temeinic întocmit.
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator.
Potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admita in parte plangerea contraventionala si va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii aplicate petentului, in cuantum de 300 lei, cu sanctiunea avertismentului, si sa mentina celelalte dispozitii ale procesului verbal de contraventie contestat. De asemenea, instanta va atrage atentia petentului ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale.
Potrivit principiului disponibilitatii, instanta urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plangerea contraventionala formulată de petentul F. M. A., cu domiciliul în B., . bis, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.04.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
Dispune înlocuirea sanctiunii amenzilor în cuantum total de 300 Ron aplicate petentului, cu sanctiunea avertismentului.
Mentine celelalte dispozitii ale procesului verbal de contraventie contestat.
Atrage atentia petentului ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
4 ex./30.06.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7486/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9024/2014.... → |
|---|
