Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 11605/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr._
sedinta publica din 22.10 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier popescu alina
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul C. C. M., domiciliat în municipiul B., . nr.16, județul B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B. împotriva procesului verbal . nr._ din 10.06.2014 întocmit de intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, iar cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013, după care:
Procedând potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material și teritorial, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al.1 din OG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 194 pct.e coroborat cu art. 254 alin.1 C.proc.civ., instanța va respinge proba testimonială cu martorii S. M. și E. F., având în vedere că petentul s-a angajat să-i aducă personal la instanță, însă la acest termen de judecată, a lipsit și nici nu a indicat domiciliile acestora, iar pe de altă parte nu a indicat nici ce anume intenționează să dovedească prin administrarea acestei probe.
În acord cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 16.06.2014 petentul C. C. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._ din 10.06.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, la data de 10.06.2014, in timp ce conducea auto înmatriculat cu numărul CC0108PB, în municipiul Buzau, pe . oprit de un echipaj de politie deoarece nu purta centura de siguranța. La momentul efectuării verificării, nu a avut documentele personale asupra sa, deoarece a plecat în grabă de acasă și a uitat de ele.
De asemenea, a învederat petentul că organele de politie i-au comunicat faptul ca nu funcționează un bec aflat pe " stop frâna" . Nu a contestat acest fapt deoarece era în culpa neavând documentele personale și cele ale mașinii asupra sa. Cu această ocazie, i-a fost întocmit procesul verbal de constatare a Contravenției . nr._ prin care a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 680 lei, dispunându-se și măsura complementara a suspendării dreptului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice.
După încheierea acestui proces verbal, s-a prezentat la Politie cu toate documentele solicitate, cu aceasta ocazie încheindu-se procesul verbal de ridicare a unor bunuri și înscrisuri, printre care i s-a reținut polița de asigurare a autovehiculelor carte verde ./22/_, plăcutele de înmatriculare ale autovehiculului, certificatul de inspecție tehnica a autovehiculului cu valabilitate până la data de 01.01.2015.
Documentele anterior menționate au fost ridicate de organele de politie in vederea stabilirii autenticității acestora. A subliniat că a cumpărat aceasta mașina în luna mai 2014 de la o persoana domiciliata în municipiul G.. Autoturismul pe care l-a condus avea inspecția tehnica valabila, iar simplul fapt că nu funcționa un bec nu constituie nicio abatere de la regulile de circulație, deoarece un bec poate ceda oricând, iar când se află în trafic, nu are cum să afle.
A precizatcă nu exista niciun pericol social deoarece autoturismul condus pe care l-a condus este dotat cu trei becuri care indica intenția de a opri.
A formulat prezenta contestație deoarece se consideră nevinovat, abaterea de care a fost acuzat practic neexistând (la momentul ajungerii acasă după acte, a verificat și totul funcționa foarte bine).
Având în vedere că în cuprinsul procesului verbal nu se face referire la tipul de aparat de filmat cu care a fost înregistrat și față de prevederile normelor metrologice cere să se solicite de la IPJ Buzau a comunice la dosarul cauzei tipul aparatului de filmat folosit, buletinul de verificare metrologica pentru acest aparat, atestatul operatorului care a operat în data de 10.06.2014, precum si ordinul de serviciu de desfășurare a activității de control trafic în data de 10.06.2014.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001,OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare .
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 .
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. nu s-a prezentat în instanță, însă, în termen legal a formulat întâmpinare solicitând judecata în lipsă și, în esență, respingerea plângerii petentului și menținerea procesului verbal de contravenție, deoarece petentul se face vinovat de cele consemnate.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, în fapt, s-a reținut că la data de 10.06.2014, în jurul orelor 19.30, reclamantul a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare CC 0108 PB, înmatriculat in Bulgaria, pe . B., fără a purta centura de siguranța, deși circula pe drumul public și avea această obligație.
Agentul de politie I. C. a procedat la efectuarea semnalului regulamentar de oprire față de conducătorul autoturismului în cauză și și-a declinat calitatea, i-a comunicat petentului motivul opririi și i-a solicitat documentele personale și cele ale autoturismului condus aducându-i în același timp la cunoștința măsurile ce urmează a fi luate împotriva sa. Petentul a declarat verbal că nu are asupra sa documentele personale și cele ale autoturismului, ci doar polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă in caz de accidente, pe care a prezentat-o la control.
