Plângere contravenţională. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 19282/200/2014
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICA DIN 3.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: N. R.
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângere contravenționala, formulată de reclamanta H. E., domiciliat în București,, .. 21, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.08.2014 încheiat de intimata I. JUDETEAN DE P. BUZAU, cu sediul in mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul H. E. asistat de avocat A. L., lipsă fiind intimatul IPJ B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, iar acțiunea a fost legal timbrată,după care:
Procedând potrivit art. 131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența, și constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în temeiul art.94 pct.4 din Noul Cod procedură civilă și teritorial, în temeiul art.118 alin.1 Noul Cod procedură civilă raportat la OUG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 219 Cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea identității petentului H. E., identificat cu CI . nr._, CNP –_.
Conform art.238 al.1 C.pr.civ., instanța acordă cuvântul petentului cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Petentul, prin avocat A. L., estimează durata procesului la 60 zile.
Conform art.238 al.1 C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la maxim 60 de zile și acordă cuvântul pe probe.
Petentul, prin avocat A. L., solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum și alte înscrisuri noi produse, respectiv certificat profesional, certificat nașere . nr._, certificat de deces . nr._ și arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 raportat la art. 265 din Noul C.proc.civ., încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile existente la dosar, în dovedirea cuantumului pretențiilor, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
În acord cu prevederile art. 392 C.proc.civ., constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond:
Petentul, prin avocat A. L., având cuvântul pe fond, solicita admiterea plângerii, să se constatate netemeinicia procesului verbal, urmând a se dispune anularea acestuia, pentru motivele indicate în plângere. Arată că a contestat procesul verbal pentru vicii de formă, având în vedere că nu s-a indicat perioada pentru care i s-a reținut permisul de conducere și nu s-au consemnat obiecțiunile petentului în sensul că „ fapta nu există așa cum a fost menționată în procesul verbal și nu a circulat cu viteza reținută”. Mai mult, din CD-ul depus de intimată nu se poate vedea cu exactitate numărul de înmatriculare al autoturismului petentului precum și nici viteza cu care acesta se deplasa având în vedere că, mașina se afla poziționată în spatele unui tir. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment și anularea măsurii de reținere a permisului de conducere având în vedere că, petentul este șofer de taxi, iar singurul venit al acestuia din această meserie se încasează.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 10.09.2014, petentul H. E. a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._/30.08.2014, incheiat de către intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, la data de 30.08.2014, in jurul orei 00,35, se deplasa pe ruta București - D., cu autoturismul marca Ford, având numărul de înmatriculare_, împreuna cu prietena sa Anitei E. si cu fiica acestora in vârsta de 9 ani, iar pe DN 2 E 85, in localitatea Limpezis, jud. B., a fost oprit in trafic de către un echipaj al Politiei Rutiere B..
A menționat ca, de la ., a redus viteza si a circulat in spatele unui TIR, având in vedere ca localitatea respectiva era insuficient luminata, păstrând o distanta regulamentara fata de acesta, iar din sens opus a observat mașina politiei rutiere apropiindu-se cu semnalele luminoase si acustice pornite si care a frânat brusc in dreptul său, situație care l-a determinat sa oprească autoturismul.
La solicitarea unuia dintre agenții de circulație a prezentat actele, ocazie cu care i-a adus la cunoștința ca am circulat cu o viteza de 108 km/h si a incheiat procesul verbal . nr._/30.08.2014, prin care a fost sancționat cu amenda in suma de 810 lei si suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile, retinandu-se permisul de conducere pe timp de 3 luni, conform art. 102 al.3 lit.e din OUG nr. 195/2002. I s-a eliberat Dovada . nr._/30.08.2014.
In primul rand, a contestat procesul verbal respectiv pentru vicii de forma, pentru care solicit sa constatați nulitatea acestuia, si anume: pentru incorecta incadrare a faptei sancționate, agentul constatator menționând atat pentru « fapta săvârșita» cat si pentru « sancționarea» acesteia, același temei de drept, si anume art.102 al.3 lit.e din OUG nr. 195/2002 desi, in mod corect, fapta sancționată este prevăzuta de art.121 al. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, incalcandu-se astfel prevederile art.16 al. (1) din OG nr.2/2001, potrivit cărora: «procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția»; pentru nerespectarea prevederilor art.16 al. (7), prin aceea ca agentul constatator nu mi-a adus la cunoștința dreptul de a face obiectiuni si nici nu a consemnat obiectiunile subsemnatului la rubrica «alte mențiuni», la rubrica respectiva, acesta menționând «radarul era in mișcare ».
In al doilea rand, a contestat procesul verbal pentru nerealitatea faptei sancționate, si anume pentru faptul ca nu a circulat cu viteza inscrisa in procesul verbal contestat.
Pentru a demonstra realitatea vitezei de rulare, intimatul trebuie sa faca dovada ca aparatul radar era omologat si verificat metrologic, potrivit art.108 lit.d pct.3. din OUG nr.195/2002, iar viteza a fost inregistrata . Limpezis.
Totodată, a menționat ca este conducător auto taxi la . BUCUREȘTI SRL, fiind intretinator de familie, tata a doi copii, unul fiind student, iar celalalt elev in clasa a II-a, iar reținerea permisului de conducere îi afectează grav situația la locul de munca, prin aceea ca nu va mai putea munci, fiind pus in imposibilitatea de a-și întreține familia, motive pentru care a solicitat clementa instanței de judecata.
In subsidiar, in cazul in care se va constata o anumita culpa in sarcina sa, a solicitat să se considere de o gravitate redusa si sa se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu « avertisment », conform principiului care sta la baza regimului juridic al contravențiilor, si anume "sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" si anularea măsurii de reținere a permisului de conducere.
In drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 111, art. 116 c.pr.civ.
În dovedirea celor susținute în plângere, a solicitat încuviințarea probei cu acte și cu martora Anitei E., sens în care a depus copii certificate de pe următoarele înscrisuri: cartea de identitate, dovada . nr._/28.05.2014.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță însă a solicitat judecata în lipsă și a depus la dosar întâmpinare solicitând în esență respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
În motivarea cererii sale, a arătat că, la data de 30.08.2014, orele 00.29, petentul, in timp ce conducea autoturismul, cu numărul_, pe DN1BE577, in localitatea Limpezis, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 108 km/h. Aparatul radar . 384 este verificat metrologic si declarat corespunzător, conform buletinului de verificare metrologica nr._ din 26.03.2014 cu valabilitate pana la 26.03.2015, pe care l-a atașat in copie la întâmpinare, astfel incat nu se poate afirma ca viteza înregistrata este nereala. Aparatul radar . 384 a fost instalat pe autoturismul marca Dacia L. cu numărul MAI_ deservit de ag.N. V. care a acționat pe DN1BE577, in localitatea Limpezis, pentru disciplinarea conducătorilor auto care încalcă regimul legal de viteza. Acesta a înregistrat viteza de deplasare a auto_ a comunicat-o ag.N. D. care a procedat la oprirea autoturismului si a aplicat sancțiunea contravenționala.
A precizat ca la înregistrarea abaterii aparatul radar instalat pe auto MAI_ a fost folosit in regim staționar.
Abaterea a fost înregistrata pe hard-disck, iar alăturat a anexat planșa cuprinzând imaginile cu autoturismul in cauza, ce au fost înregistrate pe suport CD (2 exemplare), din care reiese viteza de 108 km/h, la ora 00.29 min.
Petentul a încălcat dispozițiile art.121 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, prin aceea ca limita maxima de viteza in localități pe drumurile naționale este de 50 km/h iar viteza cu care circula petentul reprezintă o depășire a limitei legale prevăzute de legiuitor.
A menționat că se opune audierii martorilor prev. de art.315 al. 1 si 2 Cod Procedura Civila.
În dovedirea susținerilor a atașat la dosar C.D.-ul cu filmarea abaterii, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, precum si atestatul operatorului radar.
A solicitat judecarea în lipsă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 din C. pr. civ.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/30.08.2014 incheiat de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, precum și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data de 30.08.2014, orele 00.29, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat cu numărul_, pe DN2 E85, în localitatea Limpeziș, în zona cu viteza limitata la 50 km/h, fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 108 km/h, încălcând prevederile art. 121 alin.1 din ROUG nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 102 alin.3 din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Articolul 17 din același act normativ stipulează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Nu s-ar putea susține că greșita indicare a textului legal ar rămâne fără sancțiune, motiv pentru care încălcarea acestor prevederi legale conduce la nulitatea procesului-verbal, devenind aplicabil regimul nulităților virtuale, așa cum este conturat în dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 (care completează prevederile OUG nr. 195/2002, conform art. 109 alin.9) prevede că dispozițiile acesteia (OG nr. 2/2001) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În baza art. 175 alin.1 C.proc.civ., actul de este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, greșita indicare a textului legal încălcat ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi. Din coroborarea celor înscrise în procesul-verbal cu probele administrate în cauză, nu rezultă existența vreunei vătămări, din moment ca petentul a înțeles pentru ce faptă a fost sancționat, nefiind vorba de indicarea unui alt text legal, ci de același text legal care sancționează fapta.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Ceea ce se află scris în dreptul rubricii alte mențiuni: „Radarul era în mișcare. În fața mea circula un tir.” reprezintă obiecțiunile petentului, dreptul acestuia instituit de art. 17 alin.7 din OG nr.2/2001 fiind respectat.
În lumina celor analizate, instanța apreciază că procesul-verbal întrunește condițiile de legalitate prescrise de lege.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (810 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus înregistrarea video din care ar rezulta că petentul a fost surprins în trafic, în interiorul localității, cu o viteză de 108 km/h, buletinul de verificare metrologică, atestat.
Art. 3.5.1 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din înregistrarea video depusă de intimată nu se poate distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 108 km/h. Înregistrarea este efectuată pe timp de noapte și conține numeroare unghiuri moarte, pierzându-se contactul cu autovehiculul, al cărui număr nu se distinge, care ar fi fost surprins în trafic cu viteza de 108 km/h. Deși, inițial, filmarea este efectuată din fața autoturismului, ulterior, autoturismul, acelașu sau altul, este filmat din spate.
Mai mult decât atât, în procesul-verbal se menționează că aparatul radar funcționa în regim de deplasare, iar în întâmpinarea formulată se arată că radarul funcționa în regim staționar.
Toate aceste aspecte creează un dubiu cu privire la autoturismul care a circulat efectiv cu viteza de 108 km/h, dovada acestui fapt neputând fi efectuată decât cu mijloace tehnice omologate și, cum înregistrările surprinse nu cuprind toate elementele obligatorii, dubiul se interpretează în favoarea petentului, urmând să se dispună anularea procesului-verbal.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petentul H. E. în contradictoriu cu intimata I. de P. al Județului B..
Potrivit art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și suspendă executarea. În baza art.468 și art. 471 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 de zile, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul H. E., domiciliat în București,, .. 21, ., . în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
Anulează procesul-verbal . nr._ din data de 30.08.2014 încheiat de intimată, în sensul că exonerează petentul de plata amenzii aplicate în cuantum de 810 lei și înlătura măsura complementară dispusă.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2014.
P., GREFIER,
N. A. N. R.
Red. N.A/Tehnored. N.R.
4 ex./22.12.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4605/2014.... → |
|---|
