Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 7583/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr._
sedinta publica din 22.10 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier popescu alina
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul M. M. S., domiciliat în comuna Săgeata, . în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile. S-a prezentat în instanță martorul N. C. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, prezentul termen fiind acordat pentru administrarea probatoriului testimonial, martorul N. C. A. fiind citat cu mandat de aducere, după care:
După identificare și după ce i s-a atras atenția că mărturia mincinoasă se pedepsește de lege, sub prestare de jurământ a fost audiat martorul N. C. A., a cărui declarație s-a consemnat și s-a atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 7.04.2014, petentul M. M. S. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 3.04.2014 întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B., solicitând în contradictoriu cu acesta să se dispună anularea procesului verbal și în consecință să se înlăture sancțiunea aplicată și să se dispună exonerarea sa de la plata amenzii stabilite, iar în situația în care, după ce se va aprecia asupra tuturor circumstanțelor în care a fost săvârșita fapta, se va considera că se poate reține în sarcina sa o culpa în săvârșirea contravenției, a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment în baza art.7 al.2.3 raportat la prevederile art.5 al.5 din O.G nr.2/2001.
În motivarea cererii, petentul a arătat că procesul verbal contestat a fost sancționat de către un agent din cadru Politiei Municipiului B. pentru că la data de 03.04.2014, ora 09:45, aflându-se în incinta Pieței Centrale din municipiul B., unde expunea spre vânzare diverse rădăcinoase, verdețuri de sezon, au venit la taraba sa mai mulți cetățeni de etnie romă printre care și numitul N. C. A., care au început să-i arunce produsele expuse spre vânzare, pe motiv că este de la țară și că nu are voie să vândă în Piața Centrala, spunându-i că numai ei au voie să vândă pentru că sunt din oraș. A precizat faptul că posedă contract de închiriere pentru acea taraba și, totodată, certificat de producător, astfel că are voie să vândă asemenea produse în piață.
După terminarea incidentului, au venit la fața locului organele de politie, unde fără să facă o minima investigație asupra celor întâmplate, au decis sa fie sancționat conform Legii 61/1991 pentru provocare și participare la scandal.
În opinia sa, măsura dispusă este nelegală și netemeinică, înțelegând să invoce atât motive de legalitate, în ceea ce privește modul în care a fost încheiat procesul-verbal, cât și de netemeinicie, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
Sub un prim aspect, agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 din OG nr.2/2001, referitoare la prezentarea împrejurărilor reale ce pot servi la aprecierea gravității faptei, nici nu au fost stabilite în mod clar împrejurările în urma cărora s-a aplicat sancțiunea contravenționala, respectiv în care să ducă la corecta individualizare a presupusei contravenții, față de dispozițiile art. 16 alin.1 din OG 2/2001 care precizează că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea tuturor aspectelor care ar conduce la o corecta individualizare a faptei.
De asemenea, a invocat nulitatea rezultată din nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, respectiv neacordarea posibilității de a menționa eventualele obiecțiuni.
A solicitat a se avea în vedere faptul că în procesul verbal nu este menționata rubrica destinată eventualelor obiecțiuni, astfel că lipsa acestei rubrici trebuie să fie considerată ca fiind o nerespectare a articolului arătat mai sus, atrăgând astfel nulitatea procesului verbal de contravenție.
Potrivit art. 21 alin 3 din OG 2/2001., sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta inserata în procesul verbal este netemeinică, întrucât nu a provocat si nu a fost implicat în scandal, de față fiind mai mulți vânzători de produse legumicole care le-au spus acestora să plece de la taraba sa, deoarece petentul deține documente în acest sens.
A solicitat a se avea în vedere că prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( in continuare CEDO), iar instanța să rețină că jurisprudența CEDO a inclus în noțiunea de „ acuzație în materie penală" și materia contravențională având în vedere calificarea dată în dreptul intern al faptei, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale ( hotărârile din cauzele Engel c. Olandei și Campbell si Fell c. Regatului Unit). Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește si aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoiala profită persoanei acuzate și incumbă intimatei.
Tot Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat însă (hotărârea pronunțata în cauza Salabiaku c. Franței, A. c. României) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală pentru dovedirea vinovăției, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seamă de gravitatea faptei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de vinovăție nu are caractere absolut, precum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate de procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția veridicității putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge in situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal.
In lipsa altor mijloace de probă în afară de procesul verbal care să confirme situația de fapt reținută, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși existentei faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind actul prin care o persoana este acuzată de săvârșirea contravenției. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-și dovedească vinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoiala profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
În cazul în care instanța va aprecia asupra tuturor circumstanțelor reale si personale în care a fost săvârșită pretinsa faptă, iar instanța va considera că se poate reține în sarcina petentului o culpă în săvârșirea contravenției solicită a se dispune anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, iar in subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment în baza art. 7 alin. 2 si 3. rap. la prev. art. 5. alin.5 din OG 2/2001.