In urma examinării acesteia, agentul de politie a constatat ca este falsa, fapt pentru care susnumitului i-a fost întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 334 alin. 1 si art. 323, ambele din Codul Penal.
Totodată, în baza dosarului penal, petentului i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberata dovada înlocuitoare fără drept de circulație. Agentul de politie a observat ca autoturismul condus de petent prezintă defecțiuni la sistemul de iluminare-semnalizare si are aplicate folii pe geamurile laterale late si luneta fără a avea autorizație în acest sens.
Astfel, agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2014, prin care a stabilit ca sancțiune contravenționala amenda in cuantum de 340 lei, iar ca măsura complementara aplicarea a 2 puncte de penalizare, pentru nerespectarea prevederilor art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare și art. 147 pct. 1, art. 147 pct. 3 si ale art. 148 pct. 18, toate trei din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 rep., privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Petentului i s-au adus la cunoștința cele cuprinse în conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, pe care 1-a semnat consemnându-si mențiunile la rubrica "alte mențiuni".
Intimatul face precizarea că măsura complementara a reținerii permisului de conducere pe care o contesta petentul, a fost aplicata în baza art. 334 alin. 4 Cod Penal și nu pentru vreuna din contravențiile săvârșite de acesta.
Având în vedere argumentele de mai sus, precum și faptul ca agentul constatator a aplicat sancțiunea în temeiul dispozițiilor art. 109, alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicata, care prevăd că „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier" rezultă că procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție relativa de adevăr, în sensul că petentul trebuie să facă dovada, cu orice mijloc de probă, a netemeiniciei acestuia.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a atașat la dosar în copie raportul agentului constatator, precizând că se opune audierii martorilor prevăzuți de art. 315 alin. 1 si 2 din C. pr. civ.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 C. Pr. civ.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/10.06.2014 incheiat de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul a fost sancționat contravențional cu amenzi în cuantum total de 340 lei și două sancțiuni cu avertisment, precum și aplicarea a 2 puncte de penalizare, reținându-se că la data de 10.06.2014, orele 19.30, în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare CC 0108 PB, înmatriculat in Bulgaria, pe . B., nu purta centura de siguranța, deși circula pe drumul public și avea această obligație, fără a avea asupra sa documentele autoturismului, prezentând defecțiuni la sistemul de iluminare-semnalizare si având aplicate folii pe geamurile laterale late si luneta, fără a avea autorizație în acest sens, încălcând prevederile, art. 36 alin.1din OUG nr.195/2002, art. 147 pct.1 și 3, art. 148 pct.12 din ROUG nr. 195/2002 și art.147 al.1 din O.U.G. 195/2002, fapte sancționate de art. 99, art. 101 și art. 102 din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentei (340 lei și avertisment) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Coroborând procesul-verbal contestat, în cuprinsul căruia, petentul, la rubrica alte mențiuni nu a contestat faptele pentru care a fost sancționat, cu raportul agentului constatator și procesul-verbal de ridicate a unor bunuri și înscrisuri, instanța reține că în mod corect au fost reținute în sarcina petentului respectivele fapte.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că faptele de a nu purta centura de siguranță și de a avea defecțiuni la sistemul de semnalizare sunt de o gravitate apreciabilă, putând conduce la accidente sau putând agrava consecințele, urmările unui accident, instanța apreciază că sancțiunea aplicată – amenda în cuantum minim – reflectă pericolul social al faptelor comise, fiind corect individualizate. De asemenea, aplicarea unor avertismente pentru celelalte fapte reținute corespunde pericolului social concret al acestora.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 99-101 din OUG nr.195/2002, astfel de fapte se sancționează și cu pedeapsa complementară a aplicării de puncte de penalizare, sancțiune în mod judicios aplicată prin procesul-verbal contestat.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul C. C. M. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B., ca nefiind întemeiată.
Potrivit art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și suspendă executarea. În baza art.468 și art. 471 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 de zile, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C. M. domiciliat în municipiul B., . nr.16, județul B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
P., GREFIER,
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
MINUTA
22.10.2014
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C. M. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1872/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8969/2014.... → |
|---|