Potrivit art. 21 alin 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
A solicitat să se observe că este producător de legume, iar această îndeletnicire constituie pentru sine și familie sa singura sursă de existență și îi este foarte greu să achite această amendă deoarece nu are posibilități și nici nu se face vinovat de producerea acesteia.
Astfel că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun in materie contravenționala, coroborate cu dispoz. art. 38 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, scopul fiind atins, sancțiunea avertismentului fiind totuși suficienta.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea plângerii, așa cum a fost formulată, în sensul anularii procesului verbal, iar în caz contrar modificarea acestuia și aplicarea acestei sancțiuni cu avertisment.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Legea 61/1991 si OG 2/2001 cu modificările ulterioare.
In dovedirea susținerilor sale, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, dar a depus întâmpinare solicitând în esență respingerea plângerii.
In motivarea cererii, intimatul arată că agentul constatator a reținut corect fapta în sarcina contravenientului, care la data 3.04.2014, în jurul orelor 09.45, în timp ce executa serviciul de patrulare în Piața Centrala din Municipiul B., a fost sesizat de cetățeni că la una din tarabe are loc un scandal.
Cu ocazia deplasării la locul indicat, patrula de poliție a identificat pe numiții M. M. S. din . și pe numitul N. C. A., din municipiul B., ., care își adresau reciproc cuvinte jignitoare, ocazie care aceștia au fost sancționați conform Lg.61/1991, cu amendă în valoare de 200 lei.
Pentru fapta săvârșită, prev. de art.2 pct. 24, din Legea 61/1991 R, constând în aceea că a provocat și participat la scandal în loc public, respectiv Piața Centrală, M. M. S. a fost sancționat cu amendă în sumă de 200 lei, conform procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/03.04.2014. sancțiunea aplicată reprezintă gravitatea faptelor comise de către acesta.
Contravenientul a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal.
A solicitat audierea în calitate de martor a numitului N. C. A..
A solicitat judecarea în lipsă.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.04.2014 incheiat de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că la data de 03.04.2014, orele 09.45, în timp ce se afla în Piața Centrală din Municipiul B., a provocat scandal, intrând în conflict cu N. C. A., încălcând prevederile art. 2 pct.24 din Legea nr.61/1991, faptă sancționată de art. 3 lit.b din Legea nr.61/1991.
Potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Articolul 17 din același act normativ stipulează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Nu s-ar putea susține că neindicarea tuturor împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gravității faptei ar rămâne fără sancțiune, motiv pentru care încălcarea acestor prevederi legale conduce la nulitatea procesului-verbal, devenind aplicabil regimul nulităților virtuale, așa cum este conturat în dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 prevede că dispozițiile acesteia (OG nr. 2/2001) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În baza art. 175 alin.1 C.proc.civ., actul de este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, lipsa acestor elemente ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi. Din procesul-verbal reiese fapta comisă de petent, fiind posibilă încadrarea acesteia în textul legal menționat ca fiind încălcat.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției., astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, acesta consemnând personal în dreptul robricii destinate obiecțiunilor „nu am”.
În lumina celor analizate, instanța apreciază că procesul-verbal întrunește condițiile de legalitate prescrise de lege.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr.61/1991 privind normele de conviețuire socială); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (200 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenele acordate pentru a face propuneri de noi probatorii. În aceste împrejurări, în acord cu prevederile art. 34 din OG nr.2/2001, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și cu martorul din acte N. C. A., citat pentru termenul de astăzi cu mandate de aducere.
Din depoziția martorului rezultă că pe data de 02.06.2014, în jurul orei 09.45 dimineața, în Piața Centrală din Municipiul B., între martor și petent a existat un schimb de repleci purtat pe un ton mai tare, martorul învederând că cei doi erau prieteni și își permiteau tot felul de glume, în opinia sa neputându-se spune că a fost un scandal.
Spusele martorului, deși probabil subiective, influențate de faptul că a fost parte la acest scandal, nu fac decât să confirme conținutul procesului-verbal, veridicitatea acestuia nefiind în niciun mod răsturnată de apărările petentului. Mai mult decât atât, domnul M. M. S. a semnat procesul-veral contestat fără obiecțiuni, făcând mențiune expresă în acest sens.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta reținută în sarcina sa este de o gravitate apreciabilă, desfășurată în public într-un loc unde la acea oră se află de regulă multă lume, instanța consideră că sancțiunea aplicată – amenda în cuantum minim– reflectă pericolul social al faptei comise, fiind corect individualizată.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul M. M. S. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B., ca neîntemeiată.
Potrivit art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și suspendă executarea. În baza art.468 și art. 471 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 de zile, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M. S. – domiciliat în comuna Săgeata, . în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte, Grefier,
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
MINUTA
22.10.2014
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M. S. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
